Autocunoaştere - leapşă de la îngeri

Evaluare a vieţii.
Notarea tuturor lucrurilor reprezentative.

Ce mi-am dorit de la viaţă:
Încă de mică, tot ceea ce îmi doream era să fiu mamă. Îmi doream să fiu puternică dar şi protejată, să fiu în permanenţă apreciată. Apoi, cu timpul am început să stabilesc şi obiective. Doream să fiu medic, preşedinte, cântăreaţă, actriţă şi în final psiholog, pentru ca mai târziu să revin la politician şi medic. Totodată, cu vârsta, sentimentul matern a evoluat, şi dorinţa de lucruri pământeşti. Mi-am dorit dragoste, putere, libertate financiară şi o judecată cât mai puternică. Mi-am dorit mereu să pot controla oamenii din jurul meu, să am mai mult control asupra lor decât asupra mea, chiar să pot pătrunde în minţile lor, ca un dictator diabolic şi să lucrez în numele tuturor... în principiu îmi doream mereu totul de la viaţă. Să obţin roade eventual fără muncă şi să îmi zdrobesc adversarii. Îmi mai doream mereu să fiu ascultată, înţeleasă şi compătimită, să fiu venerată, fără a fi cazul să întorc privirea înapoi spre cei ce mă călăuzeau. Involuntar, prin ceea ce îmi doream de la viaţă, neglijam totul, călcam pe cadavre şi deveneam o egoistă.
Mi-am mai dorit de la viaţă să răzbat singură, dar totodată, în momentele de slăbiciune să fiu ajutată, să fiu împinsă de la spate ca să nu uit niciodată cine sunt. Îmi doream să îmi întemeiez singură o familie şi să las în urmă trecutul, să uit de prieteni, de ceea ce am avut şi să fac tot ce se putea să fiu o femeie de succes. Dar realizez că niciodată nu am ştiut ce înseamnă o femeie de succes şi ce presupune succesul. Îmi doream bani şi iubire, dar nu aveam timp suficient pentru niciuna din cele două. Îmi doream oameni loiali în jur, însă mie îmi permiteam să trişez. În concluzie, mi-am dorit să fiu o persoană rea, un dictator care să deţină întreaga putere a lumii.

Ce îmi doresc în prezent:
În present viaţa începe tot ai mult să mi se lumineze. Am înţeles că încă mai sunt foarte mulţi termeni pe care trebuie să învăţ să îi definesc, şi foarte multe persoane pe care trebuie să învăţ să le fac fericite. Îmi doresc înţelepciune şi răbdare. Înţelepciune pentru a putea privi viaţa aşa cum este ea şi să o abordez în cel mai benefic mod cu putinţă, şi răbdare pentru a putea duce la bun sfârşit toate iniţiativele. Îmi mai doresc să le pot arăta sinceră aprecierea celor ce mă susţin, fără să mai aştept laude ori mulţumiri din partea lor. Să fac totul pentru ei, nu pentru propriul meu ego. Îmi doresc să fiu mai liniştită şi să înţeleg şi să învăţ din experienţe, din tot ceea ce trăiesc şi să am puterea interioară de a întoarce şi celălalt obraz atunci când sunt rănită.
Pe de altă parte, îmi doresc forţă de la Dumnezeu pentru a rămâne raţională şi a lupta pentru ceea la ce ţin, ori ceea ce îmi doresc, vreau energie pentru a nu claca şi iniţiativă în gesturi bune. Îmi doresc o viaţă frumoasă, armonie şi echilibru, pe termen lung ajutorul divin în a lua toate examenele cu note mari, mai ales acela de admitere la facultatea de medicină, apoi să învăţ să iubesc în tihnă şi să mă împart simetric între muncă şi familie, să îmi pot lăsa grijile în exteriorul celor pe care îi iubesc şi să nu am nevoie de sprijinul lor, să nu am nevoie să mai fiu slabă şi a sufoca pe cei pe care îi iubesc. Vreau să pot ajuta oamenii din lumea întreagă prin meseria mea, să râd mai mult, să fac mai mult bine, să nu mai simt nevoia de a mă mândri ori de a ataca. Îmi doresc să îmi recapăt dragostea risipită şi încrederea, să învăţ să le păstrez şi mai ales să ştiu să fructific lucrurile bune din viaţa mea, ca într-o zi, prin puterea exemplului, să pot schimba, dacă nu întreaga lume, măcar pe mine şi prin mine să ne transformăm în bine toţi cei ce suntem în nucleul meu existenţial. Să învăţ să apreciez, să învăţ să iubesc, să uit ce este invidia şi să ţin fruntea sus, indiferent de ploaie sau de soare.

Care au fost perioadele grele
În ignoranţa mea, majoritatea perioadelor mi-au părut fie grele, fie triste, fie debusolante. În tot m-am regăsit prin reprimare şi nerecunoştinţă. Aşadar... firea mea m-a împins să îmi consider singură momentele mai puţin liniştite, drept grele. Totuşi, cele mai dure perioade au fost acelea în care am făcut atât de mult rău încât s-a întors asupra mea. Mi-a fost greu să învăţ să iubesc, şi s-a părea că nici până acum nu am învăţat să fac acest lucru, nici pe mine, nici aproapele meu. Cea mai grea perioadă a fost aceea de acomodare, de suportare a unei umilinţe, cu toate acestea Dumnezeu m-a ajutat să trec peste şi să ţin fruntea sus. A urmat sfârşitul clasei a Xa când iar mi-am pierdut punctele de reper în viaţă şi am rătăcit în căutarea dragostei. Ultimul moment greu a fost decembrie 2009. Realizez astfel că Dumnezeu mi-a dat puterea de a trece peste orice, şi singurele lucruri pe care le păstrez drept note dominante sunt despărţirile şi umilinţele publice.

Care au fost momentele de bucurie
Momente de bucurie au fost mult mai multe. De la dimineţile de Crăciun în care deschideam nerăbdătoare cadourile primite de la Moşul, până la premiile câştigate la diferite concursuri. Bucurii incredibile au venit şi din gesturi mărunte, şi în această direcţie îmi vin în minte tot mai multe episoade fericite alături de cei ce au ştiut în fiecare clipă să îmi însenineze viaţa. Eram fericită când cântam şi mă apreciau profesorii, când luam note mari, când mergeam pe stradă alături de cel pe care îl iubeam, când ascultam o melodie superbă, când vorbeam diverse cu prietenele mele, când aşteptam cu nerăbdare o excursie, când admiram apusul în mare ori păşeam prin nisipul fin... iar mai târziu când îl vedeam, când ştiam că există, când mă îmbrăţişa, când mă ţinea de mână... când ştiam că voi ajunge la el. Îmi pot aminti mult mai multe momente de bucurie decât de tristeţe... şi îmi doresc să le fi putut aprecia la timp, aşa cum ar fi trebuit.

Lecţiile de viaţă pe care le-am acumulat
În general trăiam cu impresia că învăţ din greşeli, dar în final ajungeam să trăiesc totul ca pe un deja vu... nefiind capabilă să înţeleg şi să învăţ din trecut. Cu toate acestea, acum, realizez că am acumulat ceva cunoştinţe interesante... am învăţat că pentru a obţine ceea ce ne dorim, nu este suficient să ne gândim la lucrurile respective ci şi să acţionăm şi să depăşim orice obstacole. Am mai învăţat că în dragoste nu trebuie să sufoci şi nici să te bazezi în totalitate pe celălalt pentru că îl vei îndepărta. Alte învăţături sunt legate de prieteni. Ei sunt acolo întotdeauna lângă tine, dar şi tu trebuie să fi întotdeauna lângă ei. Egoismul nu este o soluţie, ba dimpotrivă, este ceea ce distruge orice fel de iniţiativă şi relaţie, atât cu ceilalţi cât şi cu noi înşine. Pe de altă parte, Dumnezeu se află în tot ceea ce există. El ştie cel mai bine ce este indicat nouă însă nu poate acţiona dacă noi nu ne deschidem inimile să îl primim. Indiferent de cât de mult am greşit în trecut, dacă ne căim şi suntem dispuşi să fim mai buni în viitor şi credem în El, va fi mereu lângă noi şi ne va călăuzi. Am mai înţeles că nu îi putem schimba pe cei din jurul nostru ci ne putem schimba pe noi înşine astfel încât să fie totul bine. Mi-aş dori totuşi să înţeleg şi să aplic mai multe din misterele vieţii....

Puncte forte
Ambiţia, dorinţa de a mă schimba în bine, credinţa

Puncte slabe
Egoismul, neîncrederea, nerăbdarea, dorinţa de a domina, victimizarea...

Împliniri
Faptul că am ajuns astăzi să îmi doresc mai binele, este o împlinire. Recunoaşterea greşelilor din trecut şi încercarea de schimbare a lor este de asemenea o împlinire parţială. Depinde numai de mine încotro mă voi îndrepta mai departe şi dacă voi reuşi să le transform pe acestea în împliniri reale. În trecut totul s-a desfăşurat sub semnul tranversalului, sub semnul ignoranţei şi a egoismului ce mă definesc şi niciodată nu am fost cu adevărat mulţumită ori încrezătoare în ceea ce am realizat. Dar faptul de a putea deschide acum ochii spre viaţă şi înfruntarea ei, oricât de dur s-ar prezenta... aceasta ar fi într-adevăr o reală împlinire.

Neîmpliniri
O neîmplinire semnificativă o reprezintă tristeţea mea. Neîmplinirea fericirii. Nu am reuşit să învăţ la timp să iubesc şi nu am înţeles la timp să îi respect şi apreciez pe cei din jurul meu. Neştiinţa... este o neîmplinire... iar nerăbdarea asemenea.