"De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus." (Galateni 6,17)

Galateni 5,16-25
16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.

Mă străduiesc să fiu altcineva. Să fiu veselă şi blândă. Învăţ să iert, învăţ să ţin fruntea sus chiar dacă probabil aş vrea să arunc iar cu vorbe sau să mă comport ca o isterică şi să fac pe dura. Învăţ ce este demnitatea… poate că autosugestia va funcţiona de data aceasta dacă îmi adun toate energiile în această direcţie. Ştiu că am făcut tot ce am putut şi că acum e momentul să nu mă mai agit, ştiu că şi dacă ar vrea soarta să mă ajute în vreun fel, nu o poate face acum. Ştiu că în timp ce mami se plânge că timpul trece prea repede, eu îl jelesc şi îl grăbesc, mi se pare că trece încet.
Nu sunt un rac veritabil, nu am puterea de a merge continuu înapoi. Acum sunt om. Trebuie să merg înainte. Nu mai vreau să mai fac vreo prostie. Nu vreau să mai rănesc, nu vreau să mai dau cu fruntea de pragul de jos… pentru a-l vedea pe cel de sus (asta că la mine totul funcţionează invers). Am o necesitate nebună de a scrie mereu ceea ce simt, poate într-o zi îmi va prinde bine. Deocamdată cuvintele nu fac decât să se întoarcă împotriva mea, dar nu mă mai supăr… întorc şi obrazul celălalt. Ştiu că Dumnezeu are grijă de noi şi nu mă va părăsi acum când refuz să mă mai ajut prin metode pământeşti. Mă las în voia Lui. Colectez cuvinte frumoase şi gesturi. Poate cândva voi fi o carte. Voi avea nevoie de prefaţă aşa că… adun de acum tot ce e mai frumos în lume pentru a avea atunci resurse….