Mult mult nimic.

De aseară sunt fericită - mi-era şi dor să mă mai culc zâmbind, îmbrăţişând perna şi cu speranţa unei zile viitoare fericite. Azi... deşi m-am simţit cam slăbită, mi-a fost bine. Da, am slăbit. Mereu slăbesc. Îmi convine dar totodată mă îngrijorează ideea că într-o zi aş putea descoperi că metabolismul meu este complet dat peste cap şi că aş putea suferi de vreo boală ceva mai gravă decât nelipsita gastrită.
Mă gândesc acum decât la cum aş putea să fiu utilă şi la rochia aceea pe care nu am mai găsit-o în magazin! Fir-ar! Aşa păţesc mereu... mă uit la ele cîteva săptămîni în şir dar parcă aştept să se vîndă pentru a-mi veni şi mie totuşi inspiraţia să scot banii din buzunar. Sunt avară şi asta pentru că ştiu că sunt mână largă. Dacă mă pun pe cumpărături nu mă las până nu îmi las buzunarele să se aerisească.
Mâine îmi văd şi eu clona canină - frumosul meu pui negru de caniche pe nume Blacky despre care mama îmi povesteşte mereu că e la fel de inteligent şi de şmecher ca mine. Mă simt flatată, măcar mă mai consideră cineva inteligentă. L-au luat luni, s-au gândit la mine când l-au luat... eu nu am apucat încă să-l cunosc dar sunt nerăbdătoare. Nu-mi plac câinii mici, îmi plac ciobăneştii dar... sunt convinsă că voi iubi şi jucăria asta neagră, creaţă şi cu ochi de bomboane (am văzut poze...).