Schimbări...

Vorbeam cu o veche prietenă şi... îmi spunea că m-am schimbat mult (exceptând accentul). Susţinea faptul că sunt mai nebunatică şi distractivă (deşi mai bine ar fi spus distrată). Cred că are dreptate... sunt alt om, deşi nu realizez de ce. Am mai avut momente în care simţeam că îmi pică în cap cerul fără vreun motiv anume, dar obişnuiam să fiu depresivă. Acum sunt indiferentă, sau poate doar simt nevoia să fiu independentă. Am atâtea planuri pentru viitorul apropiat dar îmi lipseşte curajul. Aş vrea să dau o petrecere la miezul nopţii... pe stradă! Să mă tund periuţă şi să-mi vopsesc "rămăşiţele" în verde cu albastru şi roşu, să citesc o sută de cărţi, să port haine de băieţi... să conduc (deşi nu am carnet), să merg la mare de una singură ... Desigur, sunt numai gânduri aruncate "în vânt" (nici măcar).

Dar nu ştiu de ce mă mai zbat! Oricum nu mă interesează să fac cuiva pe plac, ba mai mult... tata spune că aşa e adolescenţa şi că încerc să-mi formez o personalitate puternică. Nu ştiu şi nici nu mă interesează... important e că nu îmi reproşez nimic.




Mesajul e cam imbecil dar îmi place optimismul persoanei în cauză... :))