vineri, iunie 13, 2008

La un grătar...

Ce lucruri deosebite se petrec la sfârşit de an... Abia acum, pe ultima sută de metri descoperim că în esenţa noastră suntem toţi... un colectiv şi ce e mai bine, acum... suntem uniţi!
Ieri trebuia să mergem la un grătar toţi dar din cauza furtunii ce, s-ar părea, ne-a trezit pe toţi la prima oră, petrecerea a fost anulată. Aici au intrat în scenă forţele! Colegii mei au reuşit să facă în aşa fel încât, în ciuda pasului stâng, să ne strângă pe toţi în jurul orei 11 pentru a ne relua intenţia. Nu regret acum, deşi m-am lăsat scoasă din casă destul de greu... Nici vremea nu a fost rea cu noi şi ne-a ajutat să avem parte de nişte momente de neuitat împreună! Am fost astfel 21 din 30... un lucru bun având în vedere că minoritatea absentă a adus argumente valide.
Impresii? Per total, totul a fost superb! Unii s-au distrat jucându-se, alţii... gătind! Cu alte cuvinte, distracţia a fost în toi... motiv pentru care sperăm la o astfel de reuniune cât mai curând posibil!












PS: Sper ca în cele din urmă să rămânem în aceeaşi formulă, fără a ne mai rătăci pe parcurs şi îmi doresc din toată inima ca toţi cei ce au de gând să ne părăsească, să analizeze mai mult situaţia! Vacanţă plăcuta şi... îmi veţi lipsi!

miercuri, iunie 11, 2008

Sfârşit de... gând!


La fel de monoton... şi totuşi atât de diferit. Well, s-a terminat anul şcolar... am luat vacanţă, am o gramadă de chestii de făcut şi o tonă de planuri dar ... nu e bine! Am citit ieri toata ziua Allan Pease - "Limbajul Trupului", o carte de psihologie extraordinară ce... mi-a deschis oarecum ochii (minţii)! Sunt acum obsedată de mişcările celorlalţi şi nu îmi vine să cred câtă dreptate are...
Când voi termina şi restul cărţilor propuse, am două variante: ori să devin imposibil de inteligentă ori... să mă calce o maşină! :)) Cred că mai mult a doua variantă.

În fine, eu devin tot mai plictisitoare şi mai nervoasă. Ca niciodată, am terminat cu o duzină de nervi acumilaţi din ultima săptămână cu accent pe ultima zi ce aşteaptă să se descarce. Cred că cel mai bine ar fi să mă izolez că mi-e teamă să nu regret pe urmă. În orice caz repet acum şi sper să înţeleagă toată lumea că e adevărat: "Be careful what you wish because it might happen!"

Ok, tot am energie peste măsură... deloc constructivă! Nu cred că are rost să mai spun că n-am chef de nimic şi că urăsc involuntar aproape orice :))... dar... aşa-i viaţa! Am să trec eu şi peste asta!

duminică, iunie 08, 2008

O pauză...

Am zis că poate ar fi bine să notez câteva titluri de cărţi pentru vacanţă... Am început cu astrologie [pasiunea mea, asta că tocmai am terminat de răsfoit micuţul ghid de 900 de pagini "Ziua ta de naştere" al lui Goldschneider] şi am încheiat prin psihologie [astă pasiune]... şi nu cu două-trei titluri, ci cu 83... Vacanţa asta sună incitant. E clar, mâine mă duc să îmi refac permisul de bibliotecă [pierdut odată cu buletinul] şi intru în activitate! Sper să reuşesc să citesc măcar jumătate din ele şi să vă împărtăşesc idei!

Acum cred că e cazul să mă trezesc, să las "Vara asta am să mă-ndrăgostesc" şi să revin la studiile mele...

sâmbătă, iunie 07, 2008

Bla bla bla...


Peşti, fete, băieţi pe apă, pescari, iar peşti, uuu... uite şi un diavol, mamă rea, teme, motive, simboluri... da! În sfârşit am realizat că...
... mă plictisesc!

De ce mă plictisesc? Fiindcă mă străduiesc să fac ceva bine şi nu îmi iese. Ştiu ştiu... trebuie să încerc mai mult dar pur şi simplu sunt antitalent.

Să revenim la oile noastre... Mai e atât de puţin până la vacanţă... Am descoperit nişte cărţi superbe de filozofie, psihologie şi astrologie la biblioteca judeţeană... Nu mai pot aştepta până vine vacanţa să le studiez... :X De-abia aştept!!!!

joi, iunie 05, 2008

Spectacol....

Asta da viaţă! Astăzi cred că m-am simţit cum... de mult nu am mai îndrăznit să mă mai simt! :)) Sună amuzant, ştiu. Atâta timp pe scenă, atâta atenţie mie, atâţia prieteni privindu-mă insistent şi cu un zâmbet menit să-mi întărească şi mai mult caracterul. Apoi, toţi, la un loc... cei ce acum suntem IX F, uniţi fără să mai ţinem cont de micile rivalităţi mai mult sau mai puţin evidente, în jurul laptopului privindu-ne şi râzând laolaltă.
Apoi... calmul din urma furtunii... meditaţia asupra celor întâmplate... ce să mai! Superb!

Felicitări coleguţii mei dragi de la IX F... mi-aţi arătat azi că puteţi fi cei mai buni prieteni şi cei mai dragi coechipieri!

Mulţumim doamnei profesoare Daniela Conea pentru tot ajutorul acordat şi mai ales pentru răbdarea pe care a avut-o de fiecare dată cu noi!!

miercuri, iunie 04, 2008

Degeaba

Nu îmi vine să cred... Încă mai eşti aici... încă nu ai plecat. Îţi place să mă vezi zbătându-mă, îţi place oare să provoci suferinţă sau să mă aduci la disperare? Nu înţelegi?! M-ai ajutat să te urăsc, acum, mai mult ca niciodată! Degeaba cândva credeam în tine, acum eşti un gunoi ambulant care pur şi simplu mă calcă pe nervi! Nu ai vrea tu oare, să dispari pentru totdeauna din amurgul meu? Oricât aş încerca, nu îţi pasă. Nu mă vezi. Mă ignori. O faci intenţionat fiindcă ştii că mă loveşti în orgoliu. Ei bine... nu-mi mai pasă! Nu mai recunosc nimic, nu mai vreau comparaţii, nu mai vreau minciuni sau amăgiri. De acum eşti un nimeni - dispari... pe veci!
"Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege..." - Liviu Rebreanu "Jar"

marți, iunie 03, 2008

Things are getting better...

... better then when, or then what? o.O

Mă simt frustrată, ignorată, invizibilă, incoloră, inodoră şi insipidă (ptui... sunt substanţă chimică)... da. Mă vait toată ziua cât de mult greşesc şi cât sunt de ignorată, dar defapt realizez că în esenţa mea se recunoaşte un alt fel de om. Mă zbat, dar sunt prea comodă (asta ca să nu zic acum că sunt o leneşă mizerabilă fără scrupule) şi pierd împotriva simţurilor. Ce atâta filosofie, ce atâta scormonire în gunoi, la ce mă chinui să fiu originală când pot fi o copie, că şi aşa nu am valoare...? Sau cum ar spune Sorin Stoica:
"Avusesem parte doar de umilinţe din astea. Şi aveam momente când îmi doream să se ducă toţi dracului, să mă lase în tăcerea mea, izolat, imun la sunete. Simţeam că majoritatea oamenilor mă dezamăgesc. (...) Scriu şi nu ştiu cât din ce scriu este efect al bolii şi cât este memorie curată. Memorie reactivată de porcariile astea pe care încerc acum să le enumăr, repusă în funcţie de medicamente, anestezice."

joi, mai 29, 2008

Încă o carte...

