O carte despre tine! Brian Tracy - Schimbând gândirea, îți schimbi viața

„Ești o persoană cu adevărat bună. Meriți o viață minunată, plină de succes, fericire, bucurie și emoție. Ai dreptul să ai relații optime, o sănătate excelentă, un serviciu valoros și o independență financiară (...). Ești născut pentru succes și pentru a avea un nivel ridicat de stimă, respect de sine și mândrie personală. Ești extraordinar (...). Trăiești în cel mai bun moment din toată istoria omenirii”. 

Așa își începe Brian Tracy una din cele mai reușite scrieri: Schimbând gândirea îți schimbi viața.
Există cel puțin trei moduri de a privi aceste afirmații de început:
1. Așa este, Brian Tracy vorbește despre mine, are dreptate, mereu am simțit asta.
2. Ah, încă o bazaconie motivațională lipsită de sens, care nu este pentru mine.
3. Hmm, hai să vedem ce vrea de fapt să îmi spună.

Ultima variantă fiind oarecum o combinație între primele. Aici m-am poziționat eu când am început lectura... urmând ca apoi să dau pagina și să descopăr că fusese exact un truc. Ce a urmat, însă, m-a convins să nu dorm jumătate de noapte și să nu mă las până nu citesc întreaga carte. Nu am mai avut răbdare să aștept până a doua zi pentru noi informații.

Trezirea la realitate

Adevărul este că toți ne-am născut cu un potențial infinit. Societatea este cu adevărat cea care ne blochează și ne îndoctrinează, infiltrându-ne în minte ideea că noi nu suntem capabili, că nu avem spatele asigurat, că suntem mediocri. Realitatea este alta. Îmi place și în seminariile mele să dau exemple celebre precum Oprah, Tony Robbins, Brian Tracy, ș.a. Oameni oarecum condamnați de societate la mizerie, oameni care au pornit de la zero și au ridicat imperii în domeniile lor. Aceștia sunt oamenii care îi influențează pe alții, și care și-au făcut un vis din a împlini visurile altora:

„Deși îți dorești în adâncul sufletului să ai o viață plină de sănătate, fericire și prosperitate, când citești aceste cuvinte, îndoielile și stările tale de teamă apar imediat pentru a-ți aduce aminte de motivele din cauza cărora aceste vise și țeluri nu sunt posibile. Ei bine, nu ești singurul!”

De ce m-a atras pe mine în mod deosebit această afirmație și ceea ce a urmat? Pentru că mi-am amintit cum în urmă cu doar câțiva ani eram disperată și condamnată la aceeași mediocritate. Și mă hrănisem atât de mult cu acest negativism încât ajunsesem să îl cred. Credeam că viața înseamnă program de 9 ore la lucru (pardon, 8 și o oră teoretic pauză de masă... pe care, normal, nu o luam niciodată)... un job care îmi displace dar care mă ajută (aproape strict) să îmi plătesc facturile, vorbe fără sens și bârfe la colț de stradă, discuții plictisitoare cu oameni care nu îmi inspiră nimic, poate un film, nimicuri și somn.

Apoi am început să risc. Iar oportunitățile au început să apară

Nu zice nimeni că trebuie să fii multimilionar. Nici măcar să ai o afacere, dacă gândul te sperie. Această carte nu este despre afaceri, deși te poate ajuta și în business.
Nu, această carte este despre tine, despre ochelarii prin care privești viața, despre dezvoltarea ta personală. Atunci când simți că ai idei, dar nu ai resurse, când crezi că știi multe, dar ar mai fi loc de mai mult... atunci ai ocazia să descoperi noi principii care, cu siguranță, îți vor schimba viața!

Ești ceea ce gândești!

Clișeu? Nu știu. Eu o repet mereu... și asta pentru că la mine funcționează. Chiar dacă tu și cu mine avem experiențe de viață diferite, îți garantez că organismele noastre cunosc exact aceleași principii după care funcționează. Și asta preponderent datorită faptului că suntem, fundamental, energie. Auzim pe aceleași frecvențe, simțim aceiași curenți care ne traversează corpul, vedem nuanțele datorită aceluiași spectru.
Lumea noastră interioară reprezintă, de fapt, o imagine în oglindă a propriului univers interior. Altfel spus, tot ceea ce percepem noi din viața de zi cu zi și din mediul înconjurător nu este nimic altceva decât ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Vorbesc adesea și despre atenția selectivă și poate cândva chiar voi face un articol despre ea. De fapt acesta este exact principiul real care guvernează existența noastră.

