A căzut şi ultima frunză din copacul vecin… Admir acum, o pustietate cărămizie, îmbinată cu ceaţa grea şi stropii mărunţi ai burniţei. S-a dus toamna… Am rămas pe drumul slinos şi difuz al noroaielor vremii târzii şi noaptea se lasă. Rămâne în urma decât o pată ştearsă a celui ce obişnuia să fie oraşul meu cel vesel, căzut acum într-o iremediabilă dezolare.
A venit noiembrie geros şi trist, aşternându-si mantia de mucegai peste urmele noastre de bucurie, lăsând o pată de mercur în sângele ce e mai rece ca niciodată. Pulsează norii, fragede stele pe pământ, dezvelind încet umiditatea naturii… Şi burniţează mărunt, plânge cerul, aleargă infernal spre o lume concretă, spre un paradis cald ce a plecat dintre noi şi urmează sa-şi vândă visele unui alt univers.
Rătăcitor se învârt frunzele în văzduh şi nedezvăluite imagini apar acum pe cerul oval, dar merg, şi vântul îmi udă aripile. Cu durere continui să păşesc pe scheletul pământului ce a fost verde, şi cu glas de harpă, îngân cantul văzduhului.
Şi merg pe poteca vieţii mele, printre gropile plouate, ce mă înalţă spre cer. Un nor de plumb îmi alină mizantropia, ridicându-mi aripile doborâte de vremea grea şi mă reintegrează în societatea visului meu… Văd parcă, printre norii vizi, umbra duhului ce atinge luna şi păşesc.. m-ascund sub un secular prieten, aşternându-mi toamna în rădăcina eternităţii sale.
Privesc bolnavă cu ochii mici, pentru ultima dată acest miraj ros de cancer şi ftizie… ploaia măruntă îmi scaldă trupul doborât. O frunză ruginită se desprinde uşor de creanga ce a crescut-o şi-mi acoperă molcom trupul ucis de vreme… Epilogul mi-a sfâşiat ultima respiraţie, ce s-a întipărit adânc în ceaţa deasă … ce înconjoară scheletul copacului vecin…
Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...
-
Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă,...
6 comentarii:
"Şi merg pe poteca vieţii mele, printre gropile plouate, ce mă înalţă spre cer."
Ideea asta mi se pare genială. Este în întregime o reuşită, dar ideea respectivă mi-a rămas întipărită în minte. Şi... a mai rămas ceva... plumb.
multumesc! E ciudat, in fiecare zi ploioasa, as fi in stare sa scriu neintrerupt... pacat ca nu prea am rabdare.
Da. Şi pe mine mă inspiră ploaia.
Sunt curioasa daca exista si oameni care sa nu se simta oarecum atrasi de toamna, de ploaie...de meditatie :-?
Brr, tocmai aţi studiat Bacovia la şcoală sau ce se întâmplă ?
Intr-adevar, zilele acestea la orele de romana am vorbit despre Bacovia, dar cum il descoperisem de mult si chiar i-am furat putin din singuratate si nesigurata, deprimare (stari tipice adolescentilor), nu cred ca am fost influentata in aceasta scriere.
Oricum, ma bucur enorm ca a fost si Bacovia integrat in manualul nostru, intrucat pe aceasta cale am aflat multe lucruri noi despre opera acestuia, lucruri pe care niciodata nu m-am gandit macar sa le cercetez...
Trimiteți un comentariu