Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
luni, iunie 06, 2011
duminică, mai 29, 2011
About me
I wish you could excuse my insecurities... but there are times when I wish I wasn't this lonely and I was allowed to feel. You want me to be strong and reasonable, but I am a lover, not a fighter...
I am the girl that screams when she feels afraid or alone... or even sorry.
I am the one that laughs when she does a mistake... and it happens quite often.
I am the one that wants to be there for you... the one that started a major life change because of all the small things.
I am not a prodigy.
I am the clumsy girl that likes partying and being with you. YOU!
I am the one that likes to help you with your hangover.
I am that girl that is never afraid to play dirty.
I cry when I miss you, I act stupid... and all I need is to know you want to be there.
You... on the other hand, you are the one that used to be my perfect guy.
Please excuse me for getting old.
I used to be someone different.
...
I love you.
I am the girl that screams when she feels afraid or alone... or even sorry.
I am the one that laughs when she does a mistake... and it happens quite often.
I am the one that wants to be there for you... the one that started a major life change because of all the small things.
I am not a prodigy.
I am the clumsy girl that likes partying and being with you. YOU!
I am the one that likes to help you with your hangover.
I am that girl that is never afraid to play dirty.
I cry when I miss you, I act stupid... and all I need is to know you want to be there.
You... on the other hand, you are the one that used to be my perfect guy.
Please excuse me for getting old.
I used to be someone different.
...
I love you.
miercuri, mai 18, 2011
Banchet, 13 mai 2011
... Superb! Am fost într-adevăr ca o familie! Pe zi ce trece încep să regret tot mai mult că nu am făcut lucrurile corect la timpul lor. Liceu era pentru distracţie, pentru colegi, pentru zâmbete continue şi nebunii. E trist cum recuperăm pe ultima sută de metri. Sper să nu pierd şi facultatea la fel...














vineri, mai 06, 2011
marți, mai 03, 2011
luni, mai 02, 2011
La mare de 1 mai!
... Spontan, neaşteptat, însă cu adevărat distractiv! O adevărată aventură.

... aparent toată lumea a plecat la mare de 1 mai, judecând după lipsa biletelor, aglomeraţia din tren, numărul foarte mare de tineri dornici de distracţie.
Pentru mine a fost primul an. Nu aş fi crezut nicio clipă.

Fidelitate faţă de Costineşti. Staţiunea sufletului meu. Aproape la fel de plină ca şi astă vară.


Aproape la fel de frumos... doar că un vânt mai agresiv şi un frig mai înţepător.