Cu cât ne concentrăm mai mult gândurile asupra unui lucru, cu atât avem șanse mai mari să îl atragem în viața noastră... indiferent că este vorba despre un lucru negativ sau unul pozitiv. Creierul nostru nu percepe negațiile, așa că atrage.

Învață să îți înțelegi nevoile reale și să le accepți, fără a afecta în vreun fel relațiile cu ceilalți

Toți am trecut măcar o dată printr-un moment în care să vrem să luăm o decizie dar să realizăm că ea va afecta într-un mod negativ relațiile cu persoanele dragi. Și atunci am renunțat la noi pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Îți sună cunoscut? Dacă da, atunci te încurajez să pui mâna pe cartea aceasta și să o citești. Brian Tracy te va învăța într-un mod foarte simplu și la îndemână cum să scapi de frici, să îți îndepărtezi NU DOAR emoțiile negative, ci și SURSA lor... și, cel mai important, te ajută să VISEZI și să ÎȚI ÎNDEPLINEȘTI VISURILE. 

Cum face Brian Tracy toate astea într-o carte?

Simplu! Îți vorbește direct, deschis, simplu... te face să îl simți chiar lângă tine. Vorbește despre tine! Aproape că îl poți auzi în permanență... iar exercițiile practice pe care ți le propune te ajută cu adevărat să descoperi și să schimbi ce este de schimbat la tine.

De ce să îți pierzi vremea ascultând bârfe despre alții? De ce să citești despre viața altora? Cât mai ai de gând să încerci să îi înțelegi pe ceilalți înainte de a te înțelege pe tine? Mulțumește-te pe tine și cei din jur vor fi mulțumiți. Cel puțin cei care cu adevărat contează.
Pe principiul: dacă vrei să simți iubire... ofer-o, la fel și acum te încurajez... dacă vrei să ai o viață mai bună, nu aștepta pe altcineva să ți-o ofere, oferă-ți-o singur!


Te invit să citești cartea. O găsești la un preț extrem de mic, aș putea zice chiar că este un chilipir: aici și aici. Este perioada reducerilor, aparent! Văd că pe librarie.net și pe Cărturești este deja epuizat stocul.

Apoi te invit să îmi scrii și să-mi spui cum ți-a schimbat ție o carte, vreodată, viața!

Dacă vrei să mai citești și alte cărți care te ajută să te dezvolți, îți recomand articolele mele: O carte atât de bună încât parcă nu aș vrea să o citiți, Dezvoltarea personală - cheia succesului în lumea modernă. Cu ce să încep? și Dacă nu-ți iese din prima, citește această carte!

Spor la lectură! Anunță-mă dacă vrei să citești o carte și ești nehotărât. O citesc eu înaintea ta și îți spun ce părere am!

Pe curând!
Grațiela

5 Pași să-ți descoperi vocația - Dacă și tu te plictisești prea repede la un loc de muncă, citește acest articol

De când mă știu am fost într-o continuă căutare și, aș putea îndrăzni, luptă cu mine însămi. Niciodată nu am știut cu exactitate ce vreau să fac cu viața mea... și asta, în principal, datorită faptului că simțeam că am prea multe obțiuni, și totuși... când era să le tratez cu seriozitate, deveneau mult prea puține.

Orice început mă entuziasmează și îmi oferă energia de care am nevoie pentru a crede că aș putea face acel lucru pentru tot restul vieții mele... și totuși, când lucrurile devin prea serioase, ceva din mine strigă fuuuugi, că nu este pentru tine! Apare un fel de alertă cod roșu de plictiseală și plafonare.

