marți, martie 30, 2010

Râzi!

Well... am zis că revin aşa că am făcut-o. Nimic foarte serios. Ştiţi că am tot vorbit de Ray William Johnson (tipul acela ultra comic pe care neintenţionat îl parafrazez mereu când mă strâmb sau fac o glumă proastă ori fac ceva penibil). Well, mă întreba azi Bubu dacă a mai scos vreun video nou pe canalul său =3. Da. Chiar da. Nu este chiar atât de amuzant ca de obicei dar... merge. Ştiţi, mai are încă un... vlog (despre care am mai vorbit) BreakingNYC.
However, this is the new episode:

Şi cum sunt în aria aceasta a comicului şi... RWJ... well... am păstrat de mult timp acest filmuleţ ascuns sperând ca într-o zi să am ocazia să îl postez:
Hitler has been told Ray William Johnson is doing his mom:


Şi cum amuzamentul continuă şi Hitler e my man :))... let's see the comment question of the day sent by Hitler:

De umplutură

Don't you just hate it when you have to wait and wait and wait... and then... nothing happens?
E soare, e cald, aş face puţină curăţenie prin casă pe ritm de Shakira... dar nu pot. Mai am puţin şi trebuie să plec. Am o grămadă de probleme de rezolvat. Şi un coş dubios pe buză. Am chef de un picnic ori un grătar, ori... ştiu şi eu? Orice formă de distracţie în aer liber. Deşi e post. Mda. Nu prea pot eu ţine. N-am suficientă voinţă.
De ceva timp am o dispoziţie atât de bună - deşi mereu sunt bolnavă, obosită ori sictirită - încât nici mie nu îmi vine să cred. Visez la o plajă largă, un soare necancerigen :)) şi muuuultă apă. Ah da, şi un joc de volei pe nisipul fierbinte. Şi un suc de portocale, natural. Splendid. Ador primăvara.
Venisem cu intenţia de a crea un articol de satiră. Aveam deja scenariu. Dar... damn. De fiecare dată când vreau să fac asta îmi vine ceva în minte care mă distrage şi mă împiedică. Nu zic că este totul perfect sau că nu sunt supărată. Nu, pur şi simplu zic că nu contează!

Whaever, poate revin diseară cu lucruri serioase.

luni, martie 29, 2010

Everybody gets punished

--> Sorry brother for the title.

Yea. Today I was the perfect daughter: I have managed to clean a part of the house. Yes, you are right. I am grounded. Houraaay... My mom grounded me for being late. And as every mother knows her daughter's weaknesses, they know where it hurts mostly. She couldn't actually not let me go outside (just like Adina's mom) because I barely escape from home, and those moments really make her happy, because she knows that if it was for me, I would have lived my life only indoors.
But still... every mom is like a little monster that hits you: "You are grounded young lady!" ("Oh boy, she won't let me go outside - wtf, I don't care :))") "You have to clean the house this week. Spring time." "WHHHAAAAAAAATTT???? Ewww :((". So, I had to do that.
So you think I am mad, right? Well. I am. I am very lazy and only knowing that they are going NOT to keep the house clean, I fell pissed off.
So, with music playin' and Ana messing around, having a good time watching me while cleaning the house, I managed to do something. But still... why my pants do people keep so many useless things?



So this time I should pay URBAN twice the normal price :)). I'm just sayin' :)).
So yea... I hate having things done. Oh yea... and I went to school as well. And it was boring. And tomorrow there will be hell to me, because I have some test papers and homework and bla. I don't know the English for "Bla" so pardon my French.

duminică, martie 28, 2010

Bună dimineaţa!

Pentru aceia dintre voi care nu ştiu veştile şi încă mai stau în pat tolăniţi... am o veste proastă: am trecut la ora de vară. Cu alte cuvinte am dormit mai puţin cu o ora. Ştiam acest lucru încă de aseară aşa că nu m-a afectat prea tare...
În altă ordine de idei, astăzi este mare sărbătoare. Astăzi urez tuturor celor ce poartă nume de flori ori derivate un cald şi însorit La mulţi ani (în antiteză cu vremea de afară)!!! Mai este o săptămână până la Sfintele Paşti. Nici nu îmi vine să cred. Parcă este prea devreme. Cred că am avut o iarnă mult prea lungă şi încărcată şi acum nu pot să cred că deja vine Paştele... dar... poate până duminica următoare mă obişnuiesc cu ideea.
Acum vă las. Am nişte chestii dubioase de scris mai târziu pe blog dar... deocamdată încerc să îmi respect programul în zi de sărbătoare. Ne-auzim pe seară! Mergeţi şi voi la Biserică să luaţi sălcii! :D

sâmbătă, martie 27, 2010

Cars... part II

This article is only made because I like daydreaming :)). I am more than aware of the fact that never will I own such a car. But still I am allowed to believe.
So, I won't begin with those ultra-expensive cars, but with my all time favorites.

1. Chrysler 300C, 5.7 L, Hemi V8, petrol, 340 hp
I simply adore this car from the very first moment I've seen it on ProMotor in... 2003 or 2004.


2. Land Rover Freelander 3.2 L, V6 Rover KV6 Engine, petrol, 230 hp...
I am also a big fan of Land Rover even though in Râmnicu Vâlcea you can see one almost everywhere. So... God knows :)).


3. Porsche Cayene 4.8 L, V8, 385 hp, petrol...
This is one of those cars which you see on the street, driven by a business man or a hacker (or as he would say... "cracker") and you look for details on the back but you won't find any. And then you continue staring (if it is parked, then you just look on the internet) and make assumptions :)).
Hey, I'm just sayin' :))... that's my story.


4. Dodge Nitro 4.0 L, V6, 260 hp... Why do women always love big cars? :)) This beauty here is a combination between Chrysler (which I adore) and Jeep (another love of mine). It is powerful, it is also a great fuel consumer :)) and it is american.


5. Porsche 911 Carrera 3,6 L, 345 hp. I believe I wrote something sometimes about it as well. This is one of those cars that make you immediately fall in love and then never forget it your entire life. I remember using it in races at NFS (I believe... or... other games that my brothers and I used to play). It is more than expensive... and not worth buying in Romania.


6. Porsche Boxter S, 3.4 L, 310 hp... I am still going on Porsche's international website from time to time and make configurations of Boxter S and 911 and imagine myself driving one of them, dressed in an leader suite with high hills, straight hair and dark sunglasses. Yes, I know I am not allowed to wear sunglasses when driving, but... I am allowed to dream.


7. Audi TT Convertible, 3.2 L, V6, 250 hp. Ever since I was a little girl, my daddy used to tell me things about cars. He, as every normal dude on this planet (who is not fake and/or gay) had a passion for cars. And particularly for Audi... He owned an 80 and was very proud of it. But his dream was to have an TT. So, because he told me so many things about it... I begun liking it. And here I am... wishing someday I'll take a ride with him in my own TT :)).


8. Audi RS6 Quattro 5.0 TFSI, V10, 580 hp. Okay, I am not that into very powerful cars because I am a sissie :)). I would need to wear a dipper and a Bible with me if someone I know drives it. And by someone I know, I mean that speed addict who encouraged me in liking this car, by talking a lot about it :)).



9. VW Eos 3.2 V6 DSG6 260hp. I remember speaking about this car in an other article. It is not as expensive as the others, it is not as bla bla as the rest but I like it. It is one of those cars which I'd buy if winning the great lottery prise.


10. Ferrari Enzo V12, 700 hp :)). I'm just sayin' :)))).


So this is it folks. I hope you enjoyed this ride.
Keep on dreamin'! :))

vineri, martie 26, 2010

Cars part I

For those of you who don't know me ... well... I am somehow that weird girl who calms down everytime she gets to talk about cars. Yaa... and by cars I don't mean: "OMG, he has a cute Mercedes/BMW/Ferrari I'mma get in his pants". Nope. By "cars" I mean... almost all that shit that you are not hearing from a girl everyday :)).

But enough with the introduction. I am waiting for a long time to make a post on this topic, but never actually got to do it. Well, maybe I just want to express my frustration towards those "chicks" who judge people by the car they're driving. Well, I personally know some who won't get with a guy unless he has a BMW. Nothing else but a BMW. And one of them really believe she's cool because her dad owns a BMW 3 Series. But I am sure that she is missing something. Daddy only had to pay 2500 euros for that because it's a 316 from 1994 and it's really cheap and not a big deal. I know it has 90 to 102 hp on petrol. But wtf? How stupid are you? And then... your boyfriend is a cheap idiot as well. Maybe he is as cocalar as you are a pitzipoanca, and maybe he knows almost as much as you know about cars.
Okay, I'm awkward. I know. I'm just sayin'.

