Je t'aime...

...Am o stare tare ciudată. Sunt iritată, oscilez între agonie şi extaz, exil şi exaltare... nici eu nu ştiu ce să mai fac să mă astâmpăr. E ciudat. Dar nu ştiu de ce. Mă străduiesc să mai citesc dar nu mă pot concentra. Am o nevoie nebună să stau în familie, să fiu acasă între ai mei şi exact acum când simt nevoia de a mă ascunde în peştera mea, în carapace... trebuie să ies în lume şi să fiu sociabilă. Blogul meu va muri atâtea zile şi inima-mi va sta asfixiată în cutia de medicamente de pe birou, lângă icoană... Aşa sunt eu, mai melancolică atunci când aş vrea să fiu lângă cineva drag dar exact atunci trebuie să mă ridic şi să plec. Un copil veşnic, neobosit şi îndrăgostit de viaţă...
Ascult în disperare melodia pe care mi-a trimis-o de dimineaţă Adina, Lara Fabian - Je t'aime, şi încerc să formez tot felul de scenarii stranii. Aş vrea să trăiesc într-un univers atemporal, într-o cutie de carton, lângă ursuleţul pe care l-am primit în copilărie şi lângă mângâierile dulci ale mamei. Mi-e dor de vremurile în care ştiam să primesc dragostea maternă, de timpurile în care singurul palat era casa iar mama o regină. Doamne cât o iubesc şi cât nu ştie lucrurile acestea. Uneori mă întorc la fetiţa cu "scufiţă" pe care o are ea ghemuită între lacrimi calde şi îmi doresc să pot fi mai mult decât o umbră a ei... sunt atâţia oameni pe care îi iubesc pe pământ şi pentru care încerc să fiu un copil mai bun, dar nu am forţa de a le dovedi pe limba lor aceste sentimente. Mă ascund, mă interiorizez şi sufăr...

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça