Dezordine... because you love(d) me

Sunt distrată. Deşi începe greul, eu râd. E ciudat. Încă mă gândesc la ceea ce mi-a spus aseară "la mine dragostea nu se observă neapărat în exterior dar se simte foarte puternic în interior" şi sunt atât de captivată de această cugetare înţeleaptă spusă în grabă şi fără pregătire specială dar cu o valoare extraordinară. Chiar mi-a tresărit inima puternic şi încă mi-a rămas întipărită în minte... răsunând în fiecare clipă ca un îndemn la fericire. "În timp se va şi exterioriza, dar totul reprezintă a lucrare a timpului".
E foarte ciudat când... remarcăm după o luptă cu morile de vânt, cu alţii, cu noi înşine cum am fost cândva cineva, am renunţat la noi devenind o copie transfigurată şi eşuată a altceva şi... apoi mai vine un alt altcineva şi ne vrea pe noi cei care eram la origine. Deşi e ironic şi ciudat... e frumos totuşi sentimentul. E greu să mai redevenim aşa uşor noi înşise având în vedere că între timp am suferit o transformare, dar tot e superb rezultatul. Adică... pentru prima dată poţi fi tu. Ba mai mult decât atât, este sugerat acest lucru.
Mare mi-a fost ... să zicem surprinderea când astăzi, cea mai veche foarte bună prietenă a mea, Ana... a remarcat că mă port foarte drăguţ în ultima vreme. Adina de asemenea a afirmat acest lucru. Amândouă pun acest fapt pe seama lui. Dar eu aş completa... cu precizarea că nu el m-a schimbat şi mă face să fiu aşa... ci faptul că am din nou libertatea de a fi eu. Şi nu, nu mă schimb, dimpotrivă... redevin eu.
"Eu nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt eu atunci când sunt cu tine" (Gabriel José García Márquez)