But anyway, what do I want in a car? Well... I could speak about power, design and all that bla bla bla, but to be honest, I am too practical and down to earth to even think about having an Porsche 911 Carrera Cabriolet on our roads. Personally, when speaking about a good car, a practical one... a car that I would like to own just to drive and help me get safe to a certain destination, I'd choose one of the following (*safety, displacement, engine):
1. Audi A3 1.9 TDI 8V 100PS


2. Volkswagen Golf Mk4 (Ok, ok, I know that A4 is the equivalent for it, but I still feel more into A3... cuz I'm still a girl and you know what they say about A3...) 1.9 TDI as well, 100PS


3. VW Polo Mark III Facelift (Ya, I know what you're thinking now... but dude, I don't need a powerful car, I am still a woman and I will still be blamed by men in traffic for driving like a bitch. So... what the hell? At least I hate Ford Ka)
However I remember seeing a show on Top Gear long time ago... and they were back then very surprised by this tiny car which on a 1.4 TDI engine got the lowest fuel consumption ever. So that's for me :)).


4. Okay, I should have been nice enough to add Audi A4 and VW Jetta earlier. But I wasn't. However as you can see, I am one of those who really think that the best cars are made in Germany.



5. My dad's VW Passat Hb 1.9 TDI :)). Because I don't have money to buy me a car :)). So I got used to driving his.
alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5452899101715891794" />

Ok dudes, because it took me quite long to make this article and because Ana is here and I can't be that idiot to continue ignoring her (ok:|... she's reading this :-s)... I'll make soon another article with cool cars that I won't ever buy or drive because I don't have big boobs :-" and/or money :))...
Till then, c ya!

miercuri, martie 24, 2010

Schimbări

... Iniţial vroiam să scriu acest post în engleză. Dar m-am răzgândit. De ce? De-aia.
Trecând peste această introducere deloc prietenoasă trebuie să spun că am 2 săptămâni de când sunt la regim sănătos cu mese regulate, consistente, vegetale bla. Deci este o schimbare. Singura problemă (şi acum mă rog să nu îmi citească mama articolul) este că astăzi, din cauza răcelii, greţurilor continue şi tratamentelor... mi-a fost lene să mai ţin de regim. Nu am mâncat ceva interzis. De fapt asta e problema. Nu am mâncat. Mda. Şi s-a constatat schimbarea în metabolism: m-am trezit la 7 ca de obicei, nu am putut adormi la loc (which sucks), mi s-a făcut rău de foame la 7 jumătate. Am mâncat ca la regim... la 8 jumătate foame... am respectat dieta, am luat gustări... la 9 jumate foame... şi tot aşa până la 1 când deja urla. Era programul normal de prânz când făceam nişte fierturi şi scăpam toată ziua. Ei bine, mi-a fost lene...şi de nu m-a ţinut stomacul în pumni şi picioare (metaforic vorbind) cu stări de vomă şi ameţeli şi aşa mai departe... Parcă îmi făcea în ambiţie. Deci e nasol. Am să ajung o obeză. Mi s-a stricat metabolismul meu nesănătos :(.
În altă ordine de idei... astăzi mi-am schimbat "relationship status"-ul de pe facebook. În sfârşit, după ceva timp, din plictiseală, am zis să fac un gest drăguţ şi să modific "Will you bla take bla to be your bla?". Mda. Uuuu :)).
Am luat-o razna. Prea multă chestie nasoală în gât. Şi... dacă tot sunt la capitolul schimbări nu trebuie să uit: aceia dintre voi care by any chance au fost pe la mine prin cameră în ultimele 12 luni, au observat că pe "aripa sudică" a camerei mele (cu alte cuvinte peretele din stânga cum intrii) aveam un carton mare cu anumite noţiuni din psihologie. Şi majoritatea (dacă nu chiar toţi) v-aţi holbat măcar o dată la el şi, mai târziu, m-aţi întrebat când îl dau jos. Well... acel moment a fost astăzi. Adică parţial.
Ah da, despre asta vorbesc:

Nu îl veţi mai vedea! Gata, bucuraţi-vă!
:-" acum e peretele altfel:


Eeeee... altfel te vede omul :)). Deşi sincer, preferam "Olimpiada de psihologie" decât "Chimie organică". Frankly. Mi-e tamă că o să am un somn mai agitat acum.
Ah şi încă o schimbare: am pui. "Ce puii mei?" este acum valid. Incubatorul acela electric de l-a luat tata acum nu mult timp a dat astăzi primii puişori. Eu i-am auzit prima cum piuiau. Sunt moaşă!!!

marți, martie 23, 2010

Again

Acesta este cu adevărat cel de-al 500lea articol. Pe care îl irosesc. Desigur. Mi-am făcut şi eu curaj să mă aşez în faţa calculatorului - deşi cred că o să revin rapid în pat. Nu îţi va veni să crezi: după ce am lipsit atâta vreme din cauza problemelor de sănătate şi când credeam că în sfârşit mi-am revenit: am răcit. Urât. Am urechea umflată ca la otită dar sper din inimă să nu mă trezesc cu aşa ceva că m-am săturat de atâta stat în casă. Măcar am o explicaţie pentru stările mele de ieri: febra. Mă miram eu să revin la depresii. Că nu prea mai am motive - deşi dacă mă gândesc cât am de recuperat pentru şcoală s-ar putea să înceapă. E de ajuns să rostesc "minunatul" cuvânt "chimie" că m-a şi luat cu goluri în stomac şi nervozitate :)). Apoi stai să vezi când zic "Manchester" sau "admitere". Pff. În fine.

În altă ordine de idei... here's this guy, Ray William Johnson... and he has a vlog... I chose this video to post even if it is old and not as good as others but... it's cute. References to South Park.

luni, martie 22, 2010

Mărturisire

Nu ştiu de ce mă încearcă aşa de la o vreme un sentiment tare ciudat. Frumos dar... totodată neplăcut. Mă sperie, mi-e frică de el... Poate e primăvară, sunt astenică. Ştiu asta. Sunt fericită. Nu am mai fost niciodată atât de liniştită, dornică de un nou salt măreţ, atât de îndrăgostită de viaţă. Vreau să lupt. Vreau să reuşesc deşi mi-e lene. Am nevoie să mă împingă scaunul înapoi. Am nevoie să cred în mine.
Ţi-am spus vreodată cât de mult te iubesc? Ţi-am spus vreodată cât sunt de fericită când mă citeşti? Ţi-am spus vreodată ce simt cu adevărat pentru tine? Nu ştii. Nu ai de unde. Nici nu vei afla căci sentimentele stau închise într-un cufăr, de unde le scot doar pentru mine.
Mă străduiesc să fac ceva cu viitorul meu, cu viaţa mea dar mi-e frică. De la o vreme simt că nu mai am zile prea multe. Poate doar am luat-o razna dar nici nu mă mai sperie. Nu pot privi prea mult în viitor fără să mă văd o poză zâmbitoare pe-o piatră lipsită de viaţă. E ciudat. Şi totuşi...

duminică, martie 21, 2010

500.

Acum observ că n-am scris nimic. Interesaaant. Well... Am avut o zi destul de plină azi. Chestii personale :)). Nu-mi vine să cred că după lupte seculare ale atâtor persoane, de convingere... în sfârşit am intrat şi eu în Interact. Like WTF... ştiu mai bine eu cum funcţionează decât jumate din membrii vechi. Ha.
Şi mă străduiesc să găsesc programe bune pentru Anglia, să plec la facultate. Dar am un handicap grozav. Se numeşte FILOLOGIE. Îmi trebuie bacul dat şi luat la chimie cu 10. Ceea ce nu e tocmai frumos. Dau SAT I şi SAT II modul de chimie. Cred. Sper să echivaleze. Plus IELTS. Mda. Muncă multă frate dar vreau asta. Vreau acea viaţă pentru care am mult de muncă. Ştiu că va fi greu, ştiu că de multe ori voi vrea să dau înapoi, mai ales în acele 10 luni de distanţă... dar cred în soartă. Şi o voce interioară îmi spune să lupt!

Mda. Whatever. Nu ai înţeles nimic, aşa-i? Mor de somn. Mă mai duc şi eu pe la şcoală după secole de lipsă.
Wooow. Btw. Season 14 South Park <3

sâmbătă, martie 20, 2010

Ispita

Oare chiar trebuie ca de fiecare dată când ţi-e bine, să existe ispită? O ispită care străluceşte acolo, măreaţă, te strigă, te hipnotizează, te cheamă, îţi cântă, te vrăjeşte... şi ştii că ai deja ceva superb, ceva mult prea bun... şi exact atunci întorci capul şi vezi peste umărul stâng necunoscutul, învăluit în mătase aurie. Vrei să-l ai, dar asta presupune să dai drumul. Dacă în spatele mătăsurilor se află un cadavru? Cum poţi risca? De ce să rişti? Ce rost are??
Tentaţia e mare, sângele pulsează. Respiri greu. Nu ştii ce să faci. Nu ştii ce să alegi. Nu ştii ce vrei. Dar vrei ce-i drept. Ai aşteptat toată viaţa pentru ceea ce ai şi... când în sfârşit ai, vine complementul. Te simţi ca şi când ai avea un handicap. Trebuie să renunţi. Poţi păstra lucrurile aşa... să ţii ce ai şi să tragi cu ochiul spre mătăsuri, dar nu-i cinstit. Trebuie să ştie. Trebuie să ştii chiar tu. Trebuie să fii cinstit. Nu ceda ispitei, întoarce spatele păcatului şi dezveleşte cadavrul. Poate e viu. Dar nu da drumul.

vineri, martie 19, 2010

Revizuit

De ce zice toată lumea că sunt autocritică? Pe blog, pe mess, la un suc. Peste tot aud acelaşi lucru: "bla bla bla, dude, ar trebui să te respecţi mai mult, să fii mai optimistă şi să nu mai fii atât de autocritică". Hmm. Da, sunt o pesimistă bolnavă, mi-e frică de multe chestii în viaţă - pe moment - şi într-adevăr, am făcut o pasiune din a-mi bate joc de mine însămi. Dar nu cred că e nimic rău în asta. Adică da, e... că îmi scot în evidenţă defectele şi uit că mai am şi calităţi -am, right?-.
În fine, asta a fost una la mână. N-am ce concluzii să trag. Am să încerc să nu-mi mai bat atât joc de mine, deşi uneori chiar sunt extrem de realistă. A doua la mână... ador că s-a mai încălzit... deşi sunt cu capul în nori. A treia la mână... m-a sunat iubita mea mică. A patra la mână... trandafirii albi simbolizează dragostea pură.
Ah, uite o calitate a mea: sunt iubită. Asta mă face să fiu cu adevărat specială. Şi optimistă. Şi bla. Mda. Nu a fost romantic. Dar lumea mă iubeşte. În fine, mai puţin cei care nu mă suportă şi aceia cărora nu le pasa. Dar ştiu cel puţin 5 persoane care mă iubesc. Şi e ceva.
Balls.

Astăzi aş vrea

Astăzi este o zi specială. Aş scrie şi eu poezii ca restul colegelor mele, dar spre deosebire de ele eu nu am talent. I really suck at poetry. Aş enumera gânduri şi sentimente dar mă simt incapabilă şi, oricât de extravertită aş fi devenit recent, pudoarea ce mi-a acaparat imaginaţia nu-mi permite să fac niciun pas înspre dezvelirea conştiinţei. Aş desena ceva dar mâinile nu mă lasă. Ce să mai... sunt incompetentă. O recunosc.
Nu-mi stă mintea decât la spitale, Manchester, chimie (şi deja când aud acest cuvânt încep să tremur de frică) şi... la un locşor în care mereu găsesc cel mai cald şi plăcut refugiu. Un loc în care mă simt în siguranţă şi în care vorbesc doar pentru a nu inunda secundele în tăcere, un loc în care mi-ar plăcea să pot opri timpul.
Dar nu e chiar aşa. Nu înţeleg cum e de ajuns uneori să gândim. Cum nu vrem să ne exteriorizăm. Şi totuşi asta simt acum. Mi-e teamă, deşi n-ar trebui. Aş vrea să spun, dar sunt nesigură. Aş vrea să cred dar sunt distrasă.
Sunt singură acasă, las uşa deschisă şi mă îmbăt cu aerul clandestin. Sper ca atunci să-mi amintesc că azi e soare. Se face linişte în amintiri, închid ochii, le retrăiesc. Tu ştii, eu aş vrea. Astăzi. Astăzi aş vrea... să nu mă-ntorc în timp. Să te păstrez mereu.

joi, martie 18, 2010

Doctori part 3

Am ajuns şi eu în sfârşit acasă. Am atât de multe de povestit şi totuşi atât de puţin chef. Mă simt epuizată. Once again, detest să fiu internată. Detest spitalele. Detest România. I must get out of here...
Well... am să povestesc totuşi câteva întâmplări.

ZIUA 1
... Am început din start prost: mă duce tata cu maşina până la spital, luni la 9... şi nu mai intră cu mine. Zicea că mă descurc. Ei bine. Aşa a fost. Nu aveam nevoie de el, dar în schimb când m-am dus la biroul de internări şi am înmânat doamnei buletinul, trimiterea şi adeverinţa de elev mî ântreabă "Certificatul de naştere îl aveţi?" eu "Păi v-am dat buletinul. Nu cred că mai este nevoie" la care doamna răspunde "Păi al copilului" şi după ce aruncă o privire la buletin şi apoi spre mine se înroşeşte şi corectează "Ahh, tu eşti copilul. Vai, îmi cer scuze, am crezut că eşti mămica". Mda. Foarte simpatică. Ce să-ţi povestesc.
Mai departe... mă schimb în pijamale, mă duc la etajul 5 şi mă uit în toate direcţiile până ce văd o asistentă. Aceasta mă duce până la urmă în salon, îmi ia dosarul şi mă lasă câteva minute să mă acomodez (normal că am ales iar patul din dreapta, de la fereastră) după care mă cheamă să mă vadă doamna doctor. Urmează pipăit, întrebări şamd şi mă întorc în salon.
Acolo am făcut cunoştinţă cu Alice (o capricoarncă foarte simpatică, anemică, cu un an jumătate mai mică decât mine şi cu toate astea cu aspect mai matur decât al meu. Mda. Veşnica mea problemă), Sergiu (un copilaş care m-a făcut să realizez cât de babă sunt - el având 13 ani şi o controversată istorie amoroasă şi experienţă de viaţă în urmă), Ana (nu ştiu prea multe că s-a externat atunci) şi Gabi (fost elev la sportivă în liceul unde învăţ şi eu, cu care am schimbat câteva impresii). Simpatici. Au urmat jocuri de cărţi, eu câştigând, Sergiu pierzând, pedepse din partea mea şi multă voie bună. Mda. Şi, deşi aveam agenda cu programări plină pentru a doua zi (vizite), Adina şi Heliana s-au gândit să îmi facă o surpriză plăcută şi să vină la mine chiar de atunci.
A urmat bla bla, vorbit mult, bla bla. Ah, mai era o doamnă cu o fetiţă... nvm. În fine, spre seară a mai venit o puştoaică de 5 ani dintr-un centru de plasament, pe care urma să o luăm noi în grijă. Cuminte oricum. Nu avea să ne facă probleme. Şi vizita de seară: Gabi cu mâncarea mea :)) Desigur <3 .="." au="au" avut="avut" br="br" de="de" deci="deci" grij="grij" i="i" mine.="mine.">Buunn... am ajuns la partea unde iar acuz incompetenţa unora. Ei bine, spre seară, puştoaica asta a făcut febră, avea coşmaruri şi se agita. Am pus mâna pe ea şi am realizat că nu este în regulă. Am ţinut-o în braţe, am încercat să o liniştesc din plâns şi până la urmă am ales să mă duc la asistente să semnalez problema. Acestea mi-au aruncat o privire indiferentă urmată de : "Tu cine eşti?" Eu sunt Vlad, dar nu are importanţă, nu am legătură cu ea... atâta doar că îmi fac griji" (asta să nu creadă încă o dată că sunt mămică - mai ales că se uitase înainte urât la mine că am stat de vorbă la telefon până la 11 pe coridor). Îmi dă un termometru şi mă pune să i-l pun. Era evident că are febră. Nu a durat nici 2 minute că Mercurul termometrului indica deja 39,2. M-am dus repede să cer ceva pentru ea şi încă o dată... nimănui nu îi păsa. Până la urmă a venit cineva cu un supozitor de algocalmin, mai mult să îmi închidă gura. Dar fata continua să se zbată, să plângă şi să se simtă rău. Se face 00:30 în scurt timp şi soseşte asistenta să facă tratamentele pacienţilor. Ei bine, spre sfârşit o rog să se uite şi la fetiţă. Îmi aruncă încă o privire amară şi îmi spune că i-a dat supozitor cu algocalmin. Atunci eu i-am zis că nu cred că este suficient pentru febra pe care o are... şi răspunsul nu a încetat să apară "Auzi domnişoară, eşto cumva doctor şi eu nu ştiam? Ştii tu mai bine ce e de făcut? Ia învaţă-mă şi pe mine, că eu nu ştiu." Normal că m-am enervat şi nu sunt nici genul de om care să fie întors aşa cu una cu două şi, spre deosebire de ceilalţi din salon care erau indiferenţi... m-am menţinut pe poziţie. Am întors capul, m-am strâmbat: "Mda... bine. Ştiţi dvs mai bine, eu sunt om. Ceea ce le lipseşte aparent altora." După care am ignorat-o. Normal că am sesizat că a lăsat uşa deschisă, normal că fierbeam de nervi, normal că am început să înjur sistemul cu voce tare, să acuz incompetenţa şi să fac circ. Mda. În final, a chemat medicul de gardă, alte asistente şi au avut grijă de fetiţă. Eu îi înţeleg că nu sunt copiii lor, că au multe pe cap şi că fata nu are mamă care să îi ţină partea dar... chiar aşa?

ZIUA 2:
Am mai stat ceva cu Sergiu (care btw se minuna mereu cât de mult pot mânca şi cât de repede şi apoi cât sunt de slabă deşi mănânc de câteva ori mai mult ca el) după care s-a externat. Nu mai ştiu ce am făcut atunci. Analize şi bla. Era marţi. A venit Ana pe la mine când dormeam, m-am trezit şi mi-a luat un minut să îmi dau seama cine e. Ciudată senzaţie. Apoi a mai apărut în peisaj încă un copilaş. O fetiţă de 7 ani, Diana, scumpă foc, ce aparent s-a ataşat foarte puternic de mine. Mi-a fost ca o fiică, mămoasă, dulce şi frumoasă pe deasupra. Ah şi tupeistă. Îmi amintea de mine când eram de vârsta ei.
Apoi au venit mami şi tati cu mâncarea mea gătită (cea de toate zilele). Am revenit în salon unde am râs cu lacrimi de replicile puştoaicei. Îi spune la un momentdat asistenta "uite, în sticluţa asta faci pişu ..." şi ea întrerupe "da dacă eu nu vreau să fac, nu fac. Ce, crezi că eu fac la comandă? Dacă nu mă trece nu mă poţi obliga. Nu fac când zici tu, fac când îmi vine". Inocenţă diabolică. În fine. Mai dă astfel de replici: "Da mie îmi faci injecţie fără ac, că aşa mi-a făcut şi tanti cealaltă. Nu mă interesează." "păi eu nu ştiu să fac fără ac" "Păi atunci cheam-o pe ea, da chiar nu ştii?" "Nu ştiu" "Pe bune??" :)). E mai comic live. În fine.

ZIUA 3:
Am desenat toată ziua ca şi în ziua precedentă, am făcut pe dădaca (which is cute), am mai făcut nişte chestii dubioase (analize sau teste sau ce or fi) şi ecografie. Too bad. Nu sunt gravidă :)). Şi din fericire nici restul organelor interne nu sunt bolnăvioare.
Măh rog. La 1 şi ceva vine Ana. Mai încolo mă trezesc, în timp ce stăteam cu ea dar vorbeam la telefon... cu vizită nouă la salon: Adina, Heliana şi, când să se închidă uşa, ca la "Surprize, surprize", miraculos, Silviu. :)) Ah da, Ana mi-a adus şi un cadou de la frate-miu, Mike (ştiţi voi, individul acela care mă învaţă pe mine prostii şi care are un umor bolnav): un morcov cu fundiţă! Mda. Foarte amuzant. Io's Morcovel. Mda. BTW, aia mică încă mai zicea Ana Banana şi Teo Morcov sau morcovel. Deci nu e bine:)).
În fine, au stat şi nebunii ăştia ceva timp, am râs de am speriat salonul şi împrejurimile, m-au făcut să mai uit că sunt în spital şi că mă rog continuu de doamna doctor să mă elibereze :)).
Bla bla bla. Deja am obosit. Mi-am pierdut din inspiraţie şi chef. Am scris, am desenat, a venit Gabi cu mâncarea... bla bla bla... analize, râs, seară, tipă dubioasă la miezul nopţii. Bla.

ZIUA 4:
Cine-i asta? În fine. Am tras concluziile... această experienţă era menită să îmi deschidă ochii: sunt o gurmandă, am o familie deosebită care mă iubeşte, am o viaţă frumoasă, am nişte prieteni deosebiţi care mă iubesc şi nu mă lasă la greu, am o viaţă minunată. Poate că am arătat eu ca naiba cât am fost în spital, poate că nu m-am înţeles cu asistentele fiindcă pur şi simplu nu am avut chef să fiu prea drăguţă, poate că am făcut pe infirmiera pentru toată lumea (fiind singura cu mobilitate, fără flexură, vene umflate and so on - şi sincer, mi-a plăcut să fac asta)... dar prietenii mei tot mă iubesc. Puţini dar valoroşi.
Ar mai fi de povestit muuulte dar oricum nimeni nu are chef să ştie ce am făcut eu acolo şi oricum sunt obosită. M-am culcat mereu la 1.30 şi am avut trezirea cu termometrul la 5 + spaimă de gândaci. Deci... asta da viaţă!
În fine, vă iubesc bă! Sunt liberă!!









PS: A fost mult mai bine la ORL.

luni, martie 15, 2010

RIUF 2010

În weekedul ce tocmai s-a încheiat am fost, împreună cu nişte prieteni la Bucureşti pentru a participa la ROMANIAN INTERNATIONAL UNIVERSITY FAIR - RIUF. A fost educativ, interesant, captivant, amuzant etc etc:)). Acum m-am întors cu o plasă întreagă de pliante şi broşuri pe care trebuie să le studiez serios... Oricum, eu sunt caz fericit că nu am colectat decât ce aveam pe medicină, dar cei nehotărâţi chiar au mult research de făcut.
Am avut ocazia să vorbesc în engleză şi germană (surprinzător dar chiar m-am descurcat), am participat la seminarii (:-") aka workshopuri...
Am fost puţin cam exagerată şi iritabilă şi am făcut pe drama queen, motiv pentru care am nişte scuze de cerut. Dau vina pe regim, de care, apropo, am ţinut. L-am respectat deşi am mâncat în mall unde tentaţia KFC, Burger King and so on era foooarte mare (m-am mulţumit cu bucătăria românească şi cu urlat pe urmă de halul în care am ajuns). Per ansamblu a fost foarte frumos. Acum... pot numi această ieşire "liniştea dinaintea furtunii" întrucât în vreo 20 de minute mă duc să mă internez. Mda. Superb. Las libere comentariile până mă întorc şi sper să mai pot fugi din când în când acasă pentru a mai scrie câte ceva.
V-am pupat!
Ţineţi-mi pumnii :))!





vineri, martie 12, 2010

România

Da, mi-am propus de câteva zile să scriu acest articol (really:-/) dar abia acum mi-am amintit. Trăim în România şi asta... spune multe. Păi, dincolo de sistemul sanitar jalnic, de învăţământ care se duce de râpă, de retardaţii care se prezintă la examene, se uită pe tavan şi iau mediu pentru asta, pentru tăcere. În afară de asta mai există ştirile de la ora 5, manelele şi... nu în ultimul rând: sărăcia şi hoţia.
Până şi omuleţul acesta (pe care nu m-am putut abţine şi l-am fotografiat...) se miră de creativitatea românilor:

În fine, despre ce este vorba? Păi... vă mai amintiţi voi că atunci când am aderat la UE, toată ţara a fost foarte entuziasmată, exaltare generală bla. Şi, inclusiv în minunatul nostru orăşel, mai exact în centru, au fost puse nişte indicatoare destul de... evazive (consider eu), dar de efect (ştiţi voi: km 0 - balls).

(Mike, ţi-aş fi pus o bulină pe ochi dar... mi-e lene. Ştiu eu că nu te superi).
Ei bine, am avut (nici nu găsesc un termen suficient de expresiv) ... neplăcerea de a observa, trecând pe acolo, că a rămas doar scheletul metalic, plăcuţele (de asemenea metalice) au DISPĂRUT!! În curând va dispărea şi scheletul. Dar... frate! Câtă sărăcie, câtă prostie, câtă HOŢIE să faci aşa ceva? E ca şi cum într-o noapte m-aş apuca şi eu să fur ecranul acela mare de pe McDonalds... că ce... e bun public. Şi aşa vroiam un ecran mare! Ha!


Arată dezolant! Să le fie ruşine cu un astfel de comportament! Mai că îmi vine chiar şi mie, care sunt "din interior" să spun că suntem un popor de hoţi... personal, deşi poate naţionaliştii ori falşi naţionalişti îmi vor sări în cap, mi-e jenă cu statusul meu de româncă. Şi acum încep să înţeleg.

joi, martie 11, 2010

Doctori part 2

Deci urăsc ce se întâmplă. Azi a trebuit să revin la spital... pentru controlul cu Bariu. Ideea e că trebuia să merg cu unul din părinţi fiindcă sunt încă minoră şi nush ce. Măh rog. Am fost cu tata... începutul a fost bun: domnul doctor de la radiologie foarte cum se cade, ca şi data trecută de altfel, ireproşabil. A ascultat, a pus întrebări, a înţeles. Nota 10. Aşa ar trebui să fie toţi medicii. Mai departe, mă temeam de Bariu. Ei bine, nu îmi vine să cred că spun asta dar mi-a părut rău ca mi l-a luat când încă mai aveam câteva înghiţituri. Era la fel de bun ca laptele :)). Poate din cauză că sunt eu o mare împătimită a laptelui. Deci bun.
A fost o fază simpatică... "Hmm... 1,68 şi 48 kg. Restu' unde le-ai lăsat? Ai ţinut cură de slăbire?" eu ":| nu, sunt doar subnutrită de fel :))"... şi în permanenţă îmi reproşa că ţin stomacul încordat: "Nu mai suge burta!", "Nu-mi sug burta, atâta este ea... toată (şi e lucrat abdomenul deci e normal să fie tare... plus că e cam gol!)". Dar cea mai bună parte este că nu a trebuit să îmi dau jos bluza de pe mine. Chiar mă temeam. Deci... a fost bine.
Verdictul nu este prea mulţumitor ce-i drept. Cât aşteptam rezultatele tata se tot fâstâcea: "Băi, să ai tu doi gastrici în familie, maică-ta găteşte dietetic şi tu... să ai la 17 ani probleme? Păi eu măcar aveam 21! Gata! De acum dimineaţa mănânci neapărat ciorbe. Şi gata copilăria ta, treci pe regimuri!". Auzind acestea aproape că îmi venea să plâng, aşa că am replicat indignată: "Dar nu îmi pasă. Şi să ştiu că am gastrită şi fac ulcer şi tot nu mănânc ciorbe! Şi mai ales nu dimineaţa! Lapte cu pâine dacă vrei substituent dimineaţa. Dar nu ciorbe!!!" "Păi o să faci!" spune tata cu un zâmbet ironic.
Nici nu trece un minut că iese domnul doctor, având o figură extrem de expresivă. Parcă ştiam ce urmează. Nu mă vede, eram în dreapta dumnealui: "Unde este Teodora?" "Sunt aici domnule doctor" ... "şi tata?", se ridică "Aici."... urmează punctul culminant: "Trebuie să aveţi mare grijă de ea. Regim alimentar sănătos, tratament, temperaţi-o să mănânce mai încet, să nu se mai grăbească, să nu se mai streseze că nu-i bine. Are o inflamaţie puternică..." atuci sangvinicul şi mult spiritualul meu tată întrerupe "deci are ulcer?"... răspunsul nu întârzie să apară "început de ulcer şi foarte mari şanse de a-l face serios şi greu", "Ah, păi nu-i nimic, îl face! Mi-a promis. Am avut o discuţie cu ea şi refuză să mănânce sănătos, deci nu vă faceţi griji, în scurt timp!". Atunci medicul se întoarce spre mine şi mă taie din priviri "trebuie să reveniţi la mine într-o lună să o reprogramez, să vedem cum a evoluat. Dar nu este bine, mergeţi jos la doamna doctor înapoi şi să îi dea tratament, dar totul stă în voinţă. Şi mai ales în regim alimentar. Medicamentele sunt degeaba! Nu e bine!".
În fine, coborâm, intru la pediatrie unde, ca de obicei nu am de stat la cozi. Î dau dosarul (bla) şi se uită: "Da, exact ce am zis şi eu, gastroduodenită avansată... hmm... ulcer... da da da" (Da da da? F U Biatch!!! Nu mi-ai zis nimic! Mi-ai zis că sunt gravidă! Da, dintr-o dată ştiai. I see...). Se uită peste radiografie, peste întreaga indicaţie dată de doctor şi într-un final zice: "Te internezi de urgenţă să faci tratament cum trebuie. Scrie-i internarea!" Mie îmi cad măselele... basically... "Ai mai luat ceva până acum?" "Nu. Decât când aveam crize luam Omeran şi mă calmam" ... "Păi trebuia să faci tratament. Da nu ai făcut un tratament d-ăla sănătos de 2 săptămâni, nu?" "Nu:-L"... "Gata cu sucurile, fast foodurile şi ce mai mâncaţi voi. Gata cu acidul şi..." (de aici am auzit numai "bla bla bla"... mda. Ştiam deja astea. Suspectam ulcerul deci m-am documentat. Am totuşi de un an problemele astea. Nu sunt de ieri. Şi mă străduiesc de multă vreme să renunţ la acid, la KFC :((, la Shaorma :((... dar ce viaţă e asta?? Mai bine să mor decât să mănânc salate, ciorbe şi alte porcării. Credeţi-mă pe cuvânt că aproape plâng de nervi). "Te duci jos la internări şi acum te internezi". Ies eu de acolo şi îi zic tatei... El izbucneşte: "Cum să te internezi? Să te pună în pat cu un băiat? Doamne fereste! Nu stai în spital! Nu ai nimic! La ce îţi trebuie?" "Păi să îmi facă nush ce analize suplimentare şi să mă ţină pe tratament şi să încep regimul alimentar" "Nu faci nimic. Nu, zi-i că ai olimpiade" "Dar n-am" "Da cine a zis că trebuie să ai? Auzi, dar nu ziceai că te duci la Bucureşti weekendul ăsta. Ţi-ai luat şi biletul! Tu te ocupi de facultate, nu de spitale!" "Bună idee!". Intru eu şi îi spun că nu pot că bla... se uită urât la mine şi zice: "Iei O(sincer nu ştiu ce a zis că sigur nu era Omeran) cu tine şi când te întorci te internezi. Neapărat!". Grozav.
Am plecat cu tata spre maşină. Rar am sentimente de genul acesta dar acum chiar i-aş fi băgat o şosetă în gură să mai tacă o dată! Nu vreau să ţin regim cu zemuri. Nu am să mănânc ciorbe! Aia nu e mâncare de oameni ci de câini! Nu am să mănânc orez! Şi dacă vreţi ca toată viaţa să mi-o petrec astfel, sunt pregătită să mor. Ştiu că e imatur din partea mea, dar nu am de gând să îmi distrug eu metabolismul meu prost, să mă trezesc că mă îngraş, să salivez la sute de alimente şi să nu-mi permit să le mănânc fiindcă stomacul meu e cretin... şi multe altele. Dacă asta e viaţa pe care o am de trăit de aici înainte, sunt pregătită să mor chiar astăzi.

miercuri, martie 10, 2010

Thanksgiving day. Yay.

Pfff... e deja 10. Nici nu îmi vine să cred. M-a luat pe nepregătite! Luna asta am fost atât de inactivă social încât nici nu prea ştiu ce să spun. Sunt inaptă. Totuşi, uneori, din partea celor dragi... şi liniştea este sfântă! (era o vorbă... "Nu opri niciodată o femeie când tace!" :)) ). No humor huh? Mda.
Well... Ce să fac eu special acum? Păi... judecând lucrurile după ce s-a întâmplat din 10 februarie până azi (10 martie) şi după multitudinea de flori şi cadouri primite pe 14, 24 februarie şi mai departe 1 şi 8 martie :))... n-am decât ft puţine mulţumiri de oferit!
Neaaahhh... I was kiddin'. I love u all... chiar dacă nici măcar intenţii nu aţi avut. Mda :)).
Aşadar... nu ştiu ce aş putea face prea creativ. Sunt în pană de idei.

Deci acum fac altfel... încep cu sărbătoriţii:

1. Februarie: Florina, Alexandra, Mihaela, Anca, Alless, Cami, Maria,
2. Martie (so far): Octavia, Ana, Edi, Mana

To be continued next month.
Şi mai departe... special thanks for support and crap:

Adina - who gets on my nerves all the time with her cuteness. She's cute. Yup. Isn't that the cutest thing ever?? Balls.




Ana - who has just turned 18 and feel naive. Well... you are, but keep ur pants on young lady. Happy birthday to u... and ur mom:)). You're cute as well... when you're not turning into a selfish biatch. I hate you then. But mostly I adore you for picking me up in the morning. If it weren't for you I wouldn't have gone to school every single day. Wait. I was absent for.. like... a week and somethin :-". Nvm.


