...The edge of my mind...

Nu mă simt în largul meu. Simt cum trec toate pe lângă mine şi urăsc cum toată lumea spune că "noi" nu avem nimic de făcut, dar ce uită lumea este că... avem şi noi o viaţă de trăit şi un timp de odihnă. Ne-am născut obosiţi - se spune... dar de ce? Fiindcă nu avem timp să ne odihnim, fiindcă nu avem timp să respirăm şi să facem lucruri ce ne pasionează într-adevăr, nu avem timp să fim noi!
Sunt de acord, şi mie îmi place să fiu activă, să fac cât mai multe lucruri, dar sunt om, am şi eu nevoie de o pauză bine meritată, fiindcă altfel risc să nu mai dau randament. Şi poate că nu aş spune asta dacă nu mi-aş risipi acei "minunaţi ani de liceu"... învăţând. Adevărat, n-am altceva de făcut, decât să învăţ...dar poate că mai vreau şi eu să ies la un film, să mă duc cu familia în oraş sau la o plimbare, să mă bucur cât încă mai am timp, fiindcă mă voi sătura de muncă atunci când îmi va veni timpul şi voi fi angajat.
Şcoala are o structură foarte proastă, mai exact învăţământul şi cu tot respectul faţă de continua fluctuaţie a miniştrilor, dar pe ei îi cam doare-n COT de noi... Aşa o fi fost dintotdeauna, nu există ceva bun în toată treaba asta...
Şi altă chestie... nu există multe noţiuni occidentale în minţile noastre... posedăm până şi noi gândirea comunistă pe care ne-o implantează "mai marii noştri": dacă facem prea mult - suntem egoişti şi ne dăm mari... nu avem team spirit, dacă nu facem nimic: suntem blegi şi nu ne implicăm şi proşti eventual... dacă încercăm să facem doar puţin şi să împăcăm şi capra şi varza: se poate mai mult. CE SĂ MAI ÎNŢELEAGĂ ELEVUL??
Poate aberez eu, poate am o criză de personalitate, dar sincer nu mai suport să mă supun şi să tac, nu mai suport să trăiesc într-o ţară ce se crede evoluată şi democrată după nişte principii extremiste combinate cu unele prea liberale din care nu se înţelege decât că avem libertarea de a ne supune.
Nu ştiu, sincer, nu mai am cuvinte... Sunt deja plictisită. Nu e vina elevilor, nici a profesorilor, ci a mai marilor din minister şi mai mult, a celor ce păstrează vie amintirea de mult ucisă! Trebuie să trecem mai departe oameni buni... Nu mai e ca pe vremuri, acum e un dezmăţ total şi poate acesta este motivul pentru care suntem trataţi aşa, dar unii dintre noi chiar vor să facă ceva şi pentru a excela ne trebuie spaţiu... ne trebuie timp să vorbim cu noi înşine, pentru că avem nevoie să ne consultăm busola, alfel vom fi toţi nişte debusolaţi, and I really mean it!