M-am autodiagnosticat cu instabilitate. Cu timpul am descoperit că nu este neapărat ceva patologic, ci - auzi - ar fi o caracteristică specifică oamenilor de succes. Când eram în liceu, fiecare săptămână îmi rezerva o nouă surpriză în ce privește cariera mea în perspectivă. Eram prezentă la orice concurs posibil și imposibil. La fel și la olimpiade... și mă implicam în tot ce însemna activități extrașcolare. Știam cu siguranță că nu vreau să stau locului și că nu voi aștepta să mă găsească - cumva, în mod miraculos - meseria mea pe mine, ci era nevoie de massive action (a se vedea/asculta discursurile lui Tony Robbins despre succes)... era nevoie, efectiv, să fac ceva. Mi-a plăcut școala, dar nu pot să spun că îmi plăcea neapărat ceea ce învățam. Cred că îmi plăcea doar faptul că socializam zilnic cu niște oameni foarte faini de la care aveam ce învăța mereu.

Totuși, după ce deja m-a îngrijorat și pe mine ironia tatei (care de fiecare dată răspundea entuziasmului meu cu „ah, asta vrei să faci săptămâna asta”) cu privire la cariera mea (după ce în clasa a XII-a am trecut de la facultatea de psihologie, la business, la teatru, la jurnalism, medicină, m-am înscris la marketing management, am fost până în Danemarca la facultatea de business și apoi m-am întors și m-am apucat de medicină veterinară la Cluj... de unde, deși bursieră, am plecat un an mai târziu, urmând să mai fac alte două facultăți și un master... și tot să simt că vreau mai mult)... am făcut un pas în spate și am decis că a venit momentul să las prostiile de-o parte și să aflu cine sunt eu și ce vreau. 

Am avut multe joburi interesante de-a lungul anilor. Unul dintre ele este chiar cel de mamă. Am lucrat în callcenter, în presă, în relații publice, în vânzări, în management, în marketing... și chiar în domenii diferite. Totuși, exista o dată de expirare pentru tot ce făceam: era acel moment când simțeam că mă plafonez și nu mai am nici măcar entuziasm să încerc să mai urc ierarhic. 

Atunci reveneam mereu la gândul care m-a marcat ani la rând și care m-a făcut mereu să închei capitole, pentru a face loc altora: cine sunt eu, ce îmi place mie să fac?

Și răspunsul rămânea mereu același, neschimbat, chiar și după 10 ani:

- îmi place să conduc (mașini);

- îmi place să vorbesc cu oamenii;

- îmi place să călătoresc;

Până la un punct începusem să mă panichez la gândul că singurul lucru ce se potrivește acestui profil ar fi cel de șofer personal. Niciodată nu îmi puteam imagina un job onorabil care să implice numai atât. 

Apoi, am realizat că mai sunt câteva lucruri care îmi sunt mai mult decât drage și pe care le-aș face cu multă pasiune oricând:

- îmi place să predau (să îi învăț pe alții ceea ce știu);

- îmi place să citesc (să cercetez, să descopăr);

- îmi place să scriu.

Abia după ce am realizat cu adevărat aceste lucruri, și după ce mi-am schimbat mediul  (pe principiul atenției selective), am descoperit că vocația este mereu acolo și ne așteaptă doar să o descoperim. 

Deși am crezut că este nevoie să fac cât mai repede doctoratul pentru a ajunge să putrezesc într-o Universitate și să-mi ating vocația, am înțeles că pot face chiar mai mult: pot fi trainer / coach. Știu că este la modă, dar știu, totodată, că lucrurile făcute doar pentru că sunt la modă sunt kitschoase. Așa ne dăm seama când este cu adevărat un trend și când este vocație.

Brian Tracy spunea că știi că este cu adevărat vocație dacă ești în stare și trezit din somn la 3 noaptea să vorbești despre meseria ta și chiar să ți-o exerciți fără nicio problemă. 

Deși nu mai am energia de la 18 ani, poate nici manifestarea exterioară de atunci, entuziasmul este același... și știu că orice s-ar întâmpla, pentru mine nu este indiferent dacă învață sau nu cineva ceva de la mine, mie nu îmi este indiferent dacă am cu adevărat ceva de transmis sau nu. Nu. Mie chiar îmi pasă... și fiecare drum pe care îl am de parcurs spre o nouă locație îmi amintește că dacă reușesc să influențez prin prezența și vorbele mele măcar 1%, atunci acest 1% va face diferența și, o parte din mine va fi transferată mai departe în lume.

