luni, decembrie 12, 2011

what the hell am I waiting for?

Cred că o să inventez un nou alfabet prin care să îmi pot exprima mult mai ușor gândurile și sentimentele pentru că este evident că nu mai pot comunica eficient prin tehnicile deja cunoscute.

Cât de ironic este faptul că pe vremuri chimia era materia mea preferată... și acum când vine vorba de biochimie îmi vine să mă spânzur cu ea de gât. Citesc de ore bune și mai mult de jumătate din timp l-am petrecut repetând fiindcă am ațipit :)).

Poate are și Presiunea Atmosferică extrem de scăzută, influența sa - cel puțin așa am auzit.
De-abia aștept să treacă zilele astea să iau o pauză... și eventual să nu mai dorm din picioare.

PS. Ascult numai piesa asta... și îmi amintesc de vremea când eram activă... pfff.. de-abia aștept.


PSS: Nu mai sufăr orașele mari. Trece timpul prea repede.

duminică, decembrie 11, 2011

Bla

Chiar dacă acum mă simt left behind... with everything, am timp să recuperez. De-abia aștept! <3
Aparent avea dreptate cine zicea că dacă un pantof vine cuiva perfect, asta nu înseamnă că va veni perfect oricui. Așa e și cu viața. Unii se simt bine să trăiască așa, în inactivitate, monotonie, bla bla bla... eu nu. De-abia aștept să-mi pun iar creierașul în funcțiune - și nu mă refer memorând cei 20 animoacizi proteinoformatori sau studiind - ci mai degrabă făcând ceva cu adevărat util pentru suflețelul meu născut sub semnul cifrei 1!

Mno bine, nu stric surpriza.

Faptele ne definesc

Nu este zi în care să nu am cel puțin un lucru pe care să vreau să îl fac public... și cu toate astea, cu greu găsesc un moment să mai înre...