Mike - well... I put you here because you suck. Badly. And because you are some sort of my mother. Ya, I know. I annoyed you. Cool, huh? And I didn't even do your mom. Firstly cuz It's my mom as well, and secondly cuz I'm a girl, god damnit. But, despite that, I adore you guy. Enough with the sentimental stuff. Please, please subscribe on my youtube channel here *hidden commercial.

- RMALFO... do you remember those times? :)) I was like... 15 or something. And you hated me back then. Same shit now. Never let me down :)).

Sana - who actually didn't get mad for the fact that I have ignored her in a while. Well girl, you know I was very tired and into that shit. But I am almost done and looking forward to seeing you. You're like a missing piece from my puzzle :(.


Silviutza - here comes a special one. Well this cute lil' girl... (who actually seem taller than me) is special, and she calls me "mom". Isn't that cute? She's like... my baby :)). Always a pleasure to hear your voice, girl! Sorry for not giving you any signs recently. Same thing. But... as you are turning 15 the next week... I'mma come and see ya'. And thanks for feeding my dog as well :)).


Siviu
- dude, I don't know what you are doing here [:-"], but thanks for letting me verbally rape your ass =)). Nothing personal. And by the way... you earned your place here for reading each and every post from my blog... and you even enjoy this crap. It's like... dude! Nobody reads and enjoys the shit I post. So thanks. It motivates me to write even more crap :>.

-crapy picture. Dude, making faces? I almost look like Adina here =)). Kiddin.

So, coming back to my thing. What was it? Idk. Forgot. Whateva' :-??. Was it some sort of a bullshit? Probably. Neaah :-j. Sentimental crap. Well... it's 10th March 2010, 00:35 and I am sleepy. I must go to school tomorrow. And I should take a test paper (pest taper) in geography I suppose. Not sure :)). Whateva' (again).
So, there are to be mentioned (sorry guys, no descriptions, photos, bullshit... I'm tired and it's late and you should try harder next month. So I can find something so say about you that would annoy you as well as for the others): Andy, Bubu, Diana, Flory, Florina, Gabi, Heliana, Iulia, Laura, Mări, Mircea, Ovidiu, Ray William Johnson :)), Radu, Roxi.

marți, martie 09, 2010

Fail

Uite cum mai fac eu azi un articol. Nu de alta, dar oricum nu îl va citi nimeni... fiind convinşi că nu am mai postat nimic nou. Well. Nimic interesant aici. Mă străduiesc să găsesc ceva interesant care să evidenţieze rolul femeii în societate şi chestii de genul ăsta... ultrafeministe. Păi, nici nu apuc să îmi pun creieraşul în mişcare că se şi declanşează Big Bang-ul din singurul meu neuron: începe să se certe singur şi să despice o problemă într-o infinitate de altele mai mici. De fapt, cam pentru asta e simpatică femeia. Vorbeşte mult si prost. Şi se ceartă cu toată lumea, şi se îndrăgosteşte şi se preface că nu simte nimic. Apoi se mai îndrăgosteşte o dată şi nu se mai preface :)).
Mda. Am început chestia cu ceva timp înainte de a mă angrena într-o discuţie foarte inteligentă şi captivantă despre "mostruleţi" :)). Deci, acest articol este un fail. Balls.

Doctori...

Mda. Cred că am să plec totuşi să fac chiar şi facultatea în afară. Îmi bag picioarele, cu tot respectul pe care îl purtam Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj (care mă ţinea totuşi în ţară), e mult prea dărâmat şi dezolant sistemul nostru sanitar.
De ce zic asta? Ce m-a convins? Faptul că am fost astăzi nevoită să mă duc la un control. Pe la pediatrie că deh... mai e până în iulie când schimb statusul, din minoră în majoră. În fine, pe lângă faptul că trebuie să îndur toţi microbii posibili pe care nimeni nu încearcă măcar să îi cenzureze, intru într-un final şi sunt abordată de nişte priviri plictisite de viaţă şi reci. Mda. Poate că sunt "domnişoară", dar tot la copii am intrat. Păi dacă intră un ţânc acolo fuge mâncând pământul. Urmează un set de întrebări şi răspunsuri:
"- Ce te supără?
- Stomacum.
- În ce sens?
- Păi acuz arsuri în zona superioară, în epigastru (am zis să îi uşurez puţin munca. WRONG). Am probleme de m...
- ...ia aşează-te pe pat cu burta-n sus. Dezbracă-te!
... (mă pun eu acolo, ridic pudic hanoracul... şi bluza... şi maieul :"> şi într-un final rămâne abdomenul liber)
- Îndoaie picioarele.
... (îndoi eu şi dau să spun)
- ...?
- Unde te doare?
(în sinea mea, FEMEIE... ţi-am mai zis o dată. Trebuie să desenez? Cred că ai mai mulţi ani de medicină şi cu atât mai mulţi de practică decât am eu de viaţă)
- Aici (şi palpez zona).
Începe să mă atingă complet dezinteresată.
- Ai greţuri?
- Nu.
- Diaree?
- Nu. Problema mea de fa...
- Ţi-ai început viaţa sexuală?
- Nu.
- Eşti gravidă?
(Arăt gravidă??:|)
- Nu. Din moment ce...
- Ciclul cum îţi vine?
- Regulat.
- Adică?
- Adică normal. În fiecare lună în aceeaşi zi.
- Da, sigur nu ţi-ai început viaţa sexuală?
- Nuuu! Pentru mine e importantă şcoala. Nu se vede că am faţă de tocilară? De fapt problema me...
- Nu, ba dimpotrivă.
- Serios?
(dude... să mai aud pe unu că gândeşte de mine că sunt tocilară că-l tai=)) )
- Şi atunci?
(Femeie!!! Tocmai încercam să îţi explic. Dacă nu m-ai întrerupe atât aş putea să îţi explic)
- Am gastrită, proble...
- A mai zis una că nu şi-a început viaţa sexuală şi era gravidă în 5 luni. Ai mai fost internată?
- Nu cu astfel de probleme. Cu sinusurile dar nu are legătură însă am avut nişte atacuri de panică ce au generat ...
- P...
- Probleme neurovegetative (you biatch, let me speak!!). Medicul mi-a mai spus că aş putea avea chiar ulcer.
- Bine, facem controlul cu Bariu. Îţi dau trimitere, te programezi şi îl faci... mâine, poimâine... când te-o chema.
- Desigur. Mulţumesc!"
Cum papucii mei verzi şi pufoşi să mă duc mă cu o problemă şi aia să mă ţină tot cu ale ei. Adică nu tu ce simţi, nu tu ce simptome acuzi, nu tu sănătate sau ceva. Da, şi problemele ginecologice ţin de sănătate... dar totuşi! Dacă vroiam să fiu întrebată astfel de lucruri, mă duceam la ginecolog. Ştiu, etajul 1 capatul coridoului faţă în faţă cu radiologia. M-am obişnuit la câte "fotografii" am făcut sinusurilor la viaţa mea (şi da, nu te mai bagă nimeni la raze dacă nu ai parafa ginecologului). Superb. Sistem de rahat. Nu ştiu, poate funcţionează dar unii medici sunt chiar scârboşi. Domn'le ascultă omul şi lasă-l pe el să vorbească, iar pe urmă poţi trage tu câte concluzii ai chef. HO!
Aşadar eu ca medic voi asculta mai întâi, voi zâmbi frumos, nu voi aştepta cadouri ori atenţie şi nu voi face discriminări. Cred că a fi medic înseamnă a fi un bun psiholog şi mai departe a şti să ghidezi şi să tratezi oamenii.

luni, martie 08, 2010

Femei, femei...

Cum este 8 martie... nu se poate totuşi ca în final să nu urez tuturor fetelor, femeilor şi mai ales mamelor (fiindcă ele sunt umanizarea perfecţiunii celeste) o primăvară (mda, hai să fim pozitivi şi să uităm ce este afară) plină de soare, iubire şi bani belşug.
Totuşi trebuie să fac o precizare specială: mami... nu există cuvinte să exprim iubirea şi recunoştinţa pe care ţi le port în suflet. Eşti senzaţională!

La mulţi ani tuturor doamnelor şi domnişoarelor (mai puţin hermafroditei mele prietene Adina care nu se recunoaşte în statutul de "femeie"... ea e un extraterestru de pe Venus trimis cu ferryboat-ul de Olăneşti)!!!
Şi mulţumiri acelor fiinţe deosebite care s-au gândit la noi şi ne-au trimis fie rânduri, fie zâmbete, flori, ciocolată, carduri de credit, conturi bancare pline, bijuterii, aur, platină, diamante... Mulţumim tuturor că existaţi!


I'm high. I know. Don't bother.



Sunt malefică, ştiu!:">

Femeile fiecărei zodii...

