Nu încă

Am mai amânat absenţa mea până luni (era păcat să mă prindă ziua mea în spital). Tot nu ştiu pentru cât timp şi tot nu cred că are importanţă.
Asta ca fapt divers.
Printre altele... sunt plictisită şi obosită. Nu mai am încredere în aproape nimic. Mi-e teamă că va urma o dezamăgire. E trist să vezi cum aştepţi atâta timp un lucru şi fix cu o zi înainte realizezi că nu se mai merită să încerci şi ţi-e frică de un posibil eşec. Mă tem şi nu prea mai am speranţă dar... ce va fi va fi.