Melancolie

Este ora 2:00... sunt atat de aproape de un moment pe care il astept de ani buni, si mai ales cu cea mai mare nerabdare de un an. Poate cel mai potrivit loc pentru a scrie ceea ce simt ar fi un jurnal intim, dar simt ca de ceva timp nu am mai fost eu insami, cea careia nu ii pasa de ce cred ceilalti si nu ii era frica sau rusine sa se vaite sau sa spuna ceea ce gandeste. Am ingropat o parte din mine pe care de bine de rau unii o iubeau si mi-au marturisit ca le lipseste, pentru a face pe plac celor ce nici macar nu deschideau ochii spre a vedea.
In fine, sunt foarte melancolica acum. Am trecut in ultimele 24 de ore prin multe zone ce mi-au trezit foarte multe amintiri... in timp ce impachetam parca citeam povestile hainelor si geamantanelor... sunt inconjurata de amintiri si vanata parca de ele.
In orice caz, viata mea s-a schimbat radical, gandurile mele sunt date peste cap... si intr-un timp mai putin sesizabil intreaga soarta va fi alta. Ceea ce s-a intamplat imi aminteste de bine cunoscutul efect fluture (butterfly effect).

Schimbarea a aparut foarte brusc. Multa lume a fost surprinsa cand a aflat ca duminica deja plec din Valcea... si spre marea mea surpriza, multa lume a vrut sa ne intalnim... unii mai sentimentali, altii mai putin... dar chiar inseamna enorm pentru mine, fiindca am realizat astfel cat de importanti sunt cei de langa noi. De mult am trait numai cu "ochii inchisi", fara sa fiu capabila sa vad ce oameni minunati sunt in jurul meu. Mai e putin si se fac 2 ani de cand inauguram prima zi a recunostintei... credeam ca va ramane traditie...si totusi cred ca ma voi reintoarce la ea si la mine insami. <3 E placut sentimentul.
Si ma gandesc... si suferinta e data cu un scop, caci daca nu ar fi existat ea... nu ne-am fi dat niciodata seama ce oameni minunati avem in jurul nostru :). Va iubesc.

PS: de cand au pus semnele de limitare de viteza la 50 km/h si camerele pe bulevard? :))