Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
miercuri, ianuarie 21, 2009
Zâmbete
Mda. Sunt răcită. Nu contează ce am, m-am văitat destul. N-am voie la calculator dar... crap! Se scuză, am avut treabă.
E ciudat... de câteva zile (exceptând weekendul când am crezut că nu voi fi în stare să mai respir vreodată) am învăţat să zâmbesc atunci când simt că durerea mă doboară, să deschid ochii atunci când o forţă mă cheamă la ea, să râd atunci când toată lumea plânge şi să trăiesc încet fiecare secundă. Deşi visez mereu urât, deşi din morţi clinice, apocalipse şi alte d-astea infernale nu reuşesc să ies, cât stau pe tărâmul celălalt - şi trust me, cam toata ziua dorm - am învăţat să zâmbesc mereu când sunt întrebată ce fac sau cum mă simt. Răspunsul ar fi o văicăreală lungă şi o boceală dar... eu zâmbesc!
Am învăţat că suntem singuri şi că avem nevoie de această singurătate, pentru a-i aprecia pe cei ce sunt în permanenţă umbrele noastre. Suntem singuri, dar atunci când ajungem la capătul prăpastiei, mereu sunt nişte umbre care te aduc pe cărarea bună.
Zâmbesc iar... Nu mai simt nimic decât o bucurie imensă în suflet. Bucurie deghizată într-o fire mereu posacă şi nemulţumită. M-am metamorfozat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...
-
Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă,...
6 comentarii:
E ciudat atunci cand te obisnuiesti sa nu mai simti durerea... Zambetul acela nu stiu daca e de fapt un zambet, e mai mult o miscare involuntara pentru ca nu mai simti de fapt nimic...
P.S. Insanatosire grabnica!:*:* si apropo nu mai e Casa Verde:((
Ar trebui sa zambim mai des cu totii, sa zambim din suflet :)
În sfârşit vezi partea bună a paharului:D! Un zâmbet e în stare să lupte cu durerea...şi să învinga!
Însănătoşire grabnică şi aştept sa revii la şcoală,sau mai exact, în prima banca de la fereastra>:)! >:D<
Ana... poate ca si eu as fi spus candva la fel dar acum, cu siguranta nu. Acum simt mai mult ca niciodata ca sunt fericita ca traiesc... asemenea unui nevazator, olog, om care sufera de o boala incurabila... si se bucura de fiecare zi pe care i-a mai dat-o Dumnezeu. In sfarsit, simt ca stiu ce vreau, simt ca n-am forta dar ca intr-o zi voi avea si ca viata e frumoasa daca nu mai privim spre acel gol din fiecare...
Lasa Adina, stii tu care e vorba noastra =))
PS Ana... Imi pare rau :( dar sigur nu... s-au mutat?!
Trimiteți un comentariu