Trăire

Sunt extrem de fericită... nici nu mai pot observa paşii întunecaţi, cei câţiva nori ori ipotezele tâmpite. Sunt doar fericită. Atât. Mi se derulează la infinit acelaşi film pe care l-am trăit. Eu... persoana ce uitase că există lumină, omul ascuns în propriul întuneric.
Am fost la bâlci. După 11 ani... am ajuns în sfârşit acolo unde curiozitatea mă împingea doar cu gândul. Oricum cred că e numai un pretext. E marţi, e 8 septembrie, sărbătoare mare... hramul bisericii din sat, fete gătite de sărbătoare, băieţi puturoşi ce aşteaptă fetele să se întoarcă de la Biserică... şi încă o lume ce vine în continuarea acesteia, un univers ce se intersectează totuşi undeva cu cealaltă lume a mea. Nori, rugăciuni, o femeie blândă cu un zâmbet superb... nici nu am văzut-o suficient dar am simţit cine este... în sfârşit. Bucuroasă dar totuşi timidă. Aşa sunt.
Aglomeraţie şi totuşi singuri în mintea mea. Eu, lângă cel pe care numai în visele copilăriei mai îndrăzneam să proiectez imagini, eu trăind ceea la ce toată copilăria am visat. Nu ştie. O zi în care pas cu pas am înţeles că Dumnezeu (ori, conform fizicii... energia universală) joacă în favoarea mea. Îmi înregistrează gândurile şi, la momentul oportun le lasă libere.
Un înger, într-adevăr. Tiribombe, lanţuri, copii, mici (încă îi mai simt pe gât), zâmbete, maşinuţe, vată de zahăr, îngheţată, turtă dulce, halviţe, Olt, Olt şi iar Olt... vechituri cât cuprinde... socrii. Ce? Opa. Timid. Doamne, angelic. Ruşinos. Impresii bune, desigur. Oricum ambele părţi ştiu destule de o lună încoa. Dar na. E bine...
Of... încă mai am anumite imagini fixe în minte şi le las să se deruleze la nesfârşit: privirea palidă şi totuşi atât de blândă, cuvintele şoptite şi zâmbetele largi... nu aud sunete dar văd. E un film mut, e superb... e în tiribombă. Declaraţie la înălţime...
...şi apoi să nu uităm... cu acel mic îngeraş în braţe şi inocenţa din priviri... splendid. Mi-a făcut inima să vibreze. A rămas înregistrat pe banda gândurilor mele... sunt incapabilă de a descrie ori exprima ceva acum. Nu mai vreau să mă încurc în explicaţii. Vreau să visez şi asta fac. Iubesc. Sunt fericită.