sâmbătă, mai 29, 2010

Casablanca (1942)

Vă vine sau nu să credeţi, având în vedere cât sunt eu de pasionată de vremurile de mult trecute... şi cum eu trăiesc mai mult în acelea... ei bine, nu am văzut nici măcar o dată până astăzi Casablanca, deşi e legendă. Ştiam poveşti, melodii... însă nu filmul.
Ei bine, aparent genul meu de film: război şi dragoste la un loc. Problema intervine totuşi undeva în esenţă. Cum eu sunt o paranoică, m-am simţit puţin zdruncinată de acţiune... el, un bărbat care o iubeşte pe ea din tot sufletul, o ia de nevastă, luptă pentru binele lumii, e trimis în lagăr de concentrare. Ea... aparent îl crede mort, se reîndrăgosteşte de un altul. Şi pe acesta în vrăjeşte, află că el de fapt e în viaţă şi-şi ascunde / neagă existenţa. Dispare definitiv. Acest altul pleacă, încearcă să-şi înmoaie inima plină de fiere, se pierde, devine lipsit de scrupule.
Timpul trece, soarta îi readuce împreună, într-un alt context... dar li-l pune în faţă şi pe el. Ea îl alege pe altul, dar acesta lasă mai departe soarta să îşi facă lucrarea. O ajută pe cea pe care o iubeşte... tocmai pentru că... o iubeşte!

Dacă stau să mă gândesc bine, povestea este într-adevăr superbă. Poate nu la fel de uşor de interpretat pentru oricine, însă totuşi m-aş fi gândit să dezbat moralitatea poveştii... şi apoi mi-am amintit cum îmi spune mereu profesorul de religie: "Orice poate fi dezbătut, mai puţin moralitatea cuiva". Şi da, aşa este. Mai bine las povestea cum este... pentru că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti.
Într-adevăr, frica din suflet, teama şi tot ce porneşte din pesimismul acesta puternic ce mă stăpâneşte... toate acestea... mă fac să vreau să gândesc povestea şi să-mi pun întrebări.
Dar o voi lăsa aşa. Este un film superb, cu un scenariu foarte bun ce stârneşte scâneia oricărei inimi romantice, în sensul clasic al cuvântului.

Sâmbătă. Relaxare.

Ahh, ce zi. Sincer, mi-era dor de astfel de momente. Cred că aşa cum orice băiat are nevoie uneori să se izoleze, să-şi fie suficient sieşi, aşa şi orice fată are nevoie din când în când de fie de o rundă de shopping, fie de o zi întreagă de răsfăţ. Şi prin filme apar înfăţişate astfel de momente "între fete": ceva de genu cele mai bune prietene ies la salon la un masaj, saună, bla.

Well... Eu sunt mai singuratică şi mai comodă. Deocamdată. Îmi sunt de ajuns. În fine, să revin, după cum spuneam, azi m-am simţit bine. Toată ziua m-am răsfăţat cu tot felul de creme care aşteptau de mult să îmi mai fac timp pentru ele, baie cu jacuzzi şi săruri/uleiuri, alte creme, etc etc. E drept, a lipsit din peisaj maseorul acela musculos de apare prin filme, dar... oricum niciodată genul acela de păpuşei epilaţi şi efeminaţi deşi afemeiaţi nu au fost genul meu.




M-am mai relaxat ascultând obsesiv piesa aceasta:


...şi uitându-mă la maşini, ca de obicei. Nu ştiu cum se face că în fiecare dimineaţă mă trezesc în minte cu un nou plan de vacanţă şi un nou gând de a-mi cumpăra maşină. Şi mă tot uit la ele... şi visez... şi vreau atât de tare să fac rost de maşina mea vara aceasta. Of...

Şi un ultim mod de a mă relaxa a fost citind despre cariera pe care vreau să o fac. Ah da, şi am lenevit în pat până la 11!!! Deşi m-am trezit mult mai devreme... obosită. E miraculos... ieri în afară de şcoală nu am ieşit nicăieri, azi nici nu mi-a trecut prin cap aşa ceva... <3 linişte.
Şi am mai ascultat ploaia. Superb!

vineri, mai 28, 2010

Încotro?

A început weekendul. Nu prea am chef de nimic extravagant. Vreau să mă relaxez şi să-mi încarc bateriile după ce o săptămână întreagă am avut de alergat. Ştiu că nu e posibil şi că mă amăgesc singură dar măcar sper.
Mno... S-a încheiat sezonul 6 din Grey's Anatomy şi din fericire, Derek nu a murit. Era de aşteptat totuşi. Forţele răului sunt învinse de cele ale binelui, bla.
Mi-e somn. Aş lua maşina şi aş fugi ... unde mă duce viaţa. Dar... ce maşină? A timpului eventual. Una care să mă aducă şi înapoi când vreau să mă odihnesc.
It took me a long time to find him... a long time... and even then it took me a long time to even know I wanted him, to be married, to be his wife, to have his kids... and now, if he's hurt... you don't get to cry about that:)


Gata!
PS: Viaţa trebuie luată în râs. Sunt prea serioasă pentru ea.

joi, mai 27, 2010

Maxim am spus!!

N-am prea mai avut timp zilele acestea să scriu. Am fost foarte ocupată... şi veşnic indispusă, însă, din fericire încep să revin pe drumul cel bun şi s-o las mai moale cu enervatul din orice.
Anyway... azi am avut o zi frumoasă: exceptând faptul că nu m-am putut concentra asupra unui singur lucru, că am fost distrată şi am vorbit foarte mult, totul a fost bine. Am avut cea mai tare oră de română posibilă <3 .="." a.="a." a="a" acas="acas" ajuns="ajuns" am="am" ap="ap" asta="asta" bine="bine" br="br" c.="c." c="c" care="care" cat="cat" ce="ce" cu="cu" cum="cum" cut...="cut..." cut.="cut." de="de" distrat...="distrat..." doar="doar" dor="dor" dup="dup" dus="dus" e.="e." e="e" f.="f." f="f" fapt="fapt" fost="fost" frumoas="frumoas" i-am="i-am" i="i" iile="iile" it="it" l.="l." la="la" m-am="m-am" m="m" mas="mas" mda.="mda." mergem="mergem" mi-a="mi-a" mi-era="mi-era" n="n" nas="nas" nge="nge" notat="notat" nu="nu" opera="opera" p="p" pe="pe" perfect...="perfect..." piscin="piscin" pl="pl" prea="prea" prima="prima" prin="prin" puternic="puternic" putut="putut" r="r" reau="reau" refuza="refuza" rest="rest" rit="rit" ritur="ritur" s="s" sensibilitate="sensibilitate" sim="sim" sinusuri...="sinusuri..." soare="soare" spargerea="spargerea" sun="sun" totul="totul" trecut="trecut" trezesc="trezesc" unui="unui" urm="urm" vara="vara" vas="vas" veselie.="veselie." via="via">Ce dor îmi va fi mie de gaşca asta cu care îmi omor serile, la anul, când vor pleca la facultate. Profit cât mai pot!
Acum urmează petrecerea Reggae din Bloody (organizată de Interact în scop caritabil). Problema e că nu vreau să merg dar tot mai multă lume încearcă să mă convingă. Frateee... nu-mi plac discotecile, nu-mi place fumul, nu-mi plac oamenii care se îmbată pe acolo ş.a.m.d. Chiar am dubii în ceea ce priveşte şansele de a mă distra. Deşi există totuşi acolo... cât de cât speranţe. Of. Nu ştiu ce să fac. Încă mă mai gândesc.
În altă ordine de idei sunt foarte obosită. Ziua de azi mi-o programasem pentru legislaţie (... :-") şi somn. Acum m-am trezit dintr-o dată că am de învăţat pentru inspecţia de mâine de la istorie şi o notă suplimentară la economie... dar tare m-aş culca. Oufff...

