luni, septembrie 29, 2008

Music and Lyrics


Am văzut ieri un film foarte frumos, comedie - romance, în premieră la HBO... Se numeşte "Music and Lyrics" (muzică şi versuri) în regia lui Marc Lawrence. Scenariul este foarte frumos, bazându-se pe o poveste de dragoste cum... numai în filme şi în cărţi există. De aseară am rămas în minte cu piesa ce constituie şi motivul principal al filmului, pe care o fredonez în continuu şi mă face să ... zâmbesc!

sâmbătă, septembrie 27, 2008

Nothing sweet about me

Ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute, secunde, acum! Nimic nu este bine sau rău. Orice rău este în fond un bine... E sâmbătă, şi încă, este una în care îmi reîncarc bateriile şi redevin puternică. S-a terminat o săptămână destul de controversată şi... pot spune... frumoasă! :)

A venit catalogul, am luat primele note, am notat primele impresii şi am manipulat primele greşeli. Mă simt împlinită cu atât mai mult cu cât într-o săptămână aparent "vulgară" şi "rece" am avut o zi perfectă: vineri.

Nu mi-a scăpat nimic şi totuşi au fost atât de multe oportunităţi de extindere. Sunt bucuroasă şi mândră de viaţa mea. Verdele este în fond roz, nu? Ce mai contează restul?

Sunt enervantă fiindcă am lucruri la care ţin, sunt stresantă pentru că îmi respect credinţele şi judecăţile. Am principii ce nu sunt la nimereală. Mai contează altceva?

joi, septembrie 25, 2008

Clonarea - da sau nu?

Astăzi la engleză ne-a împărţit doamna profesoară în două grupe să susţinem un debate pe această temă. Eu am făcut parte din echipa afirmatorilor (pro). A fost interesant cu atât mai mult cu cât am aflat unii de la alţii mai mult decât am fi crezut. Nefiind un debate propriu-zis, lipsind cronometrul din joc, nu am ajuns la un rezultat final (sau poate ţine de egalitate), cele două ore nefiindu-ne suficiente. Ideea e că acest fenomen este legal, este benefic dar nu şi necesar (ca să nu fiu rea şi să îi acuz pe negatori că mă lasă fără inimă) :)).

În biologie clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau a organismelor. Uneori termenul este greşit utilizat ca referindu-se la identificarea locaţiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secventei genomice relevante. În esenţă, pentru a amplifica o secvenţă ADN într-un organism viu acea secvenţă trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secventei capabil să direcţioneze propagarea ei însăşi şi a tuturor celor conectate de ea. În practică totuşi, un număr de alte elemente sunt dorite şi există o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN şi ADN de sine stătători.

luni, septembrie 22, 2008

Random

Am răcit. Nu am nimic interesant de spus însă vreau să vorbesc (asta poate fiindcă tocmai mi-a zis mami să mă bag în pat - urmează frecţia). A început şcoala "pe bune", adică la modul cel mai serios... profesorii încep să plece de la noi (wow ce început... da nu e vina noastră) şi toată lumea ne verifică forţele.
Mă doare capul (dar râd...) e de la răceală. Mi-e dor de fraţii mei care duminică au plecat la Cluj... şi de tati care la o oră diferenţă faţă de ei, a plecat la Poiana Braşov. Am rămas numai cu mami... şi mă gândesc la momentele petrecute în familie... şi la plimbarea de sâmbătă care m-a costat... această răceală (a da... şi la joaca de-a zugravii la mine în cameră înainte de noua zugraveală)!

duminică, septembrie 21, 2008

A trecut un an!!

Poate că e impropriu spus "la mulţi ani Resurgam! Esse quam videri malim..." însă trebuie să amintesc faptul că astăzi se împlineşte un an de la apariţia blogului meu. Un an de când îmi dau pe faţă identitatea, de când mă confesez publicului larg, mai mult sau mai puţin cunoscut, un an de când îmi fac simţită existenţa în lumea blogger.



Şi totodată, la mulţi ani fratelui meu, Gabi, care ieri a împlinit 23 ani!!

miercuri, septembrie 17, 2008

Revenire...