Amintiri frumoase.
3 in a row.
Pe scurt... studenţii chiar ştiu să se distreze!
... aparent toată lumea a plecat la mare de 1 mai, judecând după lipsa biletelor, aglomeraţia din tren, numărul foarte mare de tineri dornici de distracţie.
Pentru mine a fost primul an. Nu aş fi crezut nicio clipă.
Fidelitate faţă de Costineşti. Staţiunea sufletului meu. Aproape la fel de plină ca şi astă vară.
Aproape la fel de frumos... doar că un vânt mai agresiv şi un frig mai înţepător.
Amintiri frumoase.
3 in a row.
Pe scurt... studenţii chiar ştiu să se distreze!
duminică, aprilie 10, 2011
sâmbătă, aprilie 02, 2011
What about today?
Iar am visat că eram acolo. Îi făceam o surpriză, dar nu aveam bani de autobuz din gară până în RRK :)).
Mă doare mâna. E stupid să tastez cu o singură mână... și aia stângă.
Da... puțin melancolică. Încă 3 luni... :(.
Mă doare mâna. E stupid să tastez cu o singură mână... și aia stângă.
Da... puțin melancolică. Încă 3 luni... :(.
marți, martie 22, 2011
Notre Dame de Paris
Ador această operetă. Ador această melodie... adoooor!!! Superb interpretată din toate punctele de vedere!!!
QUASIMODO
Belle
C'est un mot qu'on dirait inventer pour elle
Quand elle danse et qu'elle met son corps a jour, tel
Un oiseau qui etend ses ailes pour s'envoler
Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds
J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre-Dame?
Quel
Est celui qui lui jettera la premire pierre?
Celui-l ne merite pas d'etre sur Terre
Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
FROLLO
Belle
Est-ce le diable qui s'est incarne en elle
Pour detourner mes yeux du Dieu eternel?
Qui a mis dans mon etre ce desir charnel
Pour m'empecher de regarder vers le Ciel?
Elle porte en elle le peche originel
La desirer fait-il de moi un criminel?
Celle
Qu'on prenait pour une fille de joie, une fille de rien
Semble soudain porter la croix du genre humain
Oh Notre Dame! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esmeralda
PHOEBUS
Belle
Malgre ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent
La demoiselle serait-elle encore pucelle?
Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel
Ma dulcine laissez-moi vous etre infidel
Avant de vous avoir menee jusqu' l'autel
Quel
Est l'homme qui detournerait son regard d'elle
Sous peine d'etre change en statue de sel?
Oh Fleur-de-Lys Je ne suis pas homme de foi
J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda
LES TROIS
J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre Dame
Quel est celui qui lui jettera la premire pierre
Celui-la ne merite pas d'etre sur Terre
Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
Esmeralda
QUASIMODO
Belle
C'est un mot qu'on dirait inventer pour elle
Quand elle danse et qu'elle met son corps a jour, tel
Un oiseau qui etend ses ailes pour s'envoler
Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds
J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre-Dame?
Quel
Est celui qui lui jettera la premire pierre?
Celui-l ne merite pas d'etre sur Terre
Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
FROLLO
Belle
Est-ce le diable qui s'est incarne en elle
Pour detourner mes yeux du Dieu eternel?
Qui a mis dans mon etre ce desir charnel
Pour m'empecher de regarder vers le Ciel?
Elle porte en elle le peche originel
La desirer fait-il de moi un criminel?
Celle
Qu'on prenait pour une fille de joie, une fille de rien
Semble soudain porter la croix du genre humain
Oh Notre Dame! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esmeralda
PHOEBUS
Belle
Malgre ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent
La demoiselle serait-elle encore pucelle?
Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel
Ma dulcine laissez-moi vous etre infidel
Avant de vous avoir menee jusqu' l'autel
Quel
Est l'homme qui detournerait son regard d'elle
Sous peine d'etre change en statue de sel?
Oh Fleur-de-Lys Je ne suis pas homme de foi
J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda
LES TROIS
J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre Dame
Quel est celui qui lui jettera la premire pierre
Celui-la ne merite pas d'etre sur Terre
Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
Esmeralda
luni, martie 07, 2011
O altfel de explicaţie
Nu-mi place aşteptarea. Niciodată nu mi-a plăcut. Pot spune că o urăsc chiar... şi cu toate astea mereu am fost peste tot mai devreme. Sunt mai precaută din fire. Am de luat un tren? Vine la 9? La 8 şi 10 sunt în gară ... "să nu-l pierd. Dacă vine mai devreme?". Trebuie să mă întâlnesc cu cineva la 1 jumate la ceas? La 1 fara 5 sunt deja acolo "Să nu mă aştepte". Am de prins un avion? Pleacă la 15.30? La 11:50 sunt acolo. "Fir-ar am ajuns devreme...dar mai bine aşa". Ok, e normal... dar urmează partea cea mai enervantă a punctualităţii: aşteptarea. De ce? Pentru că aşa cum am ajuns mai devreme fiindcă sunt o persoană foarte agitată şi neliniştită... aşa nu voi putea fi nici atentă la absolut nimic care să mă destindă, la fel mă voi uita din minut în minut la ceas şi mă voi foi de pe o parte pe alta. Degeaba îmi oferi să mănânc ceva, degeaba îmi sugerez să citesc ceva. Degeaba. Nimic nu funcţionează. Mi se instalează un gol enorm în stomac, ochii îmi stau numai spre ceas şi spre direcţia cu pricina, mintea îmi umblă numai într-acolo (chit că poate nu îmi doresc lucrul ce mă aşteaptă...dar măcar scap de stres. Oricum trebuie să se instaleze). Aşadar, dacă ştiu că urmează să se întâmple ceva, mintea mea devine ca o tablă proaspăt ştearsă pe care nu se poate scrie nimic, fiindcă nu se vede... apare abia târziu scrisul. Ah, ca să nu mai zic că, pentru ceva oricât de mărunt ... ce presupune aşteptare, deci, nerăbdare, eu nu pot dormi cel puţin în noaptea dinaintea evenimentului. Vreau doar să mă văd pe drum şi atât. Nu prea ştiu să mă bucur de peisaj sau de companie.
