Când mai spunea mama că timpul trece extrem de repede, nu înţelegeam. Credeam că exagerează, că îşi face inimă rea numărând secundele... asta până am fost pusă în situaţia ei şi... am înţeles cât este de adevărat (şi greu totodată!).
Weekendul trecut (24-25 mai) am dat o fugă până la Cluj pentru a-l însoţi pe frate-miu la "balul de absolvire" a facultăţii. Pusă în faţa faptului împlinit am fost la un pas de a vărsa lacrimi de uimire şi fericire totodată... mai ieri mă învăţa să scriu şi să desenez iar acum... porneşte pe un drum important, pe o nouă viaţă!
Dar, independent de noi, viaţa merge înainte aşa că nu îmi rămâne decât să mă bucur de tot ce a fost şi probabil ce va mai fi şi să-l felicit... Aşadar, bravo Gabi! You're simply the best!!!
3 comentarii:
Asa este.Timpul trece foarte repede, dar cei care au fost de la inceput alaturi de tine,vor fi mereu.Fratele tau a inceput ceva nou,insa va fi cu tine pana la capat!
Ireversibil s-a-ncheiat povestea...
Mult succes fratelui tau!
Trimiteți un comentariu