Din păcate acesta este cursul firesc al lucrurilor. Nici nu ştiu cum ar trebui să reacţionez: să îmi ascult sufletul sau raţiunea? Nu e nimic rău în ce se întâmplă. Aşa trebuie să fie... mda.
Am avut cea mai frumoasă vacanţă de iarnă de până acum. Am avut iar îmbrăţişările acelea calde cărora nu aş vrea să fiu nevoită să le simt lipsa. Am avut iar toată libertatea şi înţelegerea pe care mi le puteau oferi ai mei... şi iar cele mai frumoase oportunităţi de petrecere a timpului liber.
Într-un fel mă tem de ce mă aşteaptă. Oare... acum va începe abia, iarna mea? Până acum nu am simţit-o. Poate am mai fost ursuză uneori, dar inima îmi surâdea continuu. Încerc să iau lecţii de viaţă, dar încă sunt un învăţăcel. Oricât m-aş cenzura, oricât m-aş chinui, entuziasmul specific mie nu va dispărea prea curând, şi apoi deznădejdea nereuşitei.
Deşi îmi simt inima cum se sfâşie... sunt fericită. Poate chiar va reuşi planul şi atunci aşteptarea nici nu se va simţi prea tare.
PS: Cred că e a 4a sau a 5a oară când postez melodia aceasta... :))... dar ce e bun... nu poate fi contestat. Mereu când pleacă trebuie să am ritm potrivit pentru înfrânarea sentimentelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu