luni, septembrie 19, 2011

Best memories

The good memories are the ones that really remain and the ones that really count. No matter how hard you try to keep something real, you won't as long as you can't accept the truth.



miercuri, septembrie 14, 2011

Pentru că

You'll never shine alone...

Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*

luni, septembrie 12, 2011

duminică, septembrie 11, 2011

Trolololol

Found a way to forget about Facebook :D.

MMORPG, WOW. Again.

Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3

Thank you honey <3

sâmbătă, septembrie 10, 2011

Pagini scrise in trecut

Uneori... rămânem blocați în timpuri pe care știm că nu le vom mai regăsi vreodată. Uneori filosofăm cu stupoarea specifică necunoscutului, milioane de variante pe care le-am fi trăit atunci dacă nu am fi fost atât de blocați în acum. Sunt timpuri pierdute... toate acestea. Inutil mai privim spre străzi goale pe care obișnuiam să ne lăsăm purtați de vânt și de iluzia unor sentimente pierdute.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.

Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.

Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.

Drum retrovers.

vineri, septembrie 09, 2011

Drunk... once again

And this is the moment when you think... ah frank... who the hell could have imagined. It's some sort of a moral... "be careful what you wish because you just might get it". And you may not want it. Or you way want it but just not for the time being. Just... later on. You have the perfect guy for you... he loves you and treats you the way you have always imagined... and you are just numb and cannot react.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...