Am promis poze... sau măcar poveşti. De când am aterizat tot povestesc. De când am plecat mă văd transpusă acolo.
Din când în când mă mai linişteşte gândul: "Stai liniştită, în 5 luni pleci de tot."
Mi-e teamă să nu mă fi entuziasmat prea tare. Nu ştiu, dar am păşit într-o versiune mai civilizată a ceea ce ştiam a fi lume. Danemarca este altfel. Oamenii sunt altfel. Nu zic neapărat că este totul mai bun, dar clar este... altfel!
Pff, părea mult mai uşor să povestesc unui număr limitat de persoane...
Acum sunt puţin şi în şocul revenirii. Nu vreau să par exagerată dar nu îmi vine să cred că am trăit 18 ani în ţara asta. Când am aterizat în Cluj, încă de pe pistă am simţit că am ajuns acasă. Singura aterizare la care a trebuit să strâng din dinţi şi să ma încordez pentru a evita lovirea de scaunul din faţă. Mai departe dramele din RATUC... şi gropi + mizerie = haos. Plus că mi-am dat seama de un lucru: România pute. Adică la propriu... noi suntem obişnuiţi cu mirosul, dar când vii din exterior, din miros de zambile şi lalele timpurii... e cam trist.
În fine. În principal am fost în DK pentru facultate. Despre ea am mai scris impresii. De-abia aştept să merg la cursuri. Sunt atât de curioasă acum să aflu atât de multe din domeniul în care voi activa mai târziu... 8->.
Am aflat multe despre ţara celor mai fericiţi oameni; am văzut litoralul în dreptul Mării Baltice: Kerteminde.
O mare tare lină şi curată cu un nisip extrem de fin. Vara este chiar "scăldabilă".
Am mai vizitat magazinele :))... şcoala tehnică :-" din interiorul căreia se vede şcoala mea <3 .="." br="br">
... şi m-am simţit extraordinar de bine!
Ah, aproape uitasem:
Nu eşti danez până ce nu mergi pe bicicletă!
... 50 de km!!!
The end!
PS: Mulţumesc tuturor oamenilor minunaţi ce au trecut vreo clipă prin viaţa mea şi m-au încurajat să vreau mereu mai mult... şi să lupt pentru mai bine!
Din când în când mă mai linişteşte gândul: "Stai liniştită, în 5 luni pleci de tot."
Mi-e teamă să nu mă fi entuziasmat prea tare. Nu ştiu, dar am păşit într-o versiune mai civilizată a ceea ce ştiam a fi lume. Danemarca este altfel. Oamenii sunt altfel. Nu zic neapărat că este totul mai bun, dar clar este... altfel!
Pff, părea mult mai uşor să povestesc unui număr limitat de persoane...
Acum sunt puţin şi în şocul revenirii. Nu vreau să par exagerată dar nu îmi vine să cred că am trăit 18 ani în ţara asta. Când am aterizat în Cluj, încă de pe pistă am simţit că am ajuns acasă. Singura aterizare la care a trebuit să strâng din dinţi şi să ma încordez pentru a evita lovirea de scaunul din faţă. Mai departe dramele din RATUC... şi gropi + mizerie = haos. Plus că mi-am dat seama de un lucru: România pute. Adică la propriu... noi suntem obişnuiţi cu mirosul, dar când vii din exterior, din miros de zambile şi lalele timpurii... e cam trist.
În fine. În principal am fost în DK pentru facultate. Despre ea am mai scris impresii. De-abia aştept să merg la cursuri. Sunt atât de curioasă acum să aflu atât de multe din domeniul în care voi activa mai târziu... 8->.
Am aflat multe despre ţara celor mai fericiţi oameni; am văzut litoralul în dreptul Mării Baltice: Kerteminde.
O mare tare lină şi curată cu un nisip extrem de fin. Vara este chiar "scăldabilă".
Am mai vizitat magazinele :))... şcoala tehnică :-" din interiorul căreia se vede şcoala mea <3 .="." br="br">
... şi m-am simţit extraordinar de bine!
Ah, aproape uitasem:
Nu eşti danez până ce nu mergi pe bicicletă!
... 50 de km!!!
The end!
PS: Mulţumesc tuturor oamenilor minunaţi ce au trecut vreo clipă prin viaţa mea şi m-au încurajat să vreau mereu mai mult... şi să lupt pentru mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu