Am mai amânat absenţa mea până luni (era păcat să mă prindă ziua mea în spital). Tot nu ştiu pentru cât timp şi tot nu cred că are importanţă.
Asta ca fapt divers.
Printre altele... sunt plictisită şi obosită. Nu mai am încredere în aproape nimic. Mi-e teamă că va urma o dezamăgire. E trist să vezi cum aştepţi atâta timp un lucru şi fix cu o zi înainte realizezi că nu se mai merită să încerci şi ţi-e frică de un posibil eşec. Mă tem şi nu prea mai am speranţă dar... ce va fi va fi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM... -
Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă,...
5 comentarii:
Pt ce la spital?
Sper ca nu e nimic grav :*
take care..si da un semn!
Unde esti,copilule... de ce nu raspunzi la telefon :-s ?
Ce va fi, va fi! That's the spirit! >:D<
Take care!! :)
insanatosire grabnica !
si ... mai pastreaza-te.
Va multumesc >:D<...
Trimiteți un comentariu