marți, noiembrie 30, 2010

Ziua națională

... Nu am mai sărbătorit din clasa a IXa de când se ținea doamna dirigintă de noi... Eh, dar acum am reluat tradiția. Măcar în primul și în ultimul an, nu?
Mâine este Ziua Națională a României. Ce înseamnă asta? Pentru mulți zi liberă și atât. Pentru alții mai presupune înghesuială pe cârnați și vin. Gratis! Pentru vecinul din față înseamnă mai mult. Și acum ca în fiecare an are atârnat de balcon un drapel destul de mare.
Pentru mine ziua de 1 decembrie înseamnă istorie, amintiri și nu în ultimul rând... tradiție și... defilare! De când mă știu trăiesc în trecut, apreciez tradiția și conservarea acesteia. Când eram mai mică, îmi amintesc, mergeam cu doamna învățătoare să văd defilarea și să punem o coroană la statuia eroilor. Acum... mai ies dimineața sperând să găsesc defilarea dar de cele mai multe ori reprezintă numai rămășițe din ceea ce obișnuia să fie. Mereu mă fascina... nu puteam să-i pierd din priviri pe soldați... mă îndrăgosteam instant de ceea ce simbolizau ei. Nu le înțelegeam marșul însă fără să-mi pot explica, simțeam un val de căldură că mă cuprindea, trăind cu adevărat un moment special. Lucrurile nu s-au schimbat cu mult în ceea ce privește sentimentul. De-abia aștept mâine defilarea!
Oricum, recunosc... mi-e greu în contact cu occidentul să mă declar româncă, datorită imaginii proaste pe care o avem, însă dacă trec peste acest amănunt și peste toate porcăriile politice actuale și peste mentalitatea de baltă pe care o avem... trebuie să recunosc că iubesc România! Iubesc istoria țării noastre, iubesc pământurile bogate, oamenii prietenoși, zâmbitori... iubesc căldura pe care o simt în țara mea. Cu greu mă gândesc că voi pleca, dar trebuie. Din păcate pentru cât s-au chinuit strămoșii noștri, nu pot continua aici, însă tind să cred că într-adevăr, departe fiind, mă va prinde dragostea de patria Mamă... și-mi voi prinde și eu cândva un drapel de balcon, și voi sărbători și eu 1 decembrie, chit că voi trăi printre oameni pentru care sărbătorirea țării va fi 17 martie, 23 aprilie, 5 iunie, sau poate 4 iulie.
În fine, m-a apucat nostalgia. Ziceam... azi alături de Florina, Adi, Radu și Sorin, și Bella și Ana (de la XI F) sub coordonarea doamnei profesoare de istorie Sîiulescu Lăcrămioara, la biblioteca "Vasile Roman" a colegiului, am susținut o prezentare despre unificarea României. A fost prezentă catedra de științe socio-umane a școlii, doamna director, doamnele bibliotecare, alți profesori și nu în ultimul rând... elevi.
A fost frumos să ne reamintim și să cinstim eroii naționali ce au făcut posibilă unirea.




luni, noiembrie 29, 2010

Zâmbete

Astăzi sunt fericită... chit că nu este nici pe departe cea mai bună zi din viața mea, chit că sunt obosită moartă, mi-e somn, am o grămadă de treabă și nu știu cu ce să încep.
Însă... am revenit la școală după ce o săptămână am zăcut. Oricum, nu asta e partea frumoasă, ci aceea în care am primit multe urări și vorbe frumoase de revenire la care, sincer, nu m-aș fi așteptat... Și nu doar ceea ce a fost spus, ci mai ales modul în care a fost spus, m-a făcut să mă simt cu adevărat fericită. De mult nu mai simțisem ce înseamnă să fii apreciat de cei din jurul tău.

Mai mult decât atât, am avut bucuria să aflu că bunul meu prieten și coleg Andy se află printre autorii unei antologii de versuri. Felicitări băi! Este într-adevăr o veste frumoasă și -sincer- pe care nu o auzi în fiecare zi.

În altă ordine de idei, ieri am fost la țară, după mult timp... și mi-am revăzut prietenele. Abia azi realizez cât de dor mi-era... mi-e dor de viața mea veche, de obiceiurile mele vechi, de eliberarea aceea pe care nu am mai simțit-o de mult. Mi-e dor de oamenii ce obișnuiau să îmi facă viața frumoasă!




joi, noiembrie 04, 2010

Activități

Abia mai stau și eu jos... mor de oboseală... și de somn!
Astăzi am fost alături de Andy, Florina si Rada, la clasa a VIa A la o activitate de comunicare, coordonată de doamna dirigintă. Au fost foarte simpatici copiii și chiar am reușit să realizăm ceva interesant și constructiv.

Mi-e dor de vremea când eram de vârsta lor și singurul motiv care îmi dădea coșmaruri era școala... și mai exact cum nu reușeam să rezolv anumite probleme la matematică.
Of.



Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...