Studenţie

Am primit adineaori melodia ce urmează, de la o veche şi bună prietenă, Alexandra, studentă la medicină în Cluj. Ştia că mă aşteaptă aceeaşi viaţă grea. Atâta doar că eu scap de căminul din Hasdeu că am domiciliu fix în Cluj. Ha!
Oricum, greu va fi la facultate dar... de-abia aştept să văd că în sfârşit aleg şi eu o cale fără să mai oscilez atât.
Viaţă de student...
Vă invit să audiaţi! Şi cred că ar trebui să ia aminte toţi cei care vor să meargă la facultate în Cluj şi se vor trezi prin căminele turn :)) de 7 etaje de pe strada aceea îngustă. Partea bună e că se poate învăţa în grădina botanică - e aproape.

cantecul studentei
Asculta mai multe audio Muzica

Enjoy!

Linişte şi pace...

Nimic interesant. Treabă, somn, plimbare, somn, masă, somn... :)). Am făcut lecţie de anatomie pe două găini azi. Da, îmi place să le analizez interiorul, să tai cu multă migală şi chiar să gătesc. Dacă nu mi-ar fi atât de lene să învăţ şi dacă n-aş fi atât de plictisită şi de sictirită de şcoală, program şi alte d-astea... aş face medicina. De la 3 ani mi-am dorit asta. Îmi place să vindec oameni, îmi place să tai, nu mă supără sângele sau infecţiile. Nu sunt mironosiţă. Tata spune că sunt "transintelectual":)). Adică pot multe dar nu fac nimic. Chiar şi astrograma mea spune că sunt "mama bolnavilor". Mda. Doar că încă o dată revin la vechea problemă: lenea comoditatea.
În fine. E linişte şi pace în viaţa mea acum. S-au liniştit toate apele, sunt vechea eu... atâta doar că am o doză exagerată de plictiseală în sânge. Mă simt bine că am uitat de visele cu prinţi, familie şi alte d-astea bazaconii şi mi-am amintit că am 17 ani şi încă n-am carnet de conducere :)). În loc să mai visez îmbrăţişări sub felinare cu acela ce-mi răpise inima, am iar coşmaruri legate de şcoală. În locul lacrimilor de tristeţe văzând că în vis mă ignoră apar răsuflările uşurate că am scăpat de lucrarea la engleză ce coşmaruri frate. Şi mai ales... în loc să îmi dau cu piciorul zilelor sperând că aşa voi obţine ceva ce oricum era menit să mă distrugă... nimic, acum stau şi îmi amintesc ce bine era când mă gândeam la facultate, la visele mele, la maşini şi eventual bani de benzină...

Nimic

Un început acid de seară. S-a schimbat puţin modul meu de viaţă... îmi lipsesc multe din "banalităţile" de altă dată. Parcă şi cuvintele sunt oarbe acum. Îmi lipseşte becul mobil pe care îl aşezam înainte pe tastatură iar calculatorul fratelui meu mă face să mă simt şi mai frustrată. Am ajuns să urăsc Apple din cauza lui.
Sfârşit de gând - Sfântul Ilie îşi pregăteşte orga de lumini încă de acum - mai e puţin până luni. Exersează. Ciudat fenomen. Dintr-un nor alb, solitar, se coboară limbi de foc. Interesant. Ştie oare cineva cât de mult iubesc furtunile? Ploile puternice, tunetele, fulgerele, stropii mari... totul se aude ca un război - mai mult sau mai puţin rece, depinde unde te prinde. E superb. Nimic nu mă face mai fericită şi mai liniştită...
Îmi spală gândurile, devin mai curate... dar nu am eu parte acum de o astfel de surpriză. Sunt stele pe cer. Vorbesc sacadat. M-am schimbat. Poate e de la prea mult hip hop sau poate e doar de la viaţă. Cresc, mă maturizez, inima-mi îngheaţă şi se face frig. Asta mă face să recit în gând: "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta". Aşa era, nu? Hmm... mda. Încă greşesc că ştiu da mai suflu puţin aşa... să nu zic că nu mi-am mai rupt puţin zgaiba. E ca la mine la nas. Înainte să îmi facă puncţii nu mi-a curs niciodată sânge din nas. După ce am trecut prin acea experienţă... şi m-a forţat de atâtea ori la rând... s-au sensibilizat sinusurile. Acum imediat ce strănut sau mă lovesc de ceva sau pur şi simplu îmi suflu nasul... remarc frumuseţea roşului aprins. Dar se vindecă... ştiu că pot evita aceste reacţii dar totuşi de dragul eliberării foselor nazale sau din cauza rinitei alergice (praf, polen - strănut) ajung la sânge. La fel şi cu inima. Aş putea ocoli durerea... şi chiar e ok. Dar uneori mai vreau să mă eliberez şi o dau în bară sau pur şi simplu inevitabil strănut. Nu e vina mea. Eu pur şi simplu încerc să mă vindec.

Don't you forget about me

Cât am fost internată am notat într-un caiet tot felul de impresii, gânduri, lucruri mai mult sau mai puţin interesante, evenimente... cam tot ce mi-a marcat existenţa acolo. Aveam în gând să invadez blogul cu "gânduri din salonul 2"... dar acum, ajunsă acasă, aici, în faţa monitorului... am hotărât să nu mai fac acest lucru. Parcă pentru prima dată încerc să nu mă întorc la nimic din trecut. Oricum a fost o experienţă uneori tristă, alteori vesela... un amalgam de lacrimi, durere dar şi zâmbete şi vindecări. Am analizat cam tot ce am putut (psihologic, da) şi am învăţat (surprinzător) foarte multe lucruri despre mine şi despre ceilalţi.
Parcă nici nu mai contează acele momente, oricum aparţin timpului... dar mă simt într-adevăr schimbată. Modul meu de viaţă parcă s-a schimbat. 9 zile au avut totuşi consecinţe puternice asupra mecanismului meu psihic.
Deci nu voi mai spune nimic din ce aş fi vrut... dar totuşi mulţumesc tuturor celor ce şi-au sacrificat din timpul lor pentru a-mi face o mică vizită. A însemnat enorm pentru mine!

Acasă

După ce am putrezit atâtea zile în mica şi frumoasa secţie ORL mai nou găzduită de "Spitalul Nou"... am revenit acasă.
Nu mi-era pregătită pentru astăzi externarea dar s-ar părea că atunci când ne dorim cu adevărat un lucru... îl putem obţine. Aici mi s-a demonstrat acest lucru cu adevărat.
Ieri înainte de control mi-era frică de a 5a puncţie (pe care ar fi trebuit să o fac). Mi-aş fi dorit să se întâmple orice doar ca să scap. Fix când am fost chemată în cabinetul medicului... mi-a pleznit un vas de sânge în nas şi am avut hemoragie. Am scăpat!!! Urma să mai lucrăm azi. Eram deja cea mai veche şi s-ar părea ca rămâneam să mă externez ultima. Când a venit azinoapte domnul doctor în vizită şi i-am comunicat cât de mult îmi doresc să plec mi-a dat clar de înţeles că nu se va întâmpla deşi amuzat a spus într-un final pe un ton grav "Mai vedem, dacă eşti cuminte".
Ehh... până aici bine dar apare neprevăzutul: urgenţe peste urgenţe. La miezul nopţii. Ba ca şi-a tăiat gura cu polidiscul, ba că a primit un leagăn în nas şi şi-a spart nasul. Ideea e că s-a aglomerat atât de tare salonul în care eram încât ajunseserăm să dormim şi 2 în pat. Cazul meu. Aşa că, ştiindu-mi dorinţa de a pleca şi mai ales frica de o posibilă nouă serie de puncţii... mi-a scris externarea.
Aşa am ajuns eu să vin astăzi acasă. Am încă flexura în mână, şerveţele la îndemână şi miros de ampicilină în piele dar... sunt sub tratament.

Ce bine e acasă!!

Da da... la mulţi ani!

Este 5 iulie 2009. Mult aşteptatul moment.
Duminica a 4a după Rusalii - Vindecarea slugii Sutaşului.
Evanghelia după Matei 8, 5-13:

