duminică, ianuarie 23, 2011

Buh bye cruel world! :)))

Mâine plec... Am emoţii pentru drum. Va fi obositor cu atâtea schimburi, un bagaj mare şi foarte multă bucurie în suflet. Cel mai enervant este totuşi că ninge. Detest zăpada. Cel puţin în situaţii d-astea când mi-ar trebui cerul senin şi soare pentru a avea un zbor plăcut.

Oricum, nu prea mai contează. Dumnezeu să fie acolo şi totul va fi bine în rest.

Cheers!

luni, ianuarie 10, 2011

.. But here comes goodbye

... Urăsc momentul acesta! Mereu l-am urât şi inevitabil trebuie să îl înfrunt de fiecare dată cu zâmbetul pe buze şi cu un fals optimism ce nu mă caracterizează şi nu m-a caracterizat niciodată.

Din păcate acesta este cursul firesc al lucrurilor. Nici nu ştiu cum ar trebui să reacţionez: să îmi ascult sufletul sau raţiunea? Nu e nimic rău în ce se întâmplă. Aşa trebuie să fie... mda.
Am avut cea mai frumoasă vacanţă de iarnă de până acum. Am avut iar îmbrăţişările acelea calde cărora nu aş vrea să fiu nevoită să le simt lipsa. Am avut iar toată libertatea şi înţelegerea pe care mi le puteau oferi ai mei... şi iar cele mai frumoase oportunităţi de petrecere a timpului liber.
Într-un fel mă tem de ce mă aşteaptă. Oare... acum va începe abia, iarna mea? Până acum nu am simţit-o. Poate am mai fost ursuză uneori, dar inima îmi surâdea continuu. Încerc să iau lecţii de viaţă, dar încă sunt un învăţăcel. Oricât m-aş cenzura, oricât m-aş chinui, entuziasmul specific mie nu va dispărea prea curând, şi apoi deznădejdea nereuşitei.
Deşi îmi simt inima cum se sfâşie... sunt fericită. Poate chiar va reuşi planul şi atunci aşteptarea nici nu se va simţi prea tare.




PS: Cred că e a 4a sau a 5a oară când postez melodia aceasta... :))... dar ce e bun... nu poate fi contestat. Mereu când pleacă trebuie să am ritm potrivit pentru înfrânarea sentimentelor.

sâmbătă, ianuarie 08, 2011

Space Bound

Nu am scris deloc anul acesta. Nici măcar nu am mai făcut o listă cu obiective pentru 2011... aşa cum obişnuiam să fac anii trecuţi. De data aceasta din păcate am doar 2 gânduri şi trag de ele cu dinţii. Păcat că ignor restul lucrurilor.
Oricum, mă gândesc numai la facultate. Încep să trăiesc tot mai puţin în liceu... aproape că îl simt terminat (ceea ce este mai mult decât greşit având în vedere că acum începe greul).

Devine tot mai greu să spun ce am în mine. Uneori şi faţă de mine însămi. Cam bate vântul. Devin prea idealistă.

Faptele ne definesc

Nu este zi în care să nu am cel puțin un lucru pe care să vreau să îl fac public... și cu toate astea, cu greu găsesc un moment să mai înre...