Mă vait că nu mai am timp nici să respir, aproape că orbesc fiindcă sunt neascultătoare şi nu-mi menajez ochii, dar tot nu renunţ la cartea pe care am început-o de curând. [a nu se înţelege că am timp să fac ceva :))] Oricum, este vorba de o carte pe care am cumpărat-o mai mult pentru autor [citisem "Aberaţii de bun simţ" care mi-a plăcut mult] şi din fericire, nu am fost dezamăgită. Poate cu altă ocazie voi spune şi câteva cuvinte despre aceasta care, efectiv mă răscoleşte prin realismul său [să nu uităm că şi eu sunt o "scriitoare" surdă ce încearcă să transforme nimic vieţii sale în ceva...]. Cu alte cuvinte, aviz amatorilor de jurnale : Sorin Stoica - "O limbă comună"

"Toate astea sunt expresia durerii în fund faţă de celălalt, a indiferenţei faţă de celălalt, pe care încep să o simt şi de care încerc totuşi să scap. Neutralitate, detaşare, adică să ţi se rupă-n paişpe."

miercuri, mai 28, 2008

"Orbitor" - Mircea Cărtărescu (Corpul)

De câteva zile am început o carte nouă. Cu toate că ultima care am citit-o scrisă de Mircea Cărtărescu, respectiv "De ce iubim femeile" nu m-a încântat, am încercat să mai dau o şansă marelui scriitor să intre şi în sufletul meu printr-o altă operă: "Orbitor". De ce aceasta? Nu ştiu... pur şi simplu a fost prima carte care mi-a sărit în ochi în bibliotecă.
În fine, trebuie să recunosc faptul că limbajul mă depăşeşte însă este înspăimântător de sugestiv totodată. Opera în mare poate semăna cu un... jurnal deoarece fiecare episod narativ este independent iar relatarea se realizează la persoana I singular. Totodată povestirile sunt atât de bine mascate încât, neavizat fiind, poţi crede cu uşurinţă că naratorul realizează un joc cu tente când erotice, când inocente, când absurde, îmbinând de asemenea şi elemente ale vieţii de zi cu zi, menite să dea toată atmosfera peste cap şi să şteargă "ruşinea" pe care şi-o merită din când în când. Astfel totul pare un spectacol de replici, unde emiţătorul şi receptorul sunt, deopotrivă aceeaşi persoană.

"Burţi cuprinzând burţi în care sunt burţi, de parcă toate mamele şi fiicele ar fi-nchise una într-alta, într-un şir nesfârşit de gravide, alternanţă eternă de pereţi uterini şi de fetuşi gravizi cu alţi fetuşi, utere-n utere-n utere-n utere..."

marți, mai 27, 2008

Trece vremea...


Când mai spunea mama că timpul trece extrem de repede, nu înţelegeam. Credeam că exagerează, că îşi face inimă rea numărând secundele... asta până am fost pusă în situaţia ei şi... am înţeles cât este de adevărat (şi greu totodată!).

Weekendul trecut (24-25 mai) am dat o fugă până la Cluj pentru a-l însoţi pe frate-miu la "balul de absolvire" a facultăţii. Pusă în faţa faptului împlinit am fost la un pas de a vărsa lacrimi de uimire şi fericire totodată... mai ieri mă învăţa să scriu şi să desenez iar acum... porneşte pe un drum important, pe o nouă viaţă!

Dar, independent de noi, viaţa merge înainte aşa că nu îmi rămâne decât să mă bucur de tot ce a fost şi probabil ce va mai fi şi să-l felicit... Aşadar, bravo Gabi! You're simply the best!!!

miercuri, mai 21, 2008

Încă o dată... libertate!

Azi ne-a dus dna dirigintă la o conferinţă "În Europa cu o alt()fel de presă", la Biblioteca Judeţeană. Interesantă a fost legătura ce s-a realizat între cele două părţi prezente, marcând realitatea imediată în materie de informaţie şi părerea celor prezenţi în legătură cu ceea ce se petrece în România.
Concluzia acestei pledoarii pare să vizeze tineretul întrucât susţine dreptul la opinie al tuturor. Acum, ideea e că... noi suntem încurajaţi să ne spunem părerea, să abuzăm de această libertate dar... oare ne ascultă, vreodată, cineva?

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...