Păcătuiesc!

Recunosc. Am păcătuit rău în ultima vreme. De ce? De-asta:

Şi încă rău de tot... :))

Pe de altă parte a început şcoala. Mă simt brusc de parcă aş avea creierul spălat. Sunt obosită, mi se zice că mă port ciudat şi cică am devenit înţelegătoare :)). Sper să fie o chestie de moment, că altfel îmi stric reputaţia de scorpie :(. Bine, dar eu sunt de fapt răcoaică :(.
Măh rog. Ah da... şi vorbesc fără sens. Clar de la oboseală... din naştere? o.O
E... frumos la şcoală. Nu Mi-era dor. Parcă nici măcar nu îmi mai doresc atât de repede să se termine. Adică... e trist. (Încă nu-mi vine să cred că spun eu asta). Îmi va fi dor de anii aceştia superbi de... prosteală autorizată şi inocentă. Nu o să mai pot da vina în tot ce voi face pe adolescenţă, pe "lasă că se maturizează la facultate"... Tocmai asta e problema. De ce să se maturizeze? Când în sfârşit mă simt şi eu mai puţin dinaintea erei voastre, când în sfârşit am reuşit să fac pace cu mine şi să fiu de acord cu prosteala cretină (dar amuzantă), când ÎN SFÂRŞIT nu mai am nimic cu... nimic... se termină. Îmi dau seama că probabil în curând o să mor. E aşa... ca un simţ, ca un mesaj dintr-o altă dimensiune, e ceva inexplicabil cum atunci când devin oamenii mai buni, la scurt timp mor :)). Adică e vorba aia (cel puţin aşa zice tata): "Aşa era şi bunicuţa cu două săptămâni înainte... Dumnezeu s-o ierte!" :)). Sau cealaltă "Ce de treabă e" "Ştie că mai are puţin şi moare". În fine, nu e valabil pentru mine, că eu tot nu sunt de treabă şi nu o să fiu. Ar însemna să mă degradez cumplit.
-ce-mi place treaba asta-
Ce ziceam de bătut câmpii? :)) Mda. Şi mai am o problemă (lol). Nu mai pot dormi. Nu pot să adorm, pur şi simplu. Îmi vin prea multe gânduri în cap (şi da Kiki, şi Teo gândeşte. Sau bine, ca să fii fericită... când gândesc, nu o fac cu jumătatea de Teo ci cu aceea de Graţiela), cretine multe dintre ele, sau filozofez. Şi mi-e totuşi lene să mă ridic să scriu, căci dacă apuc să fac asta... pic într-un alt păcat: acela de a-mi pierde somnul de tot, că mă lungesc. Aşa sunt eu.
De când mama dra mă ... bla, am devenit atât de sangvinică? Dumnezeulee!

Ok. Gata. Încetez. Am multe de făcut... altfel o să continui să "dau din casă". Şi nu mă simt prea comod cu asta.

PS: Mi-e dor de mare.