marți, martie 31, 2009

Panică

Nu pot să înţeleg... se presupune că eu ar trebui să fiu relaxată, liniştită pentru a putea da randament. Ori... nu sunt deloc aşa. Nu numai că nu îmi intră nimic în cap dar nici nu mă pot concentra. Pe zi ce trece sunt tot mai tensionată, visez tot mai urât, mi-e frică. Doamne... de când am devenit eu astfel? Nu sunt în stare să păstrez un optim motivaţional, îmi doresc tot mai mult să reuşesc dar sunt covinsă că dacă voi continua astfel, nu voi reuşi decât să cad în derută şi să îmi pătez toată imaginea de sine. Mai sunt două săptămâni. Am materiale cât cuprinde. N-am linişte. Cum aş putea-o dobândi?

PS: Am visat azinoapte că aveam pojar şi mi se înmulţeau bubele în fiecare secundă, eram plină de astfel de intruşi... alergam spre medicul de familie şi plângeam că nu voi mai ajunge la naţională că am pojar... Deja nici noaptea nu mai sunt lăsată în pace de griji. Şi supraeul meu e tensionat, sau poate doar îşi bate joc de mine (aceasta ar fi o explicaţie mai apropiată de adevăr decât aceea a simbolurilor: bube - bani... bani? De unde?:)) )

luni, martie 30, 2009

nu vreau să mai visez

Nu mai ştiu... nu mai înţeleg de ce şi mai ales pentru ce. Viaţa îşi schimbă cursul. Niciodată nu am ştiut ce va urma deşi mi-am dorit să pot intui. Mi-e frică să confirm ce spune astrograma mea... mă îndrept tot mai tare spre ea şi, meditând la ceea ce va urma, mă tem că aşa va fi. Cred că ar trebui să renunţ să cred, să îmi schimb opinia şi să lupt cu propriu-mi destin. Simt cum viaţa mea reprezintă o poveste cu spaţii libere, pe care trebuie să le completez. De mine depinde cum se va schimba înţelesul, deşi ideea şi finalul... se păstrează. Vreau să trăiesc într-o altă dimensiune, să închid ochii şi să mă trezesc altcineva sau altundeva. Mi-e teamă de mine, mi-e greu să cred că în final voi avea mai multă putere să mă ridic, să mă îndrept spre acel ceva pe care îl vor ceilalţi de la mine. Nu mă deranjează o viaţă liniştită dar mă tem că nici măcar atât nu va fi...  De ce oare mă grăbesc să cresc? De ce oare cred că atunci îmi va fi mai bine? De ce nu înţeleg că e bine să lupt şi nu să dau bir cu fugiţii? Şi aş putea... dar mă pun la pământ visele. Mi-e lene să cred în mine, mi-e teamă să mă încred în realitate... e bine acolo, în lumea viselor, dar afară, când mă trezesc, mă aşteaptă un coşmar.


duminică, martie 29, 2009

Cuvinte

 Sunt obosită, sunt zob. Nu ştiu însă de ce. A fost o zi frumoasă, am mai înregistrat un episod... Mi-e greu şi să mă gândesc cum după fiecare zâmbet mi se umple inima de tristeţe nejustificată. Sunt ok. Mi-e deja dor de tine... suntem în post... sărut = ispită = păcat. Ouff... simt cum un ceva îmi taie inima în bucăţi. E o chestie de moment. Nu-ţi place să pierzi timpul admirând, nu-ţi place să te plimbi sau să priveşti în jurul tău. Eşti flegmatic sunt melancolică... mi-e greu sau poate doar pretind... Va trece :). 


vineri, martie 27, 2009

Tot prin psihologie...


Încerc pentru a nu ştiu câta oară să învăţ marţiana. De data aceasta sunt mai motivată ca niciodată, citesc cu mai multă atenţie fiecare cuvânt şi încerc să mă conformez. E foarte plăcut rezultatul... e plăcut să renunţi la orgolii şi la principii de dragul celuilalt. Niciodată nu m-am simţit atât de bine făcând lucrurile altfel de cum eram obişnuită, după metodele altcuiva.

