Rimmer – Aproape de cer

Maraton de... melodii... Rapp, hip hop, underground... Am o stare foarte ciudat de malefică. M-am apucat să extrag versurile melodiei "Aproape de cer" de la Rimmer. Profunde...



Din nou fără speranţă şi din nou priveşti în gol
Tu joci acelaşi rol, să te zbaţi în nămol
Acelaşi suflet pustiit, sperând la infinit, plictisit, mereu scârbit şi niciodată fericit
Sătul întotdeauna de tot răul ce-l înconjoară
O dai mereu în bară, aproape-n fiecare seară
Durerea se strecoară, subtilă ca o vioară
O auzi a zecea oară şi începe să te doară.

Prietena te-a lăsat, a devenit obişnuit,
Prietenii te-au alungat şi tu eşti obosit
Al treilea pachet de ţigări şi el s-a terminat...
Priveşti ruinat în oglindă încruntat
Şi banii s-au terminat, apropiaţii te-au uitat
Tu ai cotizat la ei acum cu toţii te-au trişat
Stai retras ai încercat să ajung deasupra lor
Să îţi faci un viitor dar tu rămâi un pierzător…

R :
Ceru-i mai aproape, vrea să cadă peste tine
Închizi ochii nu-i de bine…peste tot ruine
Universul te apasă tu nu vrei să cazi în plasă
Toţi de tine se agaţă şi te faci că nu îţi pasă
x2.

Ultimul glas, ultima strigare spre mulţime
Ultima picătură de sânge ce se scurge din tine
Ti-a luat fericirea şi a dus-o departe
Figurându-ţi în suflet multe speranţe deşarte
Un cuvânt mut o lumină stinsă te apasă
De la viaţă vrei mai mult, dar nimeni nu te lasă
Întunericul va acoperi încet lumina
Parcă mergi cu maşina şi s-a terminat benzina

Viaţa e aşa cum e dar asta-i singura
Cu greu îţi stăpâneşti sentimentele de ură
Vrei să-ţi vezi creierii împrăştiaţi pe bordură
Alege calea bună, sentimentele se-adună
Nu e nicio minciună, tu ai vrea soarele-n mână
Refulezi şi nu crezi că se-ntâmplă aşa ceva
Te stresezi când vezi alţii pe felia ta
Trăieşte-ţi frate viaţa, nu-ţi oferă nimeni alta!

R:.....

Urmează bucata trei din negativul care plânge
Nimic nu-ţi mai ajunge şi speranţa ţi se stinge
Lacrima de sânge se prelinge pe bărbie
Te iei cu mâinile de cap, durerea iar învie
O vioară prelungită la infinit te strigă
Nimeni nu câştigă şi nimic nu te intrigă
Sufletul ţi-e rupt în două ca o frunză de ferigă
Cum, oare cine, oare când o să te scape?
Şansele să te ridici sunt tot mai slabe
Vorbeşti pe silabe, acum eşti mai slăbit
Durerea te-a înconjurat te simţi ca un nimic
Timpul e un inamic mereu greu de pătruns
Devine mai urât când te gândeşti la trecut
Te-au combătut multe planuri, multe vise colorate
Acum spulberate, priveşti la realitate
Speranţele prea slab cotate te dau pe spate…