Ce spuneam?

...Despre toate care se adună. Acum -că stau cu ceaiul în faţă şi m-au mai lăsat puţin crizele de nas şi de gât- mă amuz de această nouă ironie a sorţii. Am răcit. Am răcit cum n-am mai răcit de mult: injecţii, frecţii, noapte albă din cauza nasului şi cactusului din gât, febră relativ mare, ameţeli, friguri, dureri de muşchi şi de oase, urechi... tot ce se poate.
Ce e mai frustrant e că s-au nimerit toate acestea când vremea şi-a revenit şi şcoala e pe sfârşite... adică exact când sunt plimbările mai plăcute (nu că mi-ar plăcea mie cine ştie cât să mă plimb). Mâncarea n-are gust dar partea bună e că nici medicamentele şi ceaiurile nu au. Cred că aceea fără gust sunt de fapt eu. Mi-e somn.