Numerologie

Numerologia este o altă nebunie de-a mea... Oarecum legată de matematică şi ocultism ajută la acelaşi lucru ca şi astrologia şi în oarecare măsură psihologie: cunoaşterea de sine. Aceasta are la bază data naşterii. Astfel, unei persoane născute pe 05 iulie (07) 1992 îi corespunde cifra 6 (şase). Cum aceasta? Simplu. Se face suma cifrelor datei naşterii: 5+7+1+9+9+2 = 33 dar 3+3=6.

Fiecare om are o cifră ce îi reprezintă calea vieţii. Pentru semnificaţia fiecărui număr daţi click aici.

O noapte... furtunoasă (la propriu)!

Eu reprezint o părticică din lume. În jurul meu se află lumea imensă, îmbietoare şi minunată, câteodată înspăimântătoare şi periculoasă. Ea există independent de mine dar totodată există şi pentru că eu exist. (Grigori Kapiţa - Vampirii energetici)

Cât de bine era până să aprind becul... eram exact în sfera mea, acolo unde mă simt mai bine: într-un întuneric absurd, înotând într-o mare de gânduri necurate. Atmosfera perfectă... sinistră! Fulgerele sunt singura sursă de lumină... ploaie... stropi lovind puternic şi un om disperat ieşind dintr-un taxi. Un fulger aprinde chipurile monocrome ale celor de la Linkin Park ce stau parcă să-mi încălzească ritualul demonic. E linişte... o linişte bolnavă tăiată de strigătul înfundat al unui tren. Urmează tunete, lumini, picături. Se revoltă cerul coborând în nuanţe uleioase de alb murdar peste oraşul ăsta jegos.
Mintea-mi e controlată de luna plină din spatele norilor care parcă trece prin mine şi mă transformă într-un demon. Zâmbesc întrerupt... sunt cu un pas înaintea ei pe front! Ploaia este de fapt răzbunarea mea, e sufletul meu ce a ieşit din corp pentru a face ravagii!

Florin Chilian - Zece

Am descoperit de dimineaţă cât ascultam tipica deşteptare la radio, o piesa superbă... pe care o apreciez atât pentru acompaniament - acel deosebit pian, cât şi pentru versuri - pur şi simplu de necontestat!

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putïne

Una alta din vacanţă

1. Am pierdut noţiunea timpului
2. Am început aprofundat lectura (de specialitate - psihologie: marea mea pasiune)
3. Am luat aer.

Hmm... m-am tot gândit cât de sweet ar fi să mă apuc să scriu ceva ce ar putea semăna cu o carte (asta ca răspuns la întrebarea "Ce ai lăsa în urmă pentru posteritate?"), am zis că nu mi-ar face rău nici puţin sport, eventual să mă duc la un club sau aşa ceva, apoi... am zis că mă duc iar la Cluj, am zis că mă apuc de engleză, de SAT să văd dacă aş fi în stare să-mi iau Cambridge -ul anul ăsta ca să scap şi să mă simt şi eu bine (din păcate nu ştiu de câte din acestea mă voi ocupa).. pff.. şi mai am şi alte gânduri pentru vacanţă, dar cel mai tare mă apasă dorinţa de a pleca la mare, mi-e dor de mare...

Citeam "Inteligenţa emoţională" a lui Robert Wood şi mă întrebam cum oare se poate cineva schimba (din punct de vedere psihic/emoţional) într-un interval atât de scurt de timp (cam de când am intrat în vacanţă), având în vedere că EQ-ul se raportează mereu la gândirea generală dar e influenţată de cea prezentă...
Dificil dar greu de înţeles.
În fine, debitez... mă simt atât de bine în liniştea mea fără niciun fel de interacţiune cu lumea exterioară... decât eu, cărţile şi muzica (ginks.. ce spuneam?! )

La un grătar...

Ce lucruri deosebite se petrec la sfârşit de an... Abia acum, pe ultima sută de metri descoperim că în esenţa noastră suntem toţi... un colectiv şi ce e mai bine, acum... suntem uniţi!
Ieri trebuia să mergem la un grătar toţi dar din cauza furtunii ce, s-ar părea, ne-a trezit pe toţi la prima oră, petrecerea a fost anulată. Aici au intrat în scenă forţele! Colegii mei au reuşit să facă în aşa fel încât, în ciuda pasului stâng, să ne strângă pe toţi în jurul orei 11 pentru a ne relua intenţia. Nu regret acum, deşi m-am lăsat scoasă din casă destul de greu... Nici vremea nu a fost rea cu noi şi ne-a ajutat să avem parte de nişte momente de neuitat împreună! Am fost astfel 21 din 30... un lucru bun având în vedere că minoritatea absentă a adus argumente valide.
Impresii? Per total, totul a fost superb! Unii s-au distrat jucându-se, alţii... gătind! Cu alte cuvinte, distracţia a fost în toi... motiv pentru care sperăm la o astfel de reuniune cât mai curând posibil!












PS: Sper ca în cele din urmă să rămânem în aceeaşi formulă, fără a ne mai rătăci pe parcurs şi îmi doresc din toată inima ca toţi cei ce au de gând să ne părăsească, să analizeze mai mult situaţia! Vacanţă plăcuta şi... îmi veţi lipsi!

Sfârşit de... gând!

La fel de monoton... şi totuşi atât de diferit. Well, s-a terminat anul şcolar... am luat vacanţă, am o gramadă de chestii de făcut şi o tonă de planuri dar ... nu e bine! Am citit ieri toata ziua Allan Pease - "Limbajul Trupului", o carte de psihologie extraordinară ce... mi-a deschis oarecum ochii (minţii)! Sunt acum obsedată de mişcările celorlalţi şi nu îmi vine să cred câtă dreptate are...
Când voi termina şi restul cărţilor propuse, am două variante: ori să devin imposibil de inteligentă ori... să mă calce o maşină! :)) Cred că mai mult a doua variantă.

În fine, eu devin tot mai plictisitoare şi mai nervoasă. Ca niciodată, am terminat cu o duzină de nervi acumilaţi din ultima săptămână cu accent pe ultima zi ce aşteaptă să se descarce. Cred că cel mai bine ar fi să mă izolez că mi-e teamă să nu regret pe urmă. În orice caz repet acum şi sper să înţeleagă toată lumea că e adevărat: "Be careful what you wish because it might happen!"

Ok, tot am energie peste măsură... deloc constructivă! Nu cred că are rost să mai spun că n-am chef de nimic şi că urăsc involuntar aproape orice :))... dar... aşa-i viaţa! Am să trec eu şi peste asta!

O pauză...

Am zis că poate ar fi bine să notez câteva titluri de cărţi pentru vacanţă... Am început cu astrologie [pasiunea mea, asta că tocmai am terminat de răsfoit micuţul ghid de 900 de pagini "Ziua ta de naştere" al lui Goldschneider] şi am încheiat prin psihologie [astă pasiune]... şi nu cu două-trei titluri, ci cu 83... Vacanţa asta sună incitant. E clar, mâine mă duc să îmi refac permisul de bibliotecă [pierdut odată cu buletinul] şi intru în activitate! Sper să reuşesc să citesc măcar jumătate din ele şi să vă împărtăşesc idei!

Acum cred că e cazul să mă trezesc, să las "Vara asta am să mă-ndrăgostesc" şi să revin la studiile mele...

Bla bla bla...

Peşti, fete, băieţi pe apă, pescari, iar peşti, uuu... uite şi un diavol, mamă rea, teme, motive, simboluri... da! În sfârşit am realizat că...
... mă plictisesc!

De ce mă plictisesc? Fiindcă mă străduiesc să fac ceva bine şi nu îmi iese. Ştiu ştiu... trebuie să încerc mai mult dar pur şi simplu sunt antitalent.

Să revenim la oile noastre... Mai e atât de puţin până la vacanţă... Am descoperit nişte cărţi superbe de filozofie, psihologie şi astrologie la biblioteca judeţeană... Nu mai pot aştepta până vine vacanţa să le studiez... :X De-abia aştept!!!!

Spectacol....

Asta da viaţă! Astăzi cred că m-am simţit cum... de mult nu am mai îndrăznit să mă mai simt! :)) Sună amuzant, ştiu. Atâta timp pe scenă, atâta atenţie mie, atâţia prieteni privindu-mă insistent şi cu un zâmbet menit să-mi întărească şi mai mult caracterul. Apoi, toţi, la un loc... cei ce acum suntem IX F, uniţi fără să mai ţinem cont de micile rivalităţi mai mult sau mai puţin evidente, în jurul laptopului privindu-ne şi râzând laolaltă.
Apoi... calmul din urma furtunii... meditaţia asupra celor întâmplate... ce să mai! Superb!

Felicitări coleguţii mei dragi de la IX F... mi-aţi arătat azi că puteţi fi cei mai buni prieteni şi cei mai dragi coechipieri!

Mulţumim doamnei profesoare Daniela Conea pentru tot ajutorul acordat şi mai ales pentru răbdarea pe care a avut-o de fiecare dată cu noi!!

Degeaba

Nu îmi vine să cred... Încă mai eşti aici... încă nu ai plecat. Îţi place să mă vezi zbătându-mă, îţi place oare să provoci suferinţă sau să mă aduci la disperare? Nu înţelegi?! M-ai ajutat să te urăsc, acum, mai mult ca niciodată! Degeaba cândva credeam în tine, acum eşti un gunoi ambulant care pur şi simplu mă calcă pe nervi! Nu ai vrea tu oare, să dispari pentru totdeauna din amurgul meu? Oricât aş încerca, nu îţi pasă. Nu mă vezi. Mă ignori. O faci intenţionat fiindcă ştii că mă loveşti în orgoliu. Ei bine... nu-mi mai pasă! Nu mai recunosc nimic, nu mai vreau comparaţii, nu mai vreau minciuni sau amăgiri. De acum eşti un nimeni - dispari... pe veci!

"Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege..." - Liviu Rebreanu "Jar"

Things are getting better...

... better then when, or then what? o.O

Mă simt frustrată, ignorată, invizibilă, incoloră, inodoră şi insipidă (ptui... sunt substanţă chimică)... da. Mă vait toată ziua cât de mult greşesc şi cât sunt de ignorată, dar defapt realizez că în esenţa mea se recunoaşte un alt fel de om. Mă zbat, dar sunt prea comodă (asta ca să nu zic acum că sunt o leneşă mizerabilă fără scrupule) şi pierd împotriva simţurilor. Ce atâta filosofie, ce atâta scormonire în gunoi, la ce mă chinui să fiu originală când pot fi o copie, că şi aşa nu am valoare...? Sau cum ar spune Sorin Stoica:

"Avusesem parte doar de umilinţe din astea. Şi aveam momente când îmi doream să se ducă toţi dracului, să mă lase în tăcerea mea, izolat, imun la sunete. Simţeam că majoritatea oamenilor mă dezamăgesc. (...) Scriu şi nu ştiu cât din ce scriu este efect al bolii şi cât este memorie curată. Memorie reactivată de porcariile astea pe care încerc acum să le enumăr, repusă în funcţie de medicamente, anestezice."