... la programul normal de... şcoală! Parcă mă simt normal acum, liniştită, fericită, amuzată. Mi-a trecut supărarea şi mă simt iar... eu! Nu am foarte multă inspiraţie sau imaginaţie, nici forţă de muncă dar măcar sunt veselă şi mă simt bine... Are şi şcoala rolul ei!

Felicitări CFR Cluj pentru scorul de aseară!! Cea mai mare performanţă pentru echipa mea de suflet (sunt rapidistă, nu mă înjuraţi, dar clujeancă în acelaşi timp, oricum în Champion's league sunt româncă) şi succes Stelei în meciul din seara aceasta!!

luni, septembrie 15, 2008

Cu paşi mărunţi spre clasa a Xa

Se vede că nu am aterizat de mult timp cu picioarele pe Pământ. Încă mai sunt aeriană...
Am trecut în clasa a X-a (F hee hee). Emoţiile au fost pe măsura aşteptărilor, colegii sunt la fel de înţelegători şi de simpatici, mai puţini cu unul la număr (Ştefi, dacă citeşti, află că îmi pare rău că te-ai mutat). Clasa se transformă într-o celulă de Jilava :)) (poate datorită uşilor cu geam cât de un cap), băncile s-au înmulţit şi stau goale (invers proporţional evoluţiei noastre) şi entuziasmul flutură în aer (hai că deja bat câmpii când eu singură mă simt cu 80 de ani mai bătrână... până mâine întineresc). Sincer, mi-era dor de şcoală deşi tare fain o fost în vacanţă...


PS: Ori am fost eu beată (de fericire, desigur), ori nu s-a ţinut "festivitatea" de... deschidere! Dar pe bună dreptate... unde? Că încă mai e şantier...


Oricum... Bine aţi revenit, elevi şi profesori, la şcoală şi... să sperăm că anul acesta va fi mai bun decât cei precedenţi la un loc!

duminică, septembrie 14, 2008

Back Home...

... în sfârşit acasă... (deşi nu sunt atât de încântată). Braşovul a fost extrem de primitor. Am prins şi ultimele zile "after Cerbul de Aur". Felicitări filarmonicii Braşov pentru spectacolul oferit. Parcă au fost rupte din vis ultimele zile. Acum aştept să văd ce mai e nou pe la şcoală... Am emoţii deşi e inutil să mă gândesc la ceva ce va ţine mai puţin de o zi...

sâmbătă, septembrie 06, 2008

Nimic

Sângele meu e încă rece... obosit! Nu am forţa să zâmbesc decât la nivel de scânteie. Nimic glorios, nimic memorabil... doar nimicuri. De aş lăsa prioritate lucrurilor ce contează cu adevărat, aş putea vedea iar soarele... şi cu ochelari.
E un lucru obişnuit, ceva ce deja nu mai are o semnificaţie deosebită dar mă împinge involuntar într-o monotonie înfricoşătoare de care mereu am încercat să fug...
Nimicul ce m-a monopolizat îmi dezvoltă o doză de indiferenţă îngrozitoare. Nu cred că-l pot arunca. Îmi rămâne un singur lucru: să-l accept.

vineri, septembrie 05, 2008

Cu mâinile-ncordate

Nu în fiecare zi de toamnă miroase a vară şi nici nu răsare soarele senin pe cer fără ca măcar un nor să-l trimită răzbunător în direcţii ceva mai sudice... Aşa începe o nouă "aventură", o nouă zi... traită acum mai mult ca o amintire. Clujul, pe ultimele sute de metri, mă ţine tot mai strâns prinsă de el şi mă face să-mi doresc să rămân la "el" o viaţă.
E ultimul salut senin pe care îl mai pot face, înainte de a mă întoarce "acasă"... la casa spiritului, a minţii... la şcoală. Nu mai pot spera nimic acum, decât ca despărţirea de libertate să nu mă facă să mă trezesc într-o lume străină, înconjurată de-un gard metalic plin cu şerpi...

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...