Leapşă

Primită de la Adina

prima băutură: nu-mi amintesc. Presupun că prin băutură se înţelege tărie... deci cred că vişinată de la bunicu' la vreo 4 ani de revelion. Mama ştie mai bine:))

prima mâncare: cu siguranţă piure de banane. Cu asta m-a hrănit mama de când m-a născut până când am început să mănânc serios... la altceva eram alergică ori sensibilă...ceva de genu.

prima amintire: search deep... Am o grămadă în minte dar încerc acum să stabilesc cronologia... deci... cred că atunci când am plecat de acasă la 2 ani jumate deşi am impresia că deja eram la grădiniţă (am făcut de două ori nush ce grupă) şi atunci îmi amintesc prima zi... când era să cad cu totul în WC. Damnit ce putere aveam în mâini :lol:
Later edit: îmi amintesc până să plec la grădiniţă când mama lucra până târziu şi mie mi-era dor de ea şi eram mică, abia mergeam pe picioare... şi mă ducea tata seara la ea (mai exact mergeam noi să o luăm) şi cum intram pe uşa instituţiei... (erau nişte scări masive de beton cu un covor gri... cumva aproape spirală, erau înguste... şi mama la etajul 1...) începeam să strig din toţi plămânii "maaamiiii, maaaaamiii" da vă imaginaţi o voce de pisicuţă venită de la o mână de copil, cu o scufiţă roşie...
Şi încă o amintire tot cam din aceeaşi perioadă e cu mine, mami şi Găbiţa, păpuşica mea preferată... care era mai înalta decât mine... Şi ştiu că stăteam cu mami şi m-a îmbrăcat cu rochiţa păpuşii... roz cu alb în pătrăţele şi cu un năsturel în formă de fluturaş, în faţă, roz. Era superbă... şi venea pe mine ca pe păpuşică. Doamne ce copilă am fost...

primul gând frumos: frumos în ce sens? :-" well... probabil gândul meu de la 3 ani de a mă face "doctoriţă şi o să scot toate maţele lu mami într-un lighean, le curăţ bine bine şi i le pun înapoi... şi gata, mami o să fie sănătoasă mereu"... Ce mai râdeau bunicul şi mami... şi ce drag le mai era. Dar nu se ştie... ai grijă ce-ţi doreşti... ce mândru va mai fi bunicul de acolo de sus :X

primul gând urât: hmm:))... când eram ft mică (tot cam 3 ani să fi avut)... tata mă ameninţa mereu (în joacă desigur, fiindcă eram ft credulă şi îl amuza) că dacă nu sunt cuminte sau dacă nu ştiu ce... mă dă la ţigani sau mă trimite la orfelinat... şi cum eu mă consumam foarte mult... mi-am dorit la un momentdat să dispară, să păţească orice numai să dispară... şi la puţin timp după... a fost internat în spital cu nasul spart. El nu ştie povestea asta şi ce mi-am dorit... dar pe mine m-a marcat fiindcă atunci am înţeles că am forţa de a face rău numai cu gândul, materializându-se... dar tot atunci am înţeles că trebuie să îmi educ gândurile să fac doar bine.

prima faptă bună: ehei câţi porumbei, guguştuci, motănaşi am salvat de la moarte şi câte vrăbii găsite moarte am îngropat, le-am făcut şi slujbă şi cruci din beţe :))... şi îmi amintesc cum îmi ajutam şi vecinele mai în vârstă făcându-le eu cumpărăturile... Dar uite că aici nu ştiu să spun concret

prima faptă rea: În principiu am fost un copil foarte cuminte... că nu cred că e faptă rea că mă urcam în copaci... dar totuşi aveam un mare defect... (care s-a transmis şi mai târziu)... dacă eu vroiam să facem un lucru şi cineva se opunea... mă dădeam cu fundul de pământ până ieşea aşa (şi aici nu mă refer în familie, că aici mă supuneam... eu eram aia care făcea pe şefa afară, cu copiii)

primul contact cu calculatorul: :)) pe la 2 ani şi ceva 3... mama era operator calculator (sau ceva de genul)...contabil... şi mă mai duceam la ea câteodată, la serviciu şi avea un joc chipurile cu nişte avioane care trebuiau duse la destinaţie... da vă daţi seama ce joc performant era.... cu nişte linii (avioane), puncte (bolovane, munţi), grafică beton (linii şi puncte) pe un AMD 6.8.6 d-ăla... undeva prin '94...

prima senzaţie: c'mon... frig. Cu siguranţă mi-a fost frig când m-a scos mama din burtă.
Acum... prima pe care mi-o amintesc? Fericire... atâta timp cât mami era lângă mine simţeam că iubesc cu toata fiinţa mea şi că sunt cea mai fericită persoană (senzaţia s-a transmis mai târziu şi o resimt de fiecare dată când mă îndrăgostesc şi mă simt în siguranţă... şi de asemenea mereu când mă ţine mami în braţe).

prima enervare: ha... am acum în minte o fază, eram mai măricică... să fi avut vreo 4 ani... şi a făcut mami salata de boeuf (pe care desigur că am detestat-o dintotdeauna)... şi mai era şi seară (cum mă lua somnul deveneam irascibilă şi plângeam... dar nu zgomotos, nu am fost niciodată un copil zgomotos)... ne-am strâns noi toţi 5 la masa din sufragerie (mi-o amintesc perfect, era în faţa uşii) şi când am văzut că toată lumea mănâncă şi eu nu am alternativă, mâam enervat, am început să plâng, am plecat la mine în cameră, m-am aruncat în pat şi am stat acolo, pe întuneric până ce a venit mami să mă întrebe dacă vreau să îmi prăjească un ou (mereu mi-au plăcut ouăle prăjite cu gălbenuşul întreg, dacă e spart nu îl mănânc :D)... şi apoi am fost fericită. Mami mereu a fost eroul meu.

prima spaimă: Nu prea mă speriam eu... dar cred că prima spaimă a venit odată cu primele poveşti despre fantome... şi noaptea vedeam lucrurile din cameră ca luând diferite înfăţişări...

prima emisiune tv: clar Teleenciclopedia de pe TRV1. Nu puteam rata...

prima carte începută: Alice în ţara minunilor. Şi începută şi teminată... aveam cam 6 ani, eram grupa mare sau pregătitoare şi Gabi nu concepea să nu ştiu să citesc. Plus că mai aveam un avantaj... mă lăuda educatoarea şi spuneam poveşti "puştilor" de la grădiniţă... eram cea mai grozavă :)) (Cred că ceva din comportamentul meu de atunci s-a transmis şi acum)...

primul vis: Tom şi Jerry cu siguranţă:))... apoi ştiu că am fost obsedată că vreo lună la rând visam un bărbat înalt, malefic... care încerca să îmi facă rău. Încă mai am imaginea în mine... cât de traumatizată am fost de treaba asta şi cât de fericită când a trecut

către Iulia


@ Acum recitind ce am scris realizez că toată copilăria mea s-a învârtit într-adevăr în jurul mamei. Ştiam asta având în vedere că nici la ţară nu stăteam fiindcă nu era mami... Mereu am iubit-o enorm... Frumoasă leapşă, mi-a trezit o grămadă de amintiri şi a scos cu totul din mine racul veritabil...