PS: La mulţi ani Laurici!!!

luni, mai 24, 2010

Realizări

A mai trecut un weekend (prelungit ce-i drept). Am mai înregistrat:
- trei ore de condus
- o ieşire nocturnă la terasă
- o plimbare nocturnă la Govora (în căutarea unor fantome :))... printr-o pădure interesantă)
- un grătar în formulă completă
- sute de zâmbete şi chicoteli
- interdicţii de a posta chestii dubioase pe youtube/blog :))
- un episod din Flash Forward în condiţii speciale
- o petrecere nocturnă (încep să mă simt bufniţă)
- cheltuieli neprevăzute
- o porţie de râs cu Ana
Şi cel mai important:

Ai cărţi pe care nu le mai foloseşti?

În perioada 25-31 mai 2010, Clubul Interact Râmnicu Vâlcea organizează o campanie de colectare de cărţi în vederea îmbogăţirii unor biblioteci din mediul rural.
Contăm pe sprijinul vostru!
Cărţile pot fi donate în incinta următoarelor instituţii:

C.N. "Alexandru Lahovari"
C.N. "Mircea cel Bătrân"
C.N.I. "Matei Basarab"
Şcoala Generală "Take Ionescu"
Biblioteca Judeţeană.

Vă aşteptăm!

sâmbătă, mai 22, 2010

Entuziasm

Recunosc public faptul că se întâmplă ceva foarte ciudat cu mine :)). Mai multe detalii nu ofer.

În fine, azi m-am trezit iar devreme fiindcă am avut ore de condus de la 8. Necesit somn... dar nu cred că voi gusta prea curând. Îmi place viaţa trăită la maxim. Îmi place să ştiu că am atât de multe lucruri de rezolvat încât nu prea am timp să mă relaxez... şi îmi place să ştiu că am prieteni cu care să îmi pot ocupa singurele clipe în care aş fi putut dormi.
Vă mulţumesc vouă!

În altă ordine de idei... am primit o parte din poze (de la Bucureşti)! Cele realizate cu aparatul lui Dany. Sunt foarte mândră de ele :)). Îmi trezesc numai amintiri frumoase.


- Eu şi Dany... reprezentanţii judeţului Vâlcea. Tocmai se încheiase munca noastră de cercetare.


- Scumpa mea coechipieră, Marina <3


- Încă o dată, Vâlcea... tricouri şi porecle :)) (Eu - Licurici, Dany - Răzilă)


- Poză de grup. După dezbaterea finală din interior, înainte de raportul final şi de marea dezbatere (oficială)

- Take your time. Relax. Take it easy. Unul din taskuri pentru a ne mai destinde. Aceasta este echipa mea (de la stânga la dreapta): Costi (Constanţa) aka Albă ca Zăpada, Andreea (Timişoara) aka Pitic 3, Marina (Bucureşti) aka Pitic 2, Graţiela (Vâlcea) - mascota, aka pitic 1. Împreună suntem... "PITICII" :)))


- Noaptea altă dinaintea congresului. Toţi muncim. Mape, xeroxat, capsat, filmuleţe... haide, haide, haide!


- Noaptea albă. Ramona pe masă luând o pauză, eu lucrând la filmulete <3


- Again. Subscriu.


- Deja începe să mă lase vederea, mai e foarte puţin până la Congres.


- Plimbare prin Cişmigiu. Nu. Nu este Teiul lui Eminescu.


- Congresul. Dezbatere Noua Lege a Învăţământului. Studenţi, USR şi eu la acelaşi pupitru cu Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu.


- Acelaşi moment.


- La congres. Ministrul.

- Gaudeamus Igitur...

vineri, mai 21, 2010

La mulţi ani!

În primul rând... La mulţi ani mami! Şi la mulţi ani tuturor celor ce îşi serbează astăzi ziua!!

În al doilea rând, îmi vine să plâng. Foarte rar se întâmplă ca vreun film să mă impresioneze dar acum chiar s-a întâmplat. Ultimul episod din Grey's Anatomy, cel care a apărut aseară este de-a dreptul şocant. Sper ca Derek să nu moară!!