... Mi-am permis să preiau un articol pe care l-am citit pe Kudika. Îl mai citisem cu altă ocazie şi în altă parte, dar de data aceasta, fiind 8 martie am ales să îl postez şi pe blogul meu -dat fiind pasiunea mea pentru astrologie şi drept să spun, mi s-a părut foarte bine realizat.
Aşadar:
FEMEIA DIN ZODIA BERBEC

Planeta guvernatoare: Marte, te inzestreaza cu pasiune si pofta de viata.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este impresionanta in tot ceea ce face, are curaj si deseori raman surprins de capacitatile ei”.

Ce spune copilul despre mama din zodia Berbec: ”Intotdeauna ma motiveaza si ma incurajeaza sa lupt pentru ceea ce imi doresc”.

Ce spune seful ei: ”Ambitioasa, este o femeie care ii poate intrece pana si pe barbatii cei mai competitivi. Curand am sa o promovez”.

Sfatul astrelor: Fii spontana si naturala. Farmecul tau se afla in energia imensa cu care reusesti sa faci atmosfera din jurul tau sa vibreze, nu in machiaj sau in tinuta vestimentara. Lasa-te condusa de temperamentul tau si traieste viata la maxima intensitate.

FEMEIA DIN ZODIA TAUR

Planeta guvernatoare: Venus, indicand senzualitate si tandrete.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este deosebit de erotica, dar si incapatanata, pur si simplu nu pot sa o refuz cand isi pune in cap sa ma convinga de ceva”.

Ce spune copilul despre mama din zodia Taur: ”Cea mai buna mama, este alaturi de mine intotdeuna si face totul ca sa imi fie mie mai usor”.

Ce spune seful ei: ”Este persoana care reuseste sa inlocuiasca 3 angajati daca este necesar, deoarece are atat de multa energie si abilitati, incat oriunde se descurca”.

Sfatul astrelor: Esti nascuta intr-o zodie puternica, insa nu inseamna ca trebuie sa iei toate greutatile vietii asupra ta. Apreciaza-te la adevarata ta valoare. O ingrijire completa pentru frumusetea ta iti este recomandat si o meriti din plin.

FEMEIA DIN ZODIA GEMENI

Planeta guvernatoare: Mercur, te inzestreaza cu inteligenta si aspect fizic tineresc

Ce spune partenerul despre ea: ”Este fermecatoare, interesanta, nelinistita, convingatoare, plina de energie incat niciodata nu te poti plictisi alaturi de ea. Ma face sa savurez viata in fiecare zi”.

Ce spune copilul despre mama din zodia Gemeni: ”Imi da mereu sfaturile cele mai bune si ne putem distra grozav impreuna. Este o prietena minunata.”

Ce spune seful ei: ”Este o femeie remarcabila care vine mereu cu solutii si este plina de resurse. Ma surprinde adesea cu sugestiile ei foarte bune”.

Sfatul astrelor: Tu te simti implinita alaturi de prieteni si daca in viata ta exista mereu ceva nou. Nu te lasa coplesita de responsabilitati si rutina. Fa astfel incat sa iti pastrezi libertatea de miscare chiar daca esti intr-o relatie stabila si convinge-i pe cei dragi sa mergeti mai des in excursii.

FEMEIA DIN ZODIA RAC

Te guverneaza: Luna, iti inspira visele romantice si te-a inzestrat cu intuitie.

Ce spune partenerul despre ea: ”Intotdeunana ma pot baza pe ea, este loiala, intelegatoare si iarta usor. Stiu ca insemn foarte mult pentru ea si acest lucru ma face sa pretuiesc dragostea noastra foarte mult.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Rac: ”Este o persoana careia ii pot multumi foarte multe si in special faptul m-a crescut echilibrat si responsabil, pentru a deveni o persoana cu calitati morale si sufletesti.”

Ce spune seful ei: ”Este o persoana pe care daca reusesti sa o motivezi atunci iti ofera toata energia ei. Ea se implica total, insa are nevoie de incurajari.”

Sfatul astrelor: Asculta-ti intotdeuna intutia si acorda atentie mesajelor si semnelor din jurul tau, deoarece Luna te ghideaza pe calea cea buna, insa va trebui sa stii sa iti asculti sufletul si sa privesti semnele. Fericirea este atat de aproape de tine si o poti gasi intotdeuna daca te increzi in intuitia ta.

FEMEIA DIN ZODIA LEU

Te guverneaza: Soarele, care te inzestreaza cu o personalitate magnetica si stralucitoare.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este creativa, plina de imaginatie, pasiune si surprize. Ma simt iubit de ea mai mult decat de toate femeile la un loc pe care le-am intalnit, deoarece are o capacitate afectiva iesita din comun.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Leu: ”M-a invata ca sa am demnitate in fiecare lucru pe care il fac si pot sa spun ca prezenta foarte buna pe care o fac in societate se datoreaza educatiei ei.”

Ce spune seful ei: ”Ea niciodata nu se multumeste cu putin si va face mereu astfel incat lucrurile sa iasa foarte bine. Stie sa isi motiveze colegii si este foarte creativa, are multe idei si o viziune personala asupra lucrurilor. ”

Sfatul astrelor: Iesi mai des in societate si fa-ti cunostinte printre oamenii de cultura si realizati, deoarece ai nevoie de un mediu superior. Doar in mediul potrivit vei putea straluci la adevarata ta valoare. Nu neglija socializarea.

FEMEIA DIN ZODIA FECIOARA

Planeta guvernatoare: Mercur, care te inzestreaza cu istetime si simtul umorului.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este curioasa, amuzanta, o prietena excelenta cu care poti vorbi despre orice, iar senzualitatea ei ma face sa ma gandesc la fiecare moment cu ea ca la un deliciu exotic.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Fecioara: ”Este o mama cu care pot discuta orice si stie sa ma ghideze in viata. Am invatat de la ea sa acord atentie detaliilor si mi-a folosit mult acest lucru.”

Ce spune seful ei: ”Este perfectionista si munceste mult, face lucrurile cu maxima atentie. S-a adaptat foarte usor la mediul colegial si in general la toate modificarile de program.”

Sfatul astrelor: Sufletul tau tanjeste dupa cultura: un film bun, o carte interesanta, un ceai cu o prietena intelectuala sau o piesa de teatru te va face sa te simti deosebit. Nu prea iti place lumea agitata in care traim si astrele te sfatuiesc sa te refugiezi cand poti din ea.

FEMEIA DIN ZODIA BALANTA

Planeta guvernatoare: Venus, te inzestreaza cu farmec si simt estetic.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este incantatoare si o prezenta deosebita in societate, ma face mandru ori de cate ori iesim impreuna. Prietenii ma invidiaza pentru faptul ca o am pe ea alaturi de mine. ”

Ce spune copilul despre mama din zodia Balanta: ”Are gusturi deosebite si este pretentioasa, de aceea am invatat sa nu ma multumesc nici eu cu putin in viata. Este o mama foarte afectuoasa si cu o gandire limpede.”

Ce spune seful ei: ”Organizata, ordonata si eficienta, este un angajata model. Stiu ca orice fel de sarcina i-as da o va duce la bun sfarsit intr-un mod exemplar.”

Sfatul astrelor: Ai atata iubire in suflet, incat trebuie sa te inconjori de cat mai multa lume fata de care iti poti manifesta afectivitatea. A tine in interior acest sentiment pretios este dureros pentru tine. Este indicat de asemenea sa ai multe flori acasa si animale de companie.

FEMEIA DIN ZODIA SCORPION

Planeta guvernatoare: Marte si Pluto, te inzestreaza cu magnetism erotic si mister.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este o personalitate puternica pe care o admir si de care uneori imi este si frica. Are atat de multa influenta asupra mea cum nu au mai avut alte femei pana acum. Ma citeste fara sa ii spun nimic.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Scorpion: ”Intotdeuna m-a motivat, m-a incurajat sa lupt pentru ceea ce imi doresc si stiu ca nu as fi ajuns atat de departe in viata fara suportul ei moral si emotional.”

Ce spune seful ei: ”Ambitioasa si cu o vointa de neclintit, va face totul pentru a-si atinge obiectivul si mai apoi a obtine aprecieri si o marire de salariu. Stie cum sa se impuna si sa negocieze.”

Sfatul astrelor: Ai multe resurse interioare, talente personale si de aceea trebuie sa ceri mai multe de la viata. Ar fi pacat sa nu iti pui in valoare toate bogatiile cu care te-au inzestrat astrele. Cauta persoane care te pot ajuta sa iti pui in aplicare ambitiile indraznete.