Deja după prima încercare [de punere în practică pe el] am mai primit nişte puncte. Hmm... Am mai vorbit şi cu alte ocazii despre cartea mea preferată: "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" a doctorului John Gray. Am avut atâtea încercări eşuate în trecut... credeam că e de vină cartea sau poate că nu m-am ţinut eu de regim, dar poate era greşit ales specimenul marţian. O multitudine de variante eşuate... pe acelaşi om. Acum nici nu-mi vine să cred cât de bine se aplică. Poate m-am mai maturizat şi eu, poate chiar îmi doresc înţelegere deplină şi poate că subiectul, fără ca măcar să ştie, cooperează. La urma urmei, numai când există dragoste adevărată şi... reciprocă, se poate practica.

Ce m-aş face eu dacă nu ar fi tata care să mă încurajeze mereu să procedez corect? - mulţumesc pentru că m-ai determinat să mai încerc încă o dată!

Sfat pentru cei cărora le place stabilitatea, liniştea şi acel "forever" dar se tem de el... citiţi cartea!

Renunţă la "poate că" :))).

marți, martie 24, 2009

Blood confessions part II


Mi se pare mie sau profilul meu psihologic începe să fie tot mai aproape de acela al unui criminal? Să fie doar o coincidenţă că mă pasionează tot mai mult lucrurile ciudate, crimele şi mai ales sângele? Hmm... cred că mai curând mi s-ar potrivi funcţia de... poliţist sau detectiv, să investighez cazuri ce presupun amprente, sânge şi/sau moarte. Interesant. Astrograma mea vorbeşte de câştiguri foarte mari de pe urma unor morţi... meseriile favorabile fiind acelea ce au legături cu viaţa "de dincolo". (Profanator de morminte merge?:)) - glumesc)

În fine. M-am tăiat. Mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme. Mâna mea dreaptă arată tot mai mult a front de luptă: zilele tercute mi-am prins mâna în gard, apoi m-am tăiat cu hărleţul, mi-a căzut un cuţit pe mână şi acum... degetele! Mi le-am dat pe răzătoare din neatenţie astăzi când găteam. Asta că tot spuneam zilele trecute despre sângele de porc că este prea roşu. Surprinzător! Şi al meu este foarte roşu... B(III). Acum aş putea să îmi fac liniştită analizele (hmm, nu îmi amintesc cum se cheamă dar oricum, acelea legate de durata de sângerare, coagulare and stuff). Dacă mă uit în jur îmi dau seama că eu însămi am desenat zilele trecute un poster gen Green Day - American Idiot, cu o mână însângerată. Sunt urmărită. 

Am vrut de ieri să scriu ceva despre coincidenţe, semne şi tot mai multe lucruri pe care unii le-ar considera paranormale, alţii simple întâmplări (dealungul existenţei mele), dar am lăsat-o moartă. Vreau să intru bine în detalii de aceea las pentru când voi avea mai mult timp. De ce am atât de multe pasiuni? Lucide, bineînţeles. Îmi doresc să fac tot mai multe şi parcă văd că nu voi reuşi să fac nimic. Well, nu aş fi prima. Îl moştenesc pe tata!

duminică, martie 22, 2009

Femei, femei...


După masă, cum aveam burta plină, zero inspiraţie şi totuşi chef să fac ceva, m-am gândit să arunc o privire în propria-mi bibliotecă (d'oh!) să văd ce ar putea să mă captiveze măcar vreo jumătate de oră. În fine, din întâmplare am dat peste o carte care nici nu ştiu cum a ajuns acolo (probabil e a mamei) dar care e de psihologie (aşa că nu mă deranjează), ce m-a fascinat prin titlul său: "Farmec feminin" de Pavel Coruţ. 

Normal, am fost curioasă aşa că am răsfoit-o. M-a dus mult cu gândul la o altă carte pe care o deschid des, din a mea bibliotecă miniaturală de specialitate: "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" - Dr. John Gray. 

Revenind, am descoperit titluri de capitole şi subcapitole precum: "Apăraţi-vă buna dispoziţie!", "Însănătoşiţi-vă sufletul copilăriei şi adolescenţei!", "Distrugeţi negativismul din creiere!", "Nu putem trăi fără sentimente", "Stăpâniţi-vă exploziile sentimentale" ş.a. 

