nu vreau să mai visez

Nu mai ştiu... nu mai înţeleg de ce şi mai ales pentru ce. Viaţa îşi schimbă cursul. Niciodată nu am ştiut ce va urma deşi mi-am dorit să pot intui. Mi-e frică să confirm ce spune astrograma mea... mă îndrept tot mai tare spre ea şi, meditând la ceea ce va urma, mă tem că aşa va fi. Cred că ar trebui să renunţ să cred, să îmi schimb opinia şi să lupt cu propriu-mi destin. Simt cum viaţa mea reprezintă o poveste cu spaţii libere, pe care trebuie să le completez. De mine depinde cum se va schimba înţelesul, deşi ideea şi finalul... se păstrează. Vreau să trăiesc într-o altă dimensiune, să închid ochii şi să mă trezesc altcineva sau altundeva. Mi-e teamă de mine, mi-e greu să cred că în final voi avea mai multă putere să mă ridic, să mă îndrept spre acel ceva pe care îl vor ceilalţi de la mine. Nu mă deranjează o viaţă liniştită dar mă tem că nici măcar atât nu va fi...  De ce oare mă grăbesc să cresc? De ce oare cred că atunci îmi va fi mai bine? De ce nu înţeleg că e bine să lupt şi nu să dau bir cu fugiţii? Şi aş putea... dar mă pun la pământ visele. Mi-e lene să cred în mine, mi-e teamă să mă încred în realitate... e bine acolo, în lumea viselor, dar afară, când mă trezesc, mă aşteaptă un coşmar.