Sângele meu e încă rece... obosit! Nu am forţa să zâmbesc decât la nivel de scânteie. Nimic glorios, nimic memorabil... doar nimicuri. De aş lăsa prioritate lucrurilor ce contează cu adevărat, aş putea vedea iar soarele... şi cu ochelari.
E un lucru obişnuit, ceva ce deja nu mai are o semnificaţie deosebită dar mă împinge involuntar într-o monotonie înfricoşătoare de care mereu am încercat să fug...
Nimicul ce m-a monopolizat îmi dezvoltă o doză de indiferenţă îngrozitoare. Nu cred că-l pot arunca. Îmi rămâne un singur lucru: să-l accept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM... -
Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă,...
4 comentarii:
Bă, e dramatic!
De ce?
:) new blog. Alless
Bai, ce buna e piesa asta, "what about love?", Lemar...
B.
Lemar... soul... chiar că pentru "suflet". E superbă, mă bucur că e apreciată.
Trimiteți un comentariu