Atât de des am început articole cu „vine un moment în viață când...” încât nici nu mai am curaj să mai exprim asta. Și totuși, trezirea este o stare de fapt, care apare, de regulă, după un alt moment de totală ceață. Nu știu despre tine, dar eu mă regăsesc uneori în situația în care să mă conectez atât de profund la anumiți oameni - uneori chiar întâlniți pentru prima oară - încât ulterior, când realizez, să mă simt de parcă întregul corp mi-ar fi electrocutat. De regulă aceastea sunt momentele când pur și simplu știu că, indiferent de drum, trebuie să mai fac un pas spre mine. Rămân în minte cu întrebări cărora nu le găsesc pe loc răspunsuri... și gândesc la nesfârșit scenarii care ar fi putut decurge altfel.
Uneori, adevărata recunoaștere de sine transcende timpul. Obosiți de greutatea măștilor, ajungem, în momente de epuizare și vulnerabilitate, să lăsăm copilul din noi să alerge natural, să emane energie și viață. Acest lucru se întâmplă, culmea, exact atunci când nu simțim nicio nevoie specială de conectare, când nu avem nicio dorință secretă de a-l schimba pe celălalt în ceva ce nu este.
Dacă simți că este momentul să treci la următorul nivel și nu mai ai niciun interes pentru a schimba oamenii din jur, ci realizezi că vrei ca TU să evoluezi, atunci te invit să citești în continuare sfaturile mele pentru îmbrățișarea schimbării:
Vine un moment când simți că nu mai ai niciun fel de interes pentru drama și poveștile celorlalți. Nu este o pierdere. Ba, aș putea spune că aceasta reprezintă nașterea unei noi calități: aceea de a trăi o experiență la maxim, cu mult entuziasm și multă căldură. Este nașterea unei prietenii necondiționate, fără așteptări și fără cerințe.
Când renunți să îți mai spui drama... pentru care oricum nimeni nu are niciun fel de interes (hai să fim sinceri), atunci ai mai mult timp să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante, asupra experiențelor tale transformatoare, asupra ta!
Mă gândeam adesea la esența acțiunilor noastre și realizam că pentru a ajunge să faci un bine autentic, trebuie să ajungi, efectiv, la esența problemei. Este destul de dureros ceea ce simt acum privitor la facerea de bine, având în vedere că eu sunt omul care din pruncie s-a considerat „mama tuturor răniților”... Dar am realizat că de cele mai multe ori facem bine cui nu trebuie... și atunci întreaga noastră energie este epuizată în van. Dacă nu ți se trezește în mod zguduitor conștiința, toată moralitatea ta este falsă, toată cultura ta este pur și simplu un strat subțire care poate fi distrus de oricine.
Dar odată ce moralitatea vine din trezire... și nu dintr-o anumită disciplină, atunci vorbim despre o cu totul altă situație. Atunci răspunsurile și acțiunile vor fi întotdeauna sincronizate cu această reală stare de trezvie. Și orice ai face... va fi bine!
Trezirea nu poate face rău. Tocmai acesta este lucru cel mai minunat la ea... ca orice pornește din ea este pur și simplu frumos, corect, fără niciun efort și fără niciun antrenament. Așa că... în loc să tai frunzele și crengile lucrurilor care te țin pe loc și care te blochează, mai bine taie direct rădăcinile. Și pentru a tăia rădăcinile nu există decât o singură metodă: fiind alert, fiind prezent, fiind conștient.
Adevărul nu are nimic a face cu autoritatea, cu tradiția sau cu trecutul. Adevărul este o realizare personală și extrem de radicală. Tocmai din acest motiv susțin în permanență că fiecare om are propriul adevăr. Trebuie doar să ajungă la el.
Cunoașterea, în schimb, este unică. Căutarea pentru cunoașterea de sine, însă, este extrem, extrem de riscantă. Nimeni nu o poate garanta. Toți suntem diferiți și avem limite diferite. Dacă vrei cu adevărat să te cunoști, îți pot garanta că este riscant. Există atât de multe urcușuri și coborâșuri, atât de multe momente de cădere și de ridicare, încât, la un anumit nivel, totul devine nesigur. Îți pot garanta, totuși, că încercând aceasta vei avea parte de o aventură în care există chiar posibilitatea de a nu-ți atinge niciodată ținta. Dar un singur lucru este sigur: căutarea în sine te va ajuta să crești. Îți pot garanta doar creșterea. Pericolul va fi acolo, sacrificiul de asemenea. În fiecare zi te vei avânta în necunoscut și nu va exista nicio hartă de urmat. Numai prin nesiguranță, prin înfruntarea pericolului și prin acceptarea provocăriiea necunoscutului putem crește.
Efectiv acum este momentul să te arunci în necunoscut... ca și cum ai face bungee jumping fără coardă. Iar aceasta este o reală calitate: siguranța dată de încrederea absolută, fără rezerve, secrete sau centuri de siguranță.
Săritura și mișcarea, dansul, în necunoscut... ne oferă un sentiment extraordinar de libertate... chiar și dacă poate suntem speriați de moarte. Încă o dată îmi amintesc de lecția despre frică pe care ne-a dat-o Will Smith și pe care o folosesc mereu în discursurile mele: Dumnezeu a așezat toate lucrurile frumoase în viață de partea cealaltă a terorii.
Iar când ne încredem la nivelul saltului cuantic, nu facem planuri sau pregătiri elaborate. Noi nu spunem "Bine, am încredere că știu ce fac acum, și îmi voi rezolva lucrurile și îmi voi împacheta valiza și o voi lua cu mine". Nu, doar sărim, fără a avea nici cea mai vagă idee cu privire la ce urmează. Odată săriți... singurul lucru ce mai rămâne este priveliștea de vis.
4. Influențează prin exemplu
Nu îți pierde viața cu lucruri efemere, lucruri ce îți vor fi luate. Oricât am fi de altruiști, toți suferim atunci când observăm că am depus prea mult efort pentru ceva pentru care nu primim niciun fel de credit. Ai încredere în viață. Doar după ce ajungi tu să crezi cu adevărat, vei avea puterea de a-ți arăta cunoștința și de a influența. Iar odată ce ai încredere în tine și în Univers, ceva imens se va deschide. Din acel moment această viață nu mai este una obișnuită, ci este una plină de căldură, de energie, de bine.
Atunci când inima ne este inocentă, zidurile dispar și rămânem zidiți în infinit. Și nu, oricât ar zice oricine, aceasta nu este o formă de autodecepționare. Nu există nimic ce să îți poată fi luat. Deși poate fi considerat drept un clișeu, tot cred că tot ceea ce ți se poate lua nu merită păstrat. Iar dacă tot nu ți se poate lua ceea ce este al tău, atunci de ce să trăiești cu frica aceea cumplită că l-ai putea pierde?
Nimic din ce ești tu cu adevărat: nici oportunitățile, nici șansele, nici cunoașterea... nimic nu ți se poate lua. Nu există nicio posibilitate în acest sens. Așa că nu te teme, nu îți poți pierde adevărata valoare.
Ai datoria de a crede în tine și de a lupta.
Este absurd? Tu ce crezi?
Uneori, adevărata recunoaștere de sine transcende timpul. Obosiți de greutatea măștilor, ajungem, în momente de epuizare și vulnerabilitate, să lăsăm copilul din noi să alerge natural, să emane energie și viață. Acest lucru se întâmplă, culmea, exact atunci când nu simțim nicio nevoie specială de conectare, când nu avem nicio dorință secretă de a-l schimba pe celălalt în ceva ce nu este.
Dacă simți că este momentul să treci la următorul nivel și nu mai ai niciun interes pentru a schimba oamenii din jur, ci realizezi că vrei ca TU să evoluezi, atunci te invit să citești în continuare sfaturile mele pentru îmbrățișarea schimbării:
1. Rupe-te de dramă
Vine un moment când simți că nu mai ai niciun fel de interes pentru drama și poveștile celorlalți. Nu este o pierdere. Ba, aș putea spune că aceasta reprezintă nașterea unei noi calități: aceea de a trăi o experiență la maxim, cu mult entuziasm și multă căldură. Este nașterea unei prietenii necondiționate, fără așteptări și fără cerințe.
Când renunți să îți mai spui drama... pentru care oricum nimeni nu are niciun fel de interes (hai să fim sinceri), atunci ai mai mult timp să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante, asupra experiențelor tale transformatoare, asupra ta!
2. Să fii prezent, alert, moral!
Mă gândeam adesea la esența acțiunilor noastre și realizam că pentru a ajunge să faci un bine autentic, trebuie să ajungi, efectiv, la esența problemei. Este destul de dureros ceea ce simt acum privitor la facerea de bine, având în vedere că eu sunt omul care din pruncie s-a considerat „mama tuturor răniților”... Dar am realizat că de cele mai multe ori facem bine cui nu trebuie... și atunci întreaga noastră energie este epuizată în van. Dacă nu ți se trezește în mod zguduitor conștiința, toată moralitatea ta este falsă, toată cultura ta este pur și simplu un strat subțire care poate fi distrus de oricine.
Dar odată ce moralitatea vine din trezire... și nu dintr-o anumită disciplină, atunci vorbim despre o cu totul altă situație. Atunci răspunsurile și acțiunile vor fi întotdeauna sincronizate cu această reală stare de trezvie. Și orice ai face... va fi bine!
Trezirea nu poate face rău. Tocmai acesta este lucru cel mai minunat la ea... ca orice pornește din ea este pur și simplu frumos, corect, fără niciun efort și fără niciun antrenament. Așa că... în loc să tai frunzele și crengile lucrurilor care te țin pe loc și care te blochează, mai bine taie direct rădăcinile. Și pentru a tăia rădăcinile nu există decât o singură metodă: fiind alert, fiind prezent, fiind conștient.
3. (Re)Cunoaște-ți propriul Adevăr
Adevărul nu are nimic a face cu autoritatea, cu tradiția sau cu trecutul. Adevărul este o realizare personală și extrem de radicală. Tocmai din acest motiv susțin în permanență că fiecare om are propriul adevăr. Trebuie doar să ajungă la el.
Cunoașterea, în schimb, este unică. Căutarea pentru cunoașterea de sine, însă, este extrem, extrem de riscantă. Nimeni nu o poate garanta. Toți suntem diferiți și avem limite diferite. Dacă vrei cu adevărat să te cunoști, îți pot garanta că este riscant. Există atât de multe urcușuri și coborâșuri, atât de multe momente de cădere și de ridicare, încât, la un anumit nivel, totul devine nesigur. Îți pot garanta, totuși, că încercând aceasta vei avea parte de o aventură în care există chiar posibilitatea de a nu-ți atinge niciodată ținta. Dar un singur lucru este sigur: căutarea în sine te va ajuta să crești. Îți pot garanta doar creșterea. Pericolul va fi acolo, sacrificiul de asemenea. În fiecare zi te vei avânta în necunoscut și nu va exista nicio hartă de urmat. Numai prin nesiguranță, prin înfruntarea pericolului și prin acceptarea provocăriiea necunoscutului putem crește.
4. Cel mai bun moment este ACUM
Efectiv acum este momentul să te arunci în necunoscut... ca și cum ai face bungee jumping fără coardă. Iar aceasta este o reală calitate: siguranța dată de încrederea absolută, fără rezerve, secrete sau centuri de siguranță.
Săritura și mișcarea, dansul, în necunoscut... ne oferă un sentiment extraordinar de libertate... chiar și dacă poate suntem speriați de moarte. Încă o dată îmi amintesc de lecția despre frică pe care ne-a dat-o Will Smith și pe care o folosesc mereu în discursurile mele: Dumnezeu a așezat toate lucrurile frumoase în viață de partea cealaltă a terorii.
Iar când ne încredem la nivelul saltului cuantic, nu facem planuri sau pregătiri elaborate. Noi nu spunem "Bine, am încredere că știu ce fac acum, și îmi voi rezolva lucrurile și îmi voi împacheta valiza și o voi lua cu mine". Nu, doar sărim, fără a avea nici cea mai vagă idee cu privire la ce urmează. Odată săriți... singurul lucru ce mai rămâne este priveliștea de vis.
4. Influențează prin exemplu
Nu îți pierde viața cu lucruri efemere, lucruri ce îți vor fi luate. Oricât am fi de altruiști, toți suferim atunci când observăm că am depus prea mult efort pentru ceva pentru care nu primim niciun fel de credit. Ai încredere în viață. Doar după ce ajungi tu să crezi cu adevărat, vei avea puterea de a-ți arăta cunoștința și de a influența. Iar odată ce ai încredere în tine și în Univers, ceva imens se va deschide. Din acel moment această viață nu mai este una obișnuită, ci este una plină de căldură, de energie, de bine.
Atunci când inima ne este inocentă, zidurile dispar și rămânem zidiți în infinit. Și nu, oricât ar zice oricine, aceasta nu este o formă de autodecepționare. Nu există nimic ce să îți poată fi luat. Deși poate fi considerat drept un clișeu, tot cred că tot ceea ce ți se poate lua nu merită păstrat. Iar dacă tot nu ți se poate lua ceea ce este al tău, atunci de ce să trăiești cu frica aceea cumplită că l-ai putea pierde?
Nimic din ce ești tu cu adevărat: nici oportunitățile, nici șansele, nici cunoașterea... nimic nu ți se poate lua. Nu există nicio posibilitate în acest sens. Așa că nu te teme, nu îți poți pierde adevărata valoare.
Ai datoria de a crede în tine și de a lupta.
Este absurd? Tu ce crezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu