Azi la ora de română ne-a fost stimulată creativitatea. Eu nu scriu poezii. Nu mă pricep. Pur şi simplu fac rime la secundă :)). Dar, cu toate acestea, tema a fost chiar provocatoare. Aşa că... dacă tot am oricum ceva de sărbătorit (mâine), am să postez câteva din versuri.
Totul a pornit de la sugestia doamnei diriginte de a asculta melodia aceasta de Carla Bruni. Ideea era de a asculta şi parodia creaţia. Emiţătorul era fiecare dintre noi în parte, specializat şi familiarizat cu acest tip de scriere - intervine aici funcţia emotivă prin selecţia atentă a informaţiei spre a o trasnmite mai departe în contextul dat (respectiv realizarea unei poezii de dragoste, poezie simplă, în care îndrăgostiţii să fie pe rând comparaţi cu anumite obiecte/fenomene din realitatea imediat înconjurătoare), receptorul de asemenea prins în jocul creaţiei - cunoaşte bine tema şi se amuză mai departe (ori apreciază). Mesajul trebuia să sugereze sentimentele profunde ale emiţătorului pe care prin limbaj, cod, canal şi cu ajutorul feedbackului le transmite receptorului(şi funcţia poetică).
Era vorba despre un el şi o ea... oricine ar fi ei.
Totul a pornit de la sugestia doamnei diriginte de a asculta melodia aceasta de Carla Bruni. Ideea era de a asculta şi parodia creaţia. Emiţătorul era fiecare dintre noi în parte, specializat şi familiarizat cu acest tip de scriere - intervine aici funcţia emotivă prin selecţia atentă a informaţiei spre a o trasnmite mai departe în contextul dat (respectiv realizarea unei poezii de dragoste, poezie simplă, în care îndrăgostiţii să fie pe rând comparaţi cu anumite obiecte/fenomene din realitatea imediat înconjurătoare), receptorul de asemenea prins în jocul creaţiei - cunoaşte bine tema şi se amuză mai departe (ori apreciază). Mesajul trebuia să sugereze sentimentele profunde ale emiţătorului pe care prin limbaj, cod, canal şi cu ajutorul feedbackului le transmite receptorului(şi funcţia poetică).
Era vorba despre un el şi o ea... oricine ar fi ei.
Eu sunt lumea ce visează,
Tu eşti Luna veşnic trează.
Eu sunt mierea şi Edenul,
Tu bondarul şi polenul.
Eu m-arunc pierdută-n zare,
Tu te-arunci în nepăsare.
Eu mi-arunc lumea spre tine,
Tu te uiţi avid la mine.
Eu din lume sunt jumate,
Iar tu eşti cealaltă parte.
Eu sunt funda, tu eşti nodul
Eu geneza, tu exodul.
Eu sunt visul, tu eşti viaţa
Eu sunt acul şi tu aţa.
Eu sunt tocul, tu pantoful,
Tu eşti fumul, eu sunt focul.
Eu îngheţ şi-mi vărs alinul
Tu m-aprinzi şi-mi sorbi veninul.
Eu sunt film, tu eşti scenariu
Eu sunt peşte, tu acvariu.
Eu sunt apa, tu sifonul
Tu eşti geniul, eu sunt omul.
Tu-mi priveşti pierdut portretul,
Pentru mine... eşti profetul!
Tu realul, eu umanul
Eu pereţii, tu tavanul.
Eu visez la replici culte,
Tu vrei doar calcule multe.
Eu sunt verde, tu albastrul
Tu victoria, eu dezastrul.
Eu sunt geamul, tu perdeaua
Tu programul, eu reţeaua.
Tu eşti strofa, eu sunt rima
Tu eşti sabia, eu sunt crima.
Universul îmi eşti mie,
Tu eşti pixul, eu hârtie.
Tu eşti Luna veşnic trează.
Eu sunt mierea şi Edenul,
Tu bondarul şi polenul.
Eu m-arunc pierdută-n zare,
Tu te-arunci în nepăsare.
Eu mi-arunc lumea spre tine,
Tu te uiţi avid la mine.
Eu din lume sunt jumate,
Iar tu eşti cealaltă parte.
Eu sunt funda, tu eşti nodul
Eu geneza, tu exodul.
Eu sunt visul, tu eşti viaţa
Eu sunt acul şi tu aţa.
Eu sunt tocul, tu pantoful,
Tu eşti fumul, eu sunt focul.
Eu îngheţ şi-mi vărs alinul
Tu m-aprinzi şi-mi sorbi veninul.
Eu sunt film, tu eşti scenariu
Eu sunt peşte, tu acvariu.
Eu sunt apa, tu sifonul
Tu eşti geniul, eu sunt omul.
Tu-mi priveşti pierdut portretul,
Pentru mine... eşti profetul!
Tu realul, eu umanul
Eu pereţii, tu tavanul.
Eu visez la replici culte,
Tu vrei doar calcule multe.
Eu sunt verde, tu albastrul
Tu victoria, eu dezastrul.
Eu sunt geamul, tu perdeaua
Tu programul, eu reţeaua.
Tu eşti strofa, eu sunt rima
Tu eşti sabia, eu sunt crima.
Universul îmi eşti mie,
Tu eşti pixul, eu hârtie.
4 comentarii:
Nu te pricepi la poezii ăăă? :))
Vezi că minți? E foarte faină poezia! ;)
Eu sunt pixul, tu hârtie
E invers.:))
Jose has the stick!
era vorba de actul creator. El e universul pe care mi+l delimitez si conturez eu.
...dacă n-ar fi parodie la... parodie, ar fi FB...
"Eu sunt tocul, tu pantoful,/Tu eşti fumul, eu sunt focul" (mă bucur! ai găsit rezolvarea!)
aici...
"Tu eşti strofa, eu sunt rima/
Tu eşti sabia, eu sunt crima"
schimbă: "strofa" cu "ritmul" (prietenii ştiu de ce... :) )
şi apoi cred că ar trebui să renunţi la ultimul "sunt", adică:
"Tu eşti sabia, eu-crima"
PS -relatează situaţia de comunicare -ludică- prin care s-a ajuns la această creaţie (altfel... ar putea unii să creadă că... facem rime... mioritice! aşa după cum ştii, tipul ăsta de rimă este întâlnit, mai ales, în creaţia populară, deci anonimă! iar imaginaţia ta nu e deloc aşa!!!)
Trimiteți un comentariu