Adina.

Nu ştiu ce am astăzi. Poate se datorează excesului de ciocolată, poate lui... nu ştiu, însă am foarte multă energie şi nu pot fi serioasă. Mâine am teză la germană şi pentru prima dată în viaţă îmi pasă! :)) E ceva nou, ştiu.
Am pornit cu gândul de a dedica acest articol Adinei... mă uitam peste poze şi brusc am simţit cum abund de energie pozitivă, eu, care mai mereu sunt morocănoasă, distană şi întoarsă pe dos. Pe parcurs mi-am pierdut din entuziasm. Cred că încă mă aflu în incapacitatea de a face un gest frumos şi mai e ceva până pe 10 (luat nu ca punct de reper pentru ultima teză din semestru - engleză, ci cu o altă conotaţie - cine ştie... câştigă).
Oricum, copilule (d'oh, eşti majoră deja, eu încă mă mai joc cu grebla-n nisip pe lângă tine), mi-ai furat personalitatea, gândurile, ideile. Mi-ai violat şi ultimii neuroni intacţi şi m-ai desprins de mine însămi. Deşi uneori îmi vine să te desfiinţez de pe faţa pământului... tu tot de nepreţuit rămâi pentru mine.
Ahh... şi cât mă oftic că nu ţi-am luat peria aia de curăţat WC-ul :((.
Oricum, chestiile complet inutile şi felicitarea au făcut toţi banii :)). Măcar te-am făcut să râzi. A şi da... în sfârşit la şcoală, mi-era dor să am pe cine ştangula în ore când mă ia cu somn.

Mda. Oricum nu citeşti asta. Aşa că măcar mă liniştesc că nu am devenit prea emoţională.