86... din faţă.

Well... astăzi a fost mult aşteptatul spectacol renascentist - adaptare modernă a unor sonete aparţinând lui Shakespeare. Desigur, vorbesc despre un Shakespeare modern în ceea ce ne (mă) priveşte. Eu am avut onoarea de a fi chiar el.
Astfel, scriitorul nostru modern utilizează Laptop, e pictat (tatuat) din cap până în picioare şi are părul lung prins în coadă. Cum pantalonii mei erau foarte scurţi am fost tatuată şi pe picioare pentru a compensa "goliciunea". Bun, drăguţ, până la momentul părăsirii scenei şi plecării acasă. Dezastru! Bafta mea cu Florina care a fost o drăguţă şi m-a însoţit pentru a nu mă simţi chiar incredibil de solitară în această ridiculizare personală. Am numărat oamenii care se uitau lung la mine şi eventual mai adăugau şi comentarii (ne)inspirate şi am ajuns la numărul... 86! De la şcoală până la Sala Polivalentă unde domiciliez. Şi toţi aceştia numai dintre cei ce veneau din faţă. Am remarcat astfel că pe o singură stradă poţi trece pe lângă foarte multă lume (având în vedere că nu toţi au fost număraţi, neîndeplinind condiţia necesară: de a se holba insistent la picioarele mele tatuate excesiv).
Drăguţ. După o zi în care am mers din prost în mai prost, am făcut crize de gelozie şi de nervi nejustivicate pornite de la zvonuri şi confuzii, am primit numai veşti proaste şi am simţit că totul este menit să meargă pe dos... finalul a fost pe măsură. Nu mai insist. Nu mai are rost. Mă complac în ideea că oricum suntem singuri pe lume şi că prietenii... sunt acolo numai ca să ai un motiv în plus să crizezi şi să te dai cu capul de pereţi (ciudat, amicii şi necunoscuţii nu te rănesc).
În fine, have a nice day şi sper să revin curând cu poze.