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

Totodată astăzi, la ora 13:45 se vor împlini 17 ani de când mă chinuie destinul. M-am născut într-o zi ca aceasta, de Duminică, în care Luna era crescătoare cu luminozitate 37%, soarele strălucea pe cer având să îşi manifeste influenţa multiplă asupra mea (duminică - zi guvernată de soare, naşterea mea la amiază - perioada de maximă activitate a soarelui, soarele în Rac, an guvernat de forţa soarelui: maimuţă - corespondentul leului în zodiacul european). Nu ştiu ce mi-au ales ursitoarele, nu am idee ce am ales din multitudinea de obiecte aduse de moaşa mea la naştere (de fapt, nu ştiu nici măcar ce obiecte a adus) dar ştiu ce a visat mama în noaptea următoare... despre destinul meu. Nu îmi place. Dar ce îmi place mie? :))
Am descoperit de mult jurnalul mamei din perioada sarcinei mele... dar habar n-am unde l-am pus. În orice caz m-am născut cu mult păr (asta ca să compenseze mişcarea regresivă a timpului), cu unghiile foarte lungi şi pline de sânge (mda, are rost să spun că mi se rup imediat unghiile?), cu picioare lungi, mai "înaltă" decât fraţii mei şi mai slabă (55 cm cu 3kg 300g parcă) şi cu gâtul ştrangulat de cordonul ombilical. Eram vânătă şi urâtă :)). Am stat un timp pe la incubator... cam mult ce-i drept, şi pe urmă am ajuns direct pe plajă la bronzat :)). Părinţi inconştienţi (nu mă înjuraţi). A... da şi mai superb, cu fierea ştrangulată. Încă o mai simt de fiecare dată când mănânc ceva cu poftă (acum e adevărat că se mai adaugă şi gastrită dar nu pun la suflet). Ce să mai... ciocolata şi florile au ajuns la câini - că doar m-am născut fată (spre marea mâhnire a tatei). Naşterea perfectă, îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri, dacă stau să mă concentrez mai bine îmi amintesc şi cum dădeam din picioare la mama în burtă :)).
Mda, la mulţi ani mami! Că meritele îţi aparţin! Acum că sunt bătută în cap... nu e vina ta, e de la prea mult soare! :)).

Un Crăciun fericit tuturor! :D
Dedicaţia mea de ziua mea:


Mulţumesc mami şi tati, frăţiorilor mei: Mike şi Gabi ... şi tuturor celor ce au ştiut de-a lungul acestor 17 ani să mă facă să trăiesc... celor ce m-au învăţat tot ce ştiu acum, mi-au arătat cărări noi, m-au făcut să râd sau să plâng şi m-au împins să fiu cine sunt acum: om viu, cu bune şi rele, învăţăcel în tainele vieţii. Vă iubesc!

-articol programat din timp (iunie 2009).

Melancolie...

De pe la 6 jumate mă tot întreb ce să fac să omor timpul... Nu mai am somn dimineaţa... ci doar emoţii. Am ajuns să mă uit pe edu.ro de admitere şi bacalaureat. Sunt plictisită.
Iar trăiesc din amintiri şi mă hrănesc cu speranţe şchioape. Simt un sentiment tare plăcut în suflet... aşteptarea se apropie de sfârşit. Simt dimineaţa până în măduva oaselor, mă îmbată cu prospeţimea ei. Sper să-mi găsesc fericirea în acest apus şi să las în urmă serile mohorâte din trecut...

Mihaela Mihai - Habar n-ai tu

Altă leapşă

Sunt la capitolul preluat lepşe... deci... Pe aceasta am găsit-o pe blogul Iuliei. Sună cam aşa:

O lună a anului: Octombrie
O parte a zilei: Seara
Un animal marin: Rechin
O direcţie: Înapoi
O virtute: Răbdarea
O personalitate istorică: Hitler
O planetă: Mercur (că tocmai a intrat în Rac)
Un lichid: Sânge
Piatră: Smarald
O pasăre: Rândunică
O plantă: Porumb
Un tip de vreme: Însorită
Un instrument muzical: Pianină
O emotie: Tristeţe
Un element: Apa
Un sunet: Scârţâitul uşii
Un cântec - "Everytime" Britney Spears (mi se potriveşte acum)
Un film: The Sound of Music
Un serial: Fresh Prince of Bell Air
O carte: Cavaler de caro :D ("Exclusă şi stigmatizată" - Luigi Pirandello)
Un fel de mâncare: Paste Carbonara
Un oras: Honolulu (:-<)
Un gust: amar
O culoare: verde
Un material: cânepă
Un cuvânt: regret
O parte a corpului: burta
O expresie a fetei: rid (bine, bine... numb)
O materie la scoală: Psihologie
Un personaj din desene animate: Jerry (Tom & Jerry)
O formă: Pătrat
Un număr: 15
O masina: Jeep Compass (sau Chrysler Aspen sau 300C)
O haină: geacă de piele...

Leapşa

Leapşa preluată de la Adina şi primită de la Mări.
1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând: "În acest context, şcolii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma tinerii cu simţ critic(...)" ("Manual de pedagogie", Ioan Jinga şi Elena Istrate - prima carte pe care am pus mâna :D )
2) Fara să verifici, cât e ceasul? 8:40...AM
3) Verifică.08:48 :)) Ce repede a trecut timpul
4) Cum eşti imbrăcat? Pijamale şi indispensabili... totul e bleu.
5) Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai? Blogul Adinei :D
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator? Bunică-mea dărâmă bucătăria.
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci? Can't remember... cred că alaltăieri... la spital şi apoi în parc să-mi vărs nervii, emoţiile şi alte d-astea.
8) Ce-ai visat azi-noapte? Că îmi spunea Andreea că nu am ajuns la Maslu... Şi acum mă oftic, că îmi dau seama că într-adevăr nu m-am mai dus la Maslu... la Sf. Paraschiva... şi mai e şi vineri. Shame on me.
9) Când ai râs ultima oară? Nu ştiu. Când am aflat că mă internez. Dar râdeam de nervi şi plângeam... râs cu plâns...
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli? tencuială, spumă poliuretanică (izolare), glet, lavabil şi urme de ţânţari sleiţi.
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată? O ciocolată.
12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut? "The perfect score"
13) Ai vazut ceva neobişnuit azi? Frate-miu şi-a făcut patul înaintea mea...
14) Ce părere ai despre chestionaru' asta? Drăguţ. M-a relaxat.
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă. Aştept de două luni ziua de astăzi şi acum... mi-am pierdut toată speranţa şi nu vreau să mai iau atitudine. M-am obişnuit cu ideea.
16) Ce nume i-ai da fetei tale? Kathleen (sau Katherine) Cristina
17) Dar băiatului tau? Edgar Cristian
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate? Uneori dar mă omoară gândul de a fi departe de ai mei...
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului? "Dumnezeu are grijă de toţi ai tăi şi cândva vă veţi reîntâlni" - ar fi o uşurare
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba? Ehei, multe frate. În primul rând aş facesă dispară poluarea, foametea, dezastrele naturale şi probabil că aş reuni Biserica Răsăriteană cu aceea de Apus... cum a fost înainte de Marea Schismă (dar oricum tot ce am zis ţine de fabulos. Concret nu prea pot schimba întreaga lume...ci doar pe aceea din jurul meu)
21) Îţi place să dansezi? Da...dar decât cînd sunt îndrăgostită... şi atunci pe muzică lentă.
22) George Bush? Ce-i cu el?!
23) Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu? M is for Michael, All time top 40 Michael Jackson ... SUPERB :X
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru' asta? Am vrut să dau nume dar văd că mi-au luat-o înainte. Deci cine vrea ...

Nu încă

Am mai amânat absenţa mea până luni (era păcat să mă prindă ziua mea în spital). Tot nu ştiu pentru cât timp şi tot nu cred că are importanţă.
Asta ca fapt divers.
Printre altele... sunt plictisită şi obosită. Nu mai am încredere în aproape nimic. Mi-e teamă că va urma o dezamăgire. E trist să vezi cum aştepţi atâta timp un lucru şi fix cu o zi înainte realizezi că nu se mai merită să încerci şi ţi-e frică de un posibil eşec. Mă tem şi nu prea mai am speranţă dar... ce va fi va fi.

N-ai cum...

Tot nu mi-am rezolvat problema cu viruşii. Tot de pe calculatorul tatei mai dau câte un semn... Am intrat în iulie (luna lui cuptor). Mă doare capul îngrozitor. Mai toată ziua mi-am petrecut-o la spital (de la o secţie la alta şi de la o coadă la alta). Verdictul final m-a cutremurat puţin dar am trecut peste. E vorba doar de o veche fobie a mea legată de spitale şi... de ce te temi nu scapi. Oricum nu am pus la suflet. Acum mă simt confuză şi pur şi simplu scârbită. Mereu am avut ceva şi niciodată nimic. Nu a acceptat nimeni vreodată că eu aş avea dreptul să sufăr de ceva şi mereu m-am victimizat. Acum că s-a ajuns la proba contrarie parcă le simt pe toate apăsând şi totodată nu mai simt nimic. Nu mai vreau nimic. Nu mă mai interesează nimic. Nu înţeleg şi parcă tot ce ţine de viitor (chiar şi pe un termen de 5 minute) este tot mai incert şi mai imprevizibil. Sunt obosită şi mult prea stigmatizată (sau cel puţin în ceea ce priveşte imaginea mea de sine...).
În fine... Va urma o pauză. Nu ştiu cât de mare... aflu mâine.
Uite cum mă simt:

*printre altele...