vineri, septembrie 05, 2008

Cu mâinile-ncordate

Nu în fiecare zi de toamnă miroase a vară şi nici nu răsare soarele senin pe cer fără ca măcar un nor să-l trimită răzbunător în direcţii ceva mai sudice... Aşa începe o nouă "aventură", o nouă zi... traită acum mai mult ca o amintire. Clujul, pe ultimele sute de metri, mă ţine tot mai strâns prinsă de el şi mă face să-mi doresc să rămân la "el" o viaţă.
E ultimul salut senin pe care îl mai pot face, înainte de a mă întoarce "acasă"... la casa spiritului, a minţii... la şcoală. Nu mai pot spera nimic acum, decât ca despărţirea de libertate să nu mă facă să mă trezesc într-o lume străină, înconjurată de-un gard metalic plin cu şerpi...

Un comentariu:

VOX spunea...

salut.ai postat chestii interesante.poezia si muzica sunt si pasiunile mele...
tony.plutonium@yahoo.com

id-ul meu de mess...in caz ca ai chef sa mai chatuiesti uneori, sa mai facem schimb de idei etc.salutari...din sibiu ;)

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...