E lună plină (asta explică multe). Sunt cu capul în nori, cred că mă încearcă şi o răceală şi ce e mai rău e că stomacul este cel care îşi bate cel mai tare joc. Sunt obosită şi tind să spun în legătură cu orice că nu îmi pasă - deşi poate nu e chiar aşa. Nu am chef de nimic. Vreau doar să fiu ţinută în braţe. Vreau să adorm. Necesit somn. Dar oricum în 7 ore sunt obligată să mă trezesc. Aşa că... ce rost mai are?
Şi totuşi nu este momentul exemplelor pozitive. Ce mă voi face mai târziu când vraja se va rupe?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM... -
Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă,...
2 comentarii:
Chestia cu 'big hug' ţine şi la mine în momentul de faţă... Lasă că trece şi starea asta, you just need some rest. Vezi să nu te apuce vreo astenie de primăvară... Apropos: Happy 1 Martie!.. Sau cum s-o ura :P
M-a cam apucat deja...
merci merci >:D<
Trimiteți un comentariu