Până la urmă suntem energie... și nu facem nimic altceva decât schimburi energetice. Dacă nu ne păstrăm pe frecvențe înalte (prin entuziasm, dedicație, pasiune și acțiune), vom fi în permanență niște vampiri energetici pentru cei din jur.

Așadar, ce ai de făcut pentru a-ți descoperi vocația? 

1. Gândește-te la ce îți doreai să devii când aveai 10-12 ani;

2. Ia toate joburile tale anterioare (chiar și acțiuni de voluntariat) și notează 3 lucruri care îți făcea plăcere să le faci (chiar dacă asta înseamnă și doar să capsezi coli sau să îți bei cafeaua cu amicii);

3. Fă o listă cu tot ce ți-ai dori să faci în viața asta (bucket list)

4. Fă un test psihologic cum este acesta, unde poți afla și ce înclinații psihologice ai (trebuie să reții că nu există răspunsuri corecte sau greșite, nu te urmărește nimeni când dai testul și nu există răspunsuri „morale” sau „imorale” așa că simte-te liber să răspunzi exact așa cum EȘTI, dacă vrei să știi cu adevărat cine ești).

5. Apoi, după ce ai identificat ceva obțiuni, gândește-te la toate avantajele și dezavantajele meseriilor vizate și, chiar dacă poate nu ai habar despre prea multe din ele, înconjoară-te de oameni care fac lucrurile respective și oferă-te, chiar tu, voluntar, să faci acel lucru. Aș fi zis să încerci dar nu mai cred de mult în încercare. 

Lucrurile nu se întâmplă peste noapte... și nu zic că este ușor, mai ales când te înconjori de persoane negativiste, sceptice sau de modă veche, care te încurajează să faci ceea ce era cândva la modă (sau poate chiar acum) și care consideră că singurele meserii adevărate sunt cele bugetare, de unde ai pensia asigurată (dar nu neapărat și liniștea ta sufletească).

Oricum, omul sfințește locul. Așa că ține minte că oricine poate fi orice își dorește, atâta timp cât dorința sa este sinceră, emoțională, și nu are la bază un factor rațional (îmi doresc din tot sufletul asta pentru că mă umplu de bani  - dar nu am timp și chef să mă mai bucur de ei că sunt tot timpul iritat, nervos, bolnav, obosit). Banii sunt mereu o consecință și nu un scop. Când dai tot ce poți, tot ce ai și tot ce ești, mai devreme sau mai târziu, vei fi remarcat și visul ți se va împlini.

Așadar, ție ce îți place, cu adevărat, să faci? Poate găsim împreună vocația bazat pe dorințele sufletului tău! 

Vă salut cu drag din Peștișani, localitatea natală a marelui Constantin Brâncuși, unde am onoarea să călătoresc, să aflu lucruri noi și să descopăr oameni minunați... în timp ce sunt în interes de serviciu. 

Este un loc minunat, la fel ca multe altele din județul Gorj! 

Nu e grabă

Sunt o fire energică și de acțiune. Am fost mereu certată cu răbdarea... având tendința de a mă comporta ca și când zilele ar fi numărate. Am ascultat ca un elev silitor toate bazaconiile motivaționale despre viață, trăit clipa, nu lăsa pe mâine și mâine poți să nu mai fi. Așa că mi-am dorit totul repede. Am obținut. Dar când am ajuns la capăt am înțeles că răbdarea este, într-adevăr o virtute.
Introspecția, precum și observația, oferă posibilitatea șlefuirii perlei umane. Ne lovim de oameni, de gânduri, de idei. În fiecare zi și cu fiecare neuron omorât învățăm să fim. Atât. Să fim. Fiecare din noi își alege cum vrea să fie. De multe ori însă, felul ne alege pe noi.
Maturizarea presupune înțelepciune și putere. Poți avea păr alb fără a deține acele comori atât de rare.

... Și, până la urmă, când știi să fii... ești!
De fiecare din noi depinde CE.