FEMEIA DIN ZODIA SAGETATOR

Planeta guvernatoare: Jupiter, marele benefic, te inzestreaza cu optimism si intelepciune.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este un spirit mereu tanar, langa care simt ca nu imbatranesc niciodata. Spontana, exuberanta, gata de a face ceva nou, are atat de multa energie! Reuseste sa aduca la suprafata ce este mai bun din mine.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Sagetator: ”Este o mama grozava, cu care pot sa face orice si pot sa ii spun orice. Mereu ma incurajeaza sa fac ceva deosebit in viata, sa imi urmez idealurile si sa nu ma uit in urma la esecuri. Este o forta pozitiva. ”

Ce spune seful ei: ”Ii place sa ii lasi libertate de miscare si ma impresioneaza faptul ca se descurca atat de bine fara sa aiba nevoie de sfaturile mele. Este independenta si eficienta. Adevarul este ca are mai multe calitati decat crede ea despre ea. ”

Sfatul astrelor: Cu toate ca Jupiter iti da optimism si credinta in viitor, totusi sfatul astrelor este ca sa ai mai multa incredere in tine, nu doar in circumstantele exterioare. Invata sa te evaluezi la adevarata ta valoare, fara sa crezi ca ar fi act de mandrie. Cu mai multa incredere in tine, vei avea curajul sa faci pasi mari in viata.

FEMEIA DIN ZODIA CAPRICORN

Planeta guvernatoare: Saturn, te inzestreaza cu maturitate si responsabilitate.
Ce spune partenerul despre ea: ”Este loiala, devotata si are sentimente sincere pe care nu pot decat sa i le apreciez. Spune lucrurile pe nume si adesea are dreptate, chiar daca imi este greu sa recunosc.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Capricorn: ”Este o mama blanda si care imi poarta foarte mult de grija. Se intereseaza mereu de tot. Cere multe de la mine, insa stiu ca o face cu suflet bun.”

Ce spune seful ei: ”Isi face munca cu multa seriozitate, atentie la detalii, spirit de sacrificiu. Este printre oamenii de top pe care ma pot baza.”

Sfatul astrelor: Ai o gandire matura si cei din jur vor accepta mai usor sugestiile tale daca ai rabdarea necesara sa le explici. Acorda mai mult timp romantismului, caci sufletul tau tanjeste dupa momentele de intimitate.

FEMEIA DIN ZODIA VARSATOR

Planeta guvernatoare: Saturn si Uranus, te inzestreaza cu originalitate si obiectivitate.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este o femeie surprinzatoare, o combinatie de pasiune si prietenie de care nu am mai intalnit pana acum. Inteligenta si cu simtul umorului. Este atat de diferita de alte femei, iar pentru mine speciala.”

Ce spune copilul despre mama din zodia Varsator: ”Mama mea este deschisa la idei noi si m-a invatat sa nu gandesc ca cei din jur. Mi-a deschis ochii asupra a multor lucruri. ”

Ce spune seful ei: ”Originala si inteligenta, nu trebuie sa ii explic prea mult ce are de facut. Prinde ideile din zbor si se descurca de minune in tot ceea ce face.”

Sfatul astrelor: Citeste cat mai mult despre psihologie si spiritualitate, deoarece inteligenta ta simte nevoia sa descopere mistere si sa patrunda in profunzimea lucrurilor. Fa acest lucru pentru tine si vei descoperi o noua activitate placuta.

FEMEIA DIN ZODIA PESTI

Planeta guvernatoare: Jupiter si Neptun, te inzestreaza cu empatie si idealism.

Ce spune partenerul despre ea: ”Este visatoare si o romantica incurabila, plina de emotii intense si contradictorii. Ma face sa trec prin stari de extaz si agonie, mereu ma tine in suspans. Este femeia fara de care nu pot trai. ”

Ce spune copilul despre mama din zodia Pesti: ”Este atat de buna la suflet, intelegatoare si iertatoare incat nu mi-as fi putut dori o alta mama. Foarte sensibila, pune suflet in tot ce face pentru mine.”

Ce spune seful ei: ”Se vede pe ea ca face cu placere munca pe care o are si ca are o curiozitate innascuta. Are foarte multe resurse si este mereu o prezenta deosebit de placuta, amabila. ”

Sfatul astrelor: Nu gandi negativist si rational despre posibilitatile pe care le ai. Astrele ti-au oferit mult mai multe in aceasta viata decat te gandesti, insa trebuie sa fii optimista. Lasa-ti imaginatia sa zboare si sa te inspire.

duminică, martie 07, 2010

Hai

Hai să facem ceva... să fugim în lume, să nu mai privim înapoi, să ucidem speranţe deşarte, să le transformăm în realităţi şi să murim pe ritmul propriilor inimi. Hai să ţipăm împreună, sau mai bine lasă-mă doar pe mine să ţip. Ţine-mă de mână şi strânge-mă puternic. Nu mă lăsa nicio clipă să-ţi scap printre degete. Nu-ţi face griji, nu mă va durea mâna ta. Nu mai simt durerea.
Am numărat atâtea clipe până să ajung aici, până să mă izbesc de-o realitate senină, până să simt că am prins viaţă. Hai să nu mă pierd în gânduri, judecăţi, raţionamente. Înţelege-mi incoerenţa şi asumă-ţi-o! Nu mai vreau să ştiu, nu mai vreau să mă schimb, nu mai vreau să deschid ochii... vreau să orbecăim împreună şi să mă ghidezi... hai să murim împreună. Vrei?

sâmbătă, martie 06, 2010

OJSS-U

Gata... a trecut şi olimpiada. Vroiam să scriu multe chestii amuzante dar pur şi simplu nu am inspiraţie. Încă îmi mai e frig.. afară sunt -2 grade şi bate un vânt cumplit.
Am scris ca tâmpita 20 de pagini şi nu am reuşit să termin fiindcă s-a dovedit că ideea de a bea 1 litru de apă înainte de a pleca de acasă şi apoi încă jumătate în timpul probei nu a fost prea inspirată. Aşadar pentru a rămâne în temă, am experiemntat ceea ce se numeşte "nevoi fiziologice" conform lui Maslow, când încă aş mai fi avut ceva de scris. Mi-am asumat riscul (că mai bine terminam şi făceam pe mine, e partea a doua. De unde era să ştiu eu că am concurenţă atât de mare anul acesta?)
În fine. Am stat toată ziua ca pe ghimpi şi într-un final am aflat. Am ieşit pe 2 la 20 sutimi distanţă după ce au fost ambele lucrări analizate pentru departajare sau ceva de genul. În fine. Asta este. Trebuie să mă apuc de învăţat chimie şi biologie serios pentru admitere şi să renunţ la restul activităţilor că deja nu se mai poate.
În altă ordine de idei... nici nu mai ştiu. Mi-am pierdut ideea. În fine, unele lucruri din viaţa mea sunt atât de frumoase în momentul de faţă, mă simt ca în Rai... păcat doar că în fiecare Rai trebuie să existe câte un măr interzis!
Noapte bună!

vineri, martie 05, 2010

O Doamne, O Doamne...

Băi... ce porcărie mai e şi asta??? E vineri, ziua mea preferată din săptămână, e 5 (cifra mea preferată) şi e martie. De aici se deduce că e baba mea de prezent (şi conform tradiţiilor populare, de dragoste). Ce papucii mei??? Afară... NINGE!!!! Cum mă să ningă? Nu m-a deranjat că ploua... aveam măcar parte de bani, şi oricum îmi place ploaia. Dar zăpadă?? Să ningă?? Sunt sătulă de ninsoare până peste cap!
Şi fiindcă nu era suficient, am emoţii de zici că mă pregătesc să fac prima mea operaţie pe creier nesupravegheată. Mâine e olimpiada de psihologie, mă doare capul, simt că am uitat tot ce ştiam anul trecut... mi-e frică de cei de a 10a, a 11a şi a 12a... deşi anul trecut am fost prima la distanţă mare. Dar sunt incapabilă şi am bioritmul intelectual varză, la pământ. Mai că aş vrea să dau acum proba să scap odată şi să nu mai simt din 2 în 2 minute nevoia de a deschide fereastra (mă sufoc) şi de a vedea ciorofleaşca de afară.
... Am creierul atât de bulversat că parcă nici nu realizez ce mai citesc. Mă ustură ochii. Şi afară ninge. Deja mă obsedează. Îmi vine să râd ca proasta singură de milă. Nu am mai fost de mult atât de agitată. Poate mi-ar fi totuşi mai bine dacă nu ar băte tata în cutia aia ca să mi-o ia mintea şi mai razna, şi dacă nu ar ninge afară.
Deja am o fixaţie. Detest porcăria asta. Nu sunt în stare să leg două fraze.
O Doamne, O Doamne...

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...