Cam aşa sunt şi acum. Ştiu că sunt la sfârşit, ştiu că nimic nu mai poate fi schimbat (că şi dacă ar fi... şi e nevoie să recurg la spontaneitate în situaţii limit, vai mama), nu mă mai pot concentra la absolut nimic. Mă uit la ceas continuu (în cazul de faţă la calendar). Parcă nici nu îmi pasă că mă aşteaptă ceva mult mai fain sau mai nasol. Pur şi simplu, se îmbină două lucruri ce nu îmi plac deloc şi îmi dau o stare generală subconştientă groaznică, deşi aparent mă simt foarte bine: sfârşitul a ceva (- niciodată nu mi-au plăcut sfârşiturile. Mi se par lălăieli inutile şi de cele mai multe ori previzibile. Ador când situaţiile se termină mai devreme decât a fost aşteptat... din moment ce ştii că urmează şi mai ales ce urmează... la ce să o mai lălăi? Sau şi mai rău, unii se zbat crezând că mai pot schimba ceva. Neeahh!) şi aşteptarea.
E din cauza firii mele colerice probabil. Nu am rabdare de niciun fel. Mai bine mă arunc în ceva rău, decât să mai aştept 10 minute pentru ceva bun. Mai ales dacă nu sunt sigură că acel "ceva bun" va veni.
În fine. Nu mai dau randament şi mi se pare foarte normal. Pur şi simplu sunt brainwashed. Nu sunt în stare de chestii prea mari, numai fiindcă oricât mi-ar sugera oricine, oricât ar trage oricine de mine, la ora actuală, eu sunt conştientă că nu se mai poate schimba nimic în soarta mea (până ce vine celălalt tren, cel pe care îl aştept). Aşa că degeaba mă străduiesc. Nu mă mai pot automotiva. Şi cu piciorul rupt, şi muşcată de câini... eu tot voi urca în tren, iar unde mă duc, oricum nimănui nu-i va mai păsa.
Nu e rea voinţă. E un mecanism interior aparţinând SPU, care se autodeclanşează.
Cam aşa sunt şi acum. Ştiu că sunt la sfârşit, ştiu că nimic nu mai poate fi schimbat (că şi dacă ar fi... şi e nevoie să recurg la spontaneitate în situaţii limit, vai mama), nu mă mai pot concentra la absolut nimic. Mă uit la ceas continuu (în cazul de faţă la calendar). Parcă nici nu îmi pasă că mă aşteaptă ceva mult mai fain sau mai nasol. Pur şi simplu, se îmbină două lucruri ce nu îmi plac deloc şi îmi dau o stare generală subconştientă groaznică, deşi aparent mă simt foarte bine: sfârşitul a ceva (- niciodată nu mi-au plăcut sfârşiturile. Mi se par lălăieli inutile şi de cele mai multe ori previzibile. Ador când situaţiile se termină mai devreme decât a fost aşteptat... din moment ce ştii că urmează şi mai ales ce urmează... la ce să o mai lălăi? Sau şi mai rău, unii se zbat crezând că mai pot schimba ceva. Neeahh!) şi aşteptarea.
E din cauza firii mele colerice probabil. Nu am rabdare de niciun fel. Mai bine mă arunc în ceva rău, decât să mai aştept 10 minute pentru ceva bun. Mai ales dacă nu sunt sigură că acel "ceva bun" va veni.
În fine. Nu mai dau randament şi mi se pare foarte normal. Pur şi simplu sunt brainwashed. Nu sunt în stare de chestii prea mari, numai fiindcă oricât mi-ar sugera oricine, oricât ar trage oricine de mine, la ora actuală, eu sunt conştientă că nu se mai poate schimba nimic în soarta mea (până ce vine celălalt tren, cel pe care îl aştept). Aşa că degeaba mă străduiesc. Nu mă mai pot automotiva. Şi cu piciorul rupt, şi muşcată de câini... eu tot voi urca în tren, iar unde mă duc, oricum nimănui nu-i va mai păsa.
Nu e rea voinţă. E un mecanism interior aparţinând SPU, care se autodeclanşează.
miercuri, martie 02, 2011
I won't give up
Am descoperit prin intermediul facebook-ului o melodie tare drăguţă:
... Sunt puţin melancolică. Poate fiindcă mi-e extrem de somn, poate fiindcă număr zile, poate fiindcă am emoţii ori fiindcă deep deep inside sunt foarte fericită.
... Mi-e frică de cuvinte. Mi-e frică să le mai folosesc. Sunt malefice şi ne bagă în belele.
Mi-ar plăcea să pot surprinde în fotografii fiecare clipă din cele 5 luni rămase. Să mă privesc în oglindă şi să nu mai văd cearcăne şi oboseală...ci dorinţa de a zâmbi din teama de a nu ieşi iar ca naiba în poză.
Vreau să mă bucur de fiecare moment şi să zâmbesc continuu... să nu-mi mai pese că lumea nu mă suportă ori că le sunt antipatică. Nu-mi pasă. Chiar simt ca şi cum ar fi ultimele mele zile...
La mulţi ani şi o primăvară frumoasă tuturor!
Mai ales Octaviei (fiind ziua ei astăzi) şi Anei (fiind ziua ei mâine). Ah, şi lui Edi (tot mâine)! >:D<
... Sunt puţin melancolică. Poate fiindcă mi-e extrem de somn, poate fiindcă număr zile, poate fiindcă am emoţii ori fiindcă deep deep inside sunt foarte fericită.
... Mi-e frică de cuvinte. Mi-e frică să le mai folosesc. Sunt malefice şi ne bagă în belele.
Mi-ar plăcea să pot surprinde în fotografii fiecare clipă din cele 5 luni rămase. Să mă privesc în oglindă şi să nu mai văd cearcăne şi oboseală...ci dorinţa de a zâmbi din teama de a nu ieşi iar ca naiba în poză.
Vreau să mă bucur de fiecare moment şi să zâmbesc continuu... să nu-mi mai pese că lumea nu mă suportă ori că le sunt antipatică. Nu-mi pasă. Chiar simt ca şi cum ar fi ultimele mele zile...
La mulţi ani şi o primăvară frumoasă tuturor!
Mai ales Octaviei (fiind ziua ei astăzi) şi Anei (fiind ziua ei mâine). Ah, şi lui Edi (tot mâine)! >:D<
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
După o săptămână de hoinărit şi de muncă (mai ales...) am revenit şi eu frântă acasă. Nici nu ştiu cum de am mai îndrăznit să mai pornesc ca...
-
Colegiul Naţional “Petru Rareş” din Suceava, în...