Din ce am citit, pare foarte interesantă. Sunt curioasă dacă voi rămâne cu aceeaşi părere şi după o lectură aprofundată.

joi, martie 19, 2009

Şi sângele de porc e tot... roşu!


Da ştiu, sună stupid. La chestia asta mă gândeam eu azi în timp ce spintecam cu pasiune ficatul unui porc. Cuţitul era de un roşu metalic, mâinile mele asemenea şi cărpătorul dungat. Mi-era atât de satisfăcut masochismul (în termenii săi restrânşi) şi pofta nebună de a simţi şi vedea sânge. Dacă e să am o slăbiciune, aceea este cu siguranţă pentru semne de violenţă şi cruditate, durere. Privesc cu ochi haini şi sânge rece agresiunea interioară. E ciudat dar aşa este.
Tabloul ce a rămas după ce am pus bucăţile de ficat în tigaie părea să reprezinte locul unei crime... şi totşi sângele de porc e prea roşu.
Mă gândesc acum la poeziile pline de sânge pe care le-am mai auzit întâmplător, ba prin clasă, ba prin alte locuri... şi îmi dau seama cât de artificiale sunt. Cum se face că un om inocent se înfăţişează ca un criminal... şi criminalul este inocent? Şi psihologia vorbeşte depre tendinţa indivizilor de a completa ceea ce nu pot simţi, cu imaginea acelui lucru. Vorbe... "Câinele care latră, nu măşcă" şi "Mâţa blândă zgârie rău". Mda. Am momente. Cândva am vrut să mă fac doctor.

Şi acum... Adina, spuneai într-un răspuns pe blogul tău că nu ştiai că vorbesc de roşu. Ei bine, gândeşte-te la ce mă caracterizează şi vei înţelege mai bine. Da, nu sunt sangvină dar gândeşte-te că ar trebui să asociezi fiecărei acţiuni ce-mi aparţine, o culoare. Câte din ele ar fi reprezenzate de roşu? Îţi spun eu... majoritatea. Pasiune în toate formele (agresivitate şi alte d-astea). Temperament coleric pe negative - dominant, melancolic pe pozitive - recesiv, eneagrama tip 8, caracter agresiv, tipul nervos...

Încă o dată mă complac :))

miercuri, martie 18, 2009

Leapşa

Ultima leapşă pentru ziua de azi este primită de la TiBi. Trebuie să scriu 7 lucruri adevarate şi 7 lucruri false despre mine. Aşa cum a ales şi el, aceastea vor fi amestecate. Care credeţi că sunt false?

1. Sunt posesivă
2. Îmi plac la nebunie florile
3. Maşina mea preferată este BMW 318
4. Sunt o persoană foarte calmă şi reţinută
5. Nu îmi plac petrecerile zgomotoase
6. Consider că umorul negru este de nepreţuit
7. Nu suport găinile
8. Vreau să fac două facultăţi în paralel
9. Vreau să fiu mumificată sau incinerată atunci când va fi să mor
10. Îmi plac persoanele flegmatice
11. Nu am încredere prea uşor în oameni
12. Am făcut o pasiune pentru certuri
13. Aş bea Cola în loc de apă
14. Îmi doresc să treacă mai repede timpul şi să-mi iau carnet.

duminică, martie 15, 2009

Contrapunct

Iar n-am nimic interesant de spus. Privesc în gol. E atât de frumos afară şi atât de cald... însă în inima mea se dă un război rece. Am probleme cu sentimentele eului. Nu mai am forţa să privesc în jur deşi nici introspecţia nu prea funcţionează, ca să găsesc aceasta drept scuză. 

Cuvinte amare, fără rost. Am greşit. Iar. Ştiu, e deja ceva normal în ceea ce mă priveşte. Atâta fluiditate în amărăciune, atâtea curele şi dungi pe piele, atâta durere. Prea mult pentru prea puţin. Nu înţeleg de ce fac mereu asta. Nu înţeleg de ce eu. 