Apoi, în altă ordine de idei, azi am avut o zi relativ bună. Exceptând comentariile dubioase ah şi da... faptul că la ora de latină a vizionat cel mai dezgustător film posibil (adapare după Satirikon)... ceva cu gay buttsex :)).
Am mai descoperit de asemenea că de când sunt la "regim" m-am dezobişnuit de lucrurile ce reprezentau pentru mine normalul. Nu mai pot mânca grsimi, dulciuri etc.

BTW... Fac chetă să-mi cumpăr maşină!! Donează careva ceva?? :D

miercuri, mai 19, 2010

Fasole

15 fix. Ar trebui să închin un toast astăzi...
Să fac un articol drăguţ? Sau unul obişnuit?
Hmm...

--------------------------------------------

Ok, ok.

--------------------------------------------

Lame. :))

Se întâmplă ceva foarte ciudat. De ceva timp nu mai vreau să vorbesc despre viaţa mea personală/intimă. Nu simt nevoia. Parcă plictisesc. Ce se întâmplă cu mine? Mă maturizez? Chestiile generale sunt ok.

De exemplu că eu conduc mai bine pe Logan decât pe Passat :)). J'adore! Mi-e foame. Mi-e lene. Bla.

Am căzut pe gresie şi ma doare degetul mic. Dar rău... metacarpienele :(.
Aştept pozele de la Bucureşti dar nimeni nu-şi face pomană cu mine.

marți, mai 18, 2010

Poem despre noi

Azi la ora de română ne-a fost stimulată creativitatea. Eu nu scriu poezii. Nu mă pricep. Pur şi simplu fac rime la secundă :)). Dar, cu toate acestea, tema a fost chiar provocatoare. Aşa că... dacă tot am oricum ceva de sărbătorit (mâine), am să postez câteva din versuri.
Totul a pornit de la sugestia doamnei diriginte de a asculta melodia aceasta de Carla Bruni. Ideea era de a asculta şi parodia creaţia. Emiţătorul era fiecare dintre noi în parte, specializat şi familiarizat cu acest tip de scriere - intervine aici funcţia emotivă prin selecţia atentă a informaţiei spre a o trasnmite mai departe în contextul dat (respectiv realizarea unei poezii de dragoste, poezie simplă, în care îndrăgostiţii să fie pe rând comparaţi cu anumite obiecte/fenomene din realitatea imediat înconjurătoare), receptorul de asemenea prins în jocul creaţiei - cunoaşte bine tema şi se amuză mai departe (ori apreciază). Mesajul trebuia să sugereze sentimentele profunde ale emiţătorului pe care prin limbaj, cod, canal şi cu ajutorul feedbackului le transmite receptorului(şi funcţia poetică).
Era vorba despre un el şi o ea... oricine ar fi ei.



Eu sunt lumea ce visează,
Tu eşti Luna veşnic trează.
Eu sunt mierea şi Edenul,
Tu bondarul şi polenul.
Eu m-arunc pierdută-n zare,
Tu te-arunci în nepăsare.
Eu mi-arunc lumea spre tine,
Tu te uiţi avid la mine.
Eu din lume sunt jumate,
Iar tu eşti cealaltă parte.

Eu sunt funda, tu eşti nodul
Eu geneza, tu exodul.
Eu sunt visul, tu eşti viaţa
Eu sunt acul şi tu aţa.
Eu sunt tocul, tu pantoful,
Tu eşti fumul, eu sunt focul.
Eu îngheţ şi-mi vărs alinul
Tu m-aprinzi şi-mi sorbi veninul.

Eu sunt film, tu eşti scenariu
Eu sunt peşte, tu acvariu.
Eu sunt apa, tu sifonul
Tu eşti geniul, eu sunt omul.
Tu-mi priveşti pierdut portretul,
Pentru mine... eşti profetul!
Tu realul, eu umanul
Eu pereţii, tu tavanul.
Eu visez la replici culte,
Tu vrei doar calcule multe.

Eu sunt verde, tu albastrul
Tu victoria, eu dezastrul.
Eu sunt geamul, tu perdeaua
Tu programul, eu reţeaua.
Tu eşti strofa, eu sunt rima
Tu eşti sabia, eu sunt crima