Așa mă enervează faptul că mereu când am cu adevărat poftă să scriu, nu am acces la laptop sau la altă sursă în afara telefonului pe care nu îmi pot vărsa gândurile... căci mi-ar lua o veșnicie.
În fine. Sunt atât de multe lucruri care m-au măcinat zilele acestea... în primul rând sunt supărată. Sunt foarte supărată pe ceea ce se întâmplă în țărișoara noastră. Avem atât de multe bogății și frumuseți pe care în loc să le exploatăm, le distrugem. Una din cele mai mari pasiuni ale mele este condusul... și, prin urmare, vizitatul. Îmi place să conduc pe drumuri șerpuite, să admir păduri montane, să îmi delectez simțurile cu frumusețile dumnezeiești: auzul cu susurul izvoarelor și doinele păsărilor, mirosul cu miresmele florilor, fânului cosit și frunzelor căzânde, văzul cu minunile îmbinării tuturor culorilor și formelor imaginate și neimaginate... dar ce păcat că de fiecare dată am cost de oportunitate repararea mașinii. Ce păcat că infrastructura noastră este jalnică spre inexistentă. Și de ce oare? Pentru că suntem o țară de hoți, așa cum ne numesc și cei din afară. Nu facem nimic real, decât pe hârtie, permitem lucrurile acestea deși le cunoaștem. Vorbim, vorbim, dar de făcut niciodată. De ce oare la noi justiția nu funcționează? De ce nu investim în tursim, care este adevăratul nostru potențial. Sunt atâtea țări mult mai sărace din punct de vedere peisagistic decât noi, dar care câștigă mult mai mult, datorită faptului că investesc în tot ce pot, și nu se lăcomesc să facă averi pe banii "fraierimii". La noi merge, că toată lumea vrea să se îmbogățească. I-a cuprins pe toți patima banului, și permit. Au văzut din moși strămoși că se poate, că în țara noastră totul funcționează cu pile și promisiuni... și atunci uită să mai și facă, să fie cinstiți și să se gândească la cei pe care îi nedreptățesc... si aceia suntem noi. Ar fi chiar atât de greu ca Românica noastră să strălucească? Să lăsăm "economiile" și să ne mai subțiem puțin buzunarele pentru a investi în calitate? Drumuri sănătoase, ape sănătoase, suflete sănătoase, oameni sănătoși. De ce oare o fi atât de greu pentru oameni să fie sinceri cu ceilalți și cu ei înșiși? De ce le-o fi lene să fie cinstiți? Ar trebui să facem o petiție, o revoluție, sau orice altceva este nevoie, pentru a cere oamenilor să lase dușmăniile, răutățile, bogățiile nemeritate, prostiile, mândria și minciunile electorale... și să investească în valori reale. Celor sus puși ar trebui să le cerem infrastructură, mediere, TURISM... îngrijire, curățenie. Am fi mult mai bogați, din punct de vedere economic, ca țară, dacă am face autostrăzi, drumuri naționale / județene fără gropi, dacă am curăța șanțutile de "bălării" și am binecuvânta natura.
Nu mă pricep la nimic din toate acestea, dar sunt convinsă că oamenii din conducere, din moment ce au fost învestiți în funcțiile pe care le au, ar trebui să se priceapă și să știe mai bine decât noi, muritorii de rând, ce au de făcut.
Și totuși, de tot ce se întâmplă suntem doar noi vinovați, pentru că le permitem!
În fine. Sunt atât de multe lucruri care m-au măcinat zilele acestea... în primul rând sunt supărată. Sunt foarte supărată pe ceea ce se întâmplă în țărișoara noastră. Avem atât de multe bogății și frumuseți pe care în loc să le exploatăm, le distrugem. Una din cele mai mari pasiuni ale mele este condusul... și, prin urmare, vizitatul. Îmi place să conduc pe drumuri șerpuite, să admir păduri montane, să îmi delectez simțurile cu frumusețile dumnezeiești: auzul cu susurul izvoarelor și doinele păsărilor, mirosul cu miresmele florilor, fânului cosit și frunzelor căzânde, văzul cu minunile îmbinării tuturor culorilor și formelor imaginate și neimaginate... dar ce păcat că de fiecare dată am cost de oportunitate repararea mașinii. Ce păcat că infrastructura noastră este jalnică spre inexistentă. Și de ce oare? Pentru că suntem o țară de hoți, așa cum ne numesc și cei din afară. Nu facem nimic real, decât pe hârtie, permitem lucrurile acestea deși le cunoaștem. Vorbim, vorbim, dar de făcut niciodată. De ce oare la noi justiția nu funcționează? De ce nu investim în tursim, care este adevăratul nostru potențial. Sunt atâtea țări mult mai sărace din punct de vedere peisagistic decât noi, dar care câștigă mult mai mult, datorită faptului că investesc în tot ce pot, și nu se lăcomesc să facă averi pe banii "fraierimii". La noi merge, că toată lumea vrea să se îmbogățească. I-a cuprins pe toți patima banului, și permit. Au văzut din moși strămoși că se poate, că în țara noastră totul funcționează cu pile și promisiuni... și atunci uită să mai și facă, să fie cinstiți și să se gândească la cei pe care îi nedreptățesc... si aceia suntem noi. Ar fi chiar atât de greu ca Românica noastră să strălucească? Să lăsăm "economiile" și să ne mai subțiem puțin buzunarele pentru a investi în calitate? Drumuri sănătoase, ape sănătoase, suflete sănătoase, oameni sănătoși. De ce oare o fi atât de greu pentru oameni să fie sinceri cu ceilalți și cu ei înșiși? De ce le-o fi lene să fie cinstiți? Ar trebui să facem o petiție, o revoluție, sau orice altceva este nevoie, pentru a cere oamenilor să lase dușmăniile, răutățile, bogățiile nemeritate, prostiile, mândria și minciunile electorale... și să investească în valori reale. Celor sus puși ar trebui să le cerem infrastructură, mediere, TURISM... îngrijire, curățenie. Am fi mult mai bogați, din punct de vedere economic, ca țară, dacă am face autostrăzi, drumuri naționale / județene fără gropi, dacă am curăța șanțutile de "bălării" și am binecuvânta natura.
Nu mă pricep la nimic din toate acestea, dar sunt convinsă că oamenii din conducere, din moment ce au fost învestiți în funcțiile pe care le au, ar trebui să se priceapă și să știe mai bine decât noi, muritorii de rând, ce au de făcut.
Și totuși, de tot ce se întâmplă suntem doar noi vinovați, pentru că le permitem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu