miercuri, februarie 29, 2012

29 februarie

Este destul de important să am și eu ceva de zis azi... că doar o datp la 4 ani e 29 februarie.

În fine, nu am foarte multe de zis. Am avut o zi destul de plină, cu somnul stau destul de rău... în schimb sunt super entuziasmată. Mâine vine primăvara :))). Dacă pot spune așa. Chit că azinoapte a nins...

Ah, și încă ceva...

marți, februarie 28, 2012

Tineretul ar putea fi pe calea cea bună!

Mno uite că mai putem și noi! Așa da!

Deși foarte rar mai am onoarea de a-mi vizita orașul natal, încă mai comunic "ombilical" cu originile... și cu cât citesc mai multe și observ mai multe despre vâlcenii mei, cu atât sunt mai mândră de ei. Poate nu este un oraș mare dar văd că tinerii chiar se implică domn'le. De când am plecat am onoarea să observ tot mai multe ONG-uri și Cluburi pentru tineri cu tot mai multe orientări și scopuri care mai de care mai interesante.
Recent am pus ochii pe niște tineri simpatici despre care nu știu prea multe, și sper să nu se supere pe mine că îi comentez puțin. Nu știu cine îi îndrumă, nu știu de unde sunt, dar am văzut care le este moțiunea și mai ales implicarea directă. Se numesc OPVP (Oricine poate vorbi în public). I-am descoperit prin intermediul Facebook-ului... prin poze. Apoi am mers mai departe la pagina lor... și am recunoscut câteva mutrițe. Mi-a plăcut ce fac. Puștii ăștia chiar mi se pare că aduc ceva nou Vâlcicăi.

Apoi, așa cum erau disputele dintre Leo, Interact și Europe Direct... (mai exact între tineri în scopul de a face cumva un clasament și a avea cât mai multe proiecte la activ...) acum am observat că au mai apărut și alte cluburi, precum Next, iar cele ce erau înainte, probabil temându-se de un nou adversar în lupta cu umanitatea, sunt tot mai active. Bravo măi copii!! Așa și trebuie. Sper doar să nu fim tot noi, '90-iștii care să luptăm pentru schimbare... sper ca mai departe toți să ia aminte de la frații lor mai mari și să ia atitudine! Să se distreze și să se educe încă din primii ani ai școlii... căci tare bine le va mai fi și tare frumos mai arată Râmnicul atât de plin de viață!

Pentru toți cei implicați în orice fel de activități extrașcolare... Un milion de felicitări! Îndrumați-i și pe ceilalți pe calea voastră!

PS: Am un vag sentiment că proiectul "Profesori în societatea cunoașterii" și-a atins scopul! Felicitări profesorilor ce investesc în tineret și încă mai cred în ei! Tot respectul!

sâmbătă, februarie 25, 2012

Azi mă gândesc la...

... soare, plajă, pescăruși, bronz, vaporașe, briză, cocktail la o terasă de pe faleză, umbreluțe, apus purpuriu scufundat în valuri sidefii...

... delfini, ocean, palmieri, muzică bună dată suficient de tare...

... lene, muuuuuuultă, multă lene...

... audi R8, Europa Centrală și de Nord, autostradă, ambreiaj, viteză...

... libertate, liniște, pălării și ochelari de soare ...

... fotografii, săruturi dulci, prietenie.

vineri, februarie 24, 2012

Ștt

Mă gândesc de ceva timp să mai scriu ceva... dar mă inhibă grozav ura din jur și invidia. Pur și simplu parcă mă înghit și îmi storc toată vlaga. Mă amuțesc. Uneori mă și gândesc cât de ștearsă sunt de când realitatea înconjurătoare are atât de multe și totuși atât de puține de oferit. Vorbe seci și culori șterse.

joi, februarie 23, 2012

Bârfismul - sport mondial

Când veneam de la facultate astăzi, în autobuz, am auzit la EuropaFM o știre ce mi s-a părut că se preta perfect pe starea mea de spirit...
"Un studiu efectuat de Laboratoarele Trombon relevă că 80% din populaţia României suferă de bârfism, un sindrom grav, care se manifestă prin efectuarea de aprecieri înţepate şi nelalocul lor despre persoane cunoscute, în absenţa acestora.

Bârfismul, descoperit în 1934, provine din Asia şi a fost adus în ţara noastră de năvălirile tătarilor. Forme grave ale bârfismului pot duce până la imposibilitatea de a comunica direct şi deschis cu anumite persoane, preferându-se discuţiile pe la spatele persoanei respective.

Suferinzii de bârfism pot, teoretic, solicita sprijinul statului, existând sanatorii speciale unde bârfitorii se pot odihni şi pot urma un tratament medicamentos, însă în ultimii ani, fenomenul bârfismului a luat o amploare atât de mare, că unii suferinzi mergeau la sanatoriu tocmai pentru a bârfi. În plus, aproape toţi medicii specialişti suferă şi ei de bârfism, propagând afecţiunea şi în rândul celor sănătoşi.

Potrivit concluziilor studiului, peste 16 milioane de români suferă de bârfism, iar 2 milioane suferă de bârfism de gradul 4, cea mai gravă formă a bolii. Aceştia din urmă bârfesc până la 14 ore pe zi, preferaţii fiind colegii de muncă. În ultimii 2 ani, bârfismul a luat amploare pe internet, saitul Twitter fiind un adevărat focar de bârfism."

Sursa aici.

miercuri, februarie 22, 2012

Vă invit să-mi numărați ouăle...

... pe care nu le am! Ori frigul și zăpada excesivă, ori... nu știu ce... face ca în tot Clujul să nu se găsească OUĂ! Am căutat și eu, și Ana și Mike, la 6 Hypermarketuri câteva zile la rând, eșuând cumplit în lupta cu acestea. Nu sunt de găsit pe nicăieri! Sursa mea de lecitină :(.

marți, februarie 07, 2012

Câteva sfaturi sincere și din inimă...

... adresate tuturor celor ce sunt încă în liceu și vor să urmeze medicină (indiferent că e vorba de umană, veterinară, dentară...)...

1. Bucurați-vă de liceu cât mai puteți. Vă va fi dor cumplit pe urmă.
2. Nu neglijați nicio materie în timpul anului.
3. Nu lăsați învățatul pentru sesiune. Nu merge așa... iar dacă faceți totuși asta, veți vedea că în sesiune o să vă vină acru învățând... Așa că mai bine deschideți cărțile în timpul anului și învățați de la o oră la alta, măcar la nivel informativ... în sesiune vă va fi ușor.
4. Nu vă programați anatomia ca ultim examen! Este cea mai mare prostie...
5. Mergeți la toate parțialele și colocviile... nu puteți știi de unde sare iepurele și în sesiune vă scutiți de materie suplimentară.
6. Nu mergeți în sesiune acasă.

Multe din acestea sunt greșelile pe care le-am comis eu. Până acum am supraviețuit... mai am un examen: ANATOMIA! Big mistake.

luni, februarie 06, 2012

Bloody truth

Some time ago my boyfriend compared me to Lily Aldrin, one of the main characters from my favorite TV series, How I met your mother. I can't quite remember his reasons... but as time passed by, I've realized more and more the similarities between us to... like... we both want and have serious relationships, we try to be supportive, we tend to be treated nicely by the bf's best friends and mostly we are seen as the mature ones even though we are still childish and so on... but today it stoke me: I'm a shopaholic too.. or at least I've become one.

duminică, februarie 05, 2012

Băi da mult mai ține...

... sesiunea! Nu se mai termină!! M-am săturat deja de atâta învățat... cineva acolo sus râde acum cu lacrimi de noi cum ne chinuim să ne luăm niște amărâte de examene :)). Aceasta ar trebui să fie ultima săptămână... și sper să fie așa :)).

sâmbătă, februarie 04, 2012

Eh

Când a fost ultima oară când te-ai privit în ochi și au știut pe deplin că aceea ce vezi este exact ceea ce ți se potrivește sau ceea la ce te așteptai să vezi... de mult? De când nu ți-ai mai îndeplinit vreo dorință sinceră? Ceva care să fie legat exclusiv de tine?

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...