Mă simt mai bine. Mă gândesc decât la sticla de Borsec ce tremură lângă tastatură şi la el. Mereu el. 24 din 24. Nu ştie nimic, nu ştie cum sau de ce şi cred că nu-i pasă. Bine. Mă mint. Ştiu că i-ar păsa dar el nu ştie că eu ştiu. Psihologie, nu? Nu. Instinct sau intelect? Bine. Intuiţie. Nu mai contează...



miercuri, martie 11, 2009

Degeaba... azi

Astăzi... una din zilele acelea critice când totul merge pe dos, când orice aș face nu pot face nimic. MDa, aiurea... una din zilele când universul complotează împotriva mea. Poate că e numai în capul meu dar sunt cu energia la pământ. Nu îmi mai pot aminti nimic, nu pot fot formula o propoziție bine și-mi bubuie capul. Degeaba...
Mă dor încheieturile şi îmi doresc să văd mai mult decât lumini şi beculeţe spre care oricum nu mă voi putea înălţa. Sunt încă aici. N-am murit. Mi-e greu dar lupt. Cum de mereu când dau de bine, pic în rău? E a nu ştiu câta oară când păţesc aşa. E prea multă invidie în lume şi prea multă energie negativă. Prea mulţi vampiri energetici mai puternici decât mine îmi beau energia şi mă lasă aici fără vitalitate. Vreau să pot face orice dar nu pot nimic. Decât să aştept. Sunt degeaba... azi.

duminică, martie 08, 2009

La mulţi ani, dragi mame!

La început am respirat aerul tău, m-am hrănit cu dragostea ta şi am învăţat să mă înalţ prin vorbele tale. Când am deschis ochii, erai acolo. Eram rodul semnăturii tale. Trăiam.
Timpul a trecut însă obiceiurile au rămas aceleaşi. Fără tine, iubită mamă, locul meu nu există în această lume, dragostea este doar fum de ţigară şi mâncarea lubrifiant.
Iubirea şi recunoştinţa pe care ţi le port îmi dau puterea şi călăuzirea de care am nevoie pentru a pătrunde în interiorul ruinelor sufletului şi a mă lupta cu fantomele timpului. Nu e uşor însă este rândul meu să te fac să trăieşti prin mine, aşa cum şi eu am învăţat să iubesc prin tine. Fără tine nu aş fi avut puterea să fiu cine sunt şi să lupt pentru mai mult! 
Ziua ta... este în fiecare zi, pentru că niciodată nu voi uita sau ezita să-ţi spun că te iubesc!!! 

sâmbătă, martie 07, 2009

Vis împlinit!

Când am fost în clasa a VIIIa la Arad, la Olimpiada Naţională de Ştiinţe Socio-Umane, disciplina Cultură Civică, tot sub îndrumarea domnului profesor Luca Adrian, mi-am propus ca în clasa a Xa să revin la această olimpiadă, însă la Psihologie. A fost visul meu.
Acum, sunt a Xa. Am mintea vraişte, însă am reuşit. Emoţii cât cuprinde, cuvinte amestecate şi 15 pagini de... psihologie! Şi am uitat să exemplific :(. Mai contează? Mi-am îndeplinit visul!
Felicitări Tibi pentru logică şi Mircea - sociologie! În acelaşi tren spre... naţională! Supremaţia CNMB anul acesta. A fost greu dar a meritat tot efortul!

Mulţumiri speciale domnului profesor pentru toată răbdarea şi grija, pentru că toţi trei suntem elevii dumnealui! Meritul vă aparţine pe deplin!


Nr. crt Numele si prenumele  Unitatea şcolară Nota
1 VLAD GRAŢIELA TEODORA  Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân Râmnicu-Vâlcea 9,25
2 ANDRONIE MELINA Colegiul Naţional Gib Mihăescu Drăgăşani 8,5
3 MORĂRESCU ADINA LOREDANA  Colegiul Naţional Alexandru Lahovari Râmnicu-Vâlcea 8,25
4 STĂNILĂ SORINA ELENA  Colegiul Naţional Matei Basarab Râmnicu-Vâlcea 8,25
5 CATANĂ MIHAELA CRISTIANA  Colegiul Naţional Gib Mihăescu Drăgăşani 8,05
6 GORUN FLORINA  Colegiul Economic Râmnicu-Vâlcea 8
7 MÎNDRA ANA  Colegiul Naţional Alexandru Lahovari Râmnicu-Vâlcea 7,55
8 PURCĂRESCU VLADIMIR  Colegiul Naţional Alexandru Lahovari Râmnicu-Vâlcea 7,5
9 GRECU ELENA MIHAELA  GrupŞcolarEconomicAdministrativ şi de Servicii Călimăneşti7
10 VINEREANU VLAD ION  Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân Râmnicu-Vâlcea 7
11 SPIRIDON ELENA RALUCA  Colegiul Naţional Matei Basarab Râmnicu-Vâlcea 6,75
12 DIŢĂ CĂTĂLINA ALEXANDRA  Colegiul Naţional Matei Basarab Râmnicu-Vâlcea 6,5
13 POENARIU SABIN IOAN  Colegiul Naţional Matei Basarab Râmnicu-Vâlcea 6,5

mda

Ieri mi-am întrebat winampul "Ce simt?" şi răspunsul a fost "Nu am chef azi - Vama Veche". Acum răspunsul primit la aceeaşi întrebare este "Emotions - Denstiny's child". Mă cunoaşte... stau ca pe ace deşi îmi vine să turbez când îmi dau seama câte tâmpenii am scris şi câte lucruri bune am omis... deşi în 15 pagini... POfff... aştept.

miercuri, martie 04, 2009

Pauză

M-am gândit şi eu în sfârşit, după 8 ore de surescitare cerebrală, să iau o pauză... Ce aş putea face într-o pauză? Hmm... aş putea să văd ce vizite am mai primit eu zilele acestea pe site, că şi aşa abia mi-am reactivat urmărirea :lol:.

Azi am avut 562 vizite. Drăguţ... ^_^. În ultimele 5 zile numele meu s-a plimbat prin România, Ungaria, Italia, Moldova, Franţa, Germania, Spania, Suedia, SUA, Rusia şi Marea Britanie (în funcţie de numărul vizitelor).

În fine, cea mai amuzantă parte este verificarea surselor de trafic. Aici vorbesc de cuvintele tastate pe google, search şi ask, ce au dus spre www.gratielavlad.blogspot.com. Dintre acestea, foarte multe fac referire la Concursul de diaristică "Mihail Sebastian" (deci a fost folositoare postarea informaţiilor), la zodii şi superstiţii. Totuşi, cele mai fascinante au fost următoarele: "cum se fata balanta cu baiatu rac", "super stiti luna martie", "berbec psihologie inversa", "google.com", "de ce se enerveaza berbecii atat de repede", "search plase biodegradabile", "cascatu in ocultism", "you tub sint fat frumos". :))

Hmm... E bine dacă site-ul meu duce la google.com sau dacă devin consultant în ocultism. Ar fi drăguţ. Aştept întrebări în commenturi dacă aveţi :lol:... What I've done? o.O  


Oră de informare europeană

Luni, 2 martie 2009, clasa noastră împreună cu doamna dirigintă, a asistat la o oră de informare europeană din cadrul Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanu" pe tema: Cetăţenia Europeană.

Gazda noastră, doamna Dana Rădulescu, a avut grijă ca timpul petrecut acolo să nu fie numai unul educativ, ci şi foarte plăcut, antrenant. Am aflat ce înseamnă a fi cetăţean european, ce drepturi (respectiv obligaţii) avem noi în această calitate şi cum am putea să beneficiăm de ele.

S-a mai scris despre această activitate: aici, aici şi aici.






duminică, martie 01, 2009

Vine, vine primăvara!


Cerul e plin de nori, dar nici nu contează. Această zi prea... aşteptată ascunde în sine ceva mult prea inocent pentru a fi analizat. Emoţii, sărutări, mărţişoare, chiar şi flori. Primăvara începe încetul cu încetul să se arate.
Îmi amintesc acum cu melancolie cum obişnuiam în această zi să când "este martie, primăvara a sosit şi..." (uite cum nu-mi mai ştiu propiile versuri) ahh da "ca-n fiecare an, toţi copacii-au înflorit...". Of, nu mai ştiu pe unde am melodia aceea incocenta. Probabil pe vreun CD ce stă prăfuit undeva, în speranţa că va mai rula măcar o dată.

Ce pot să spun? O primăvară frumoasă vă doresc tuturor şi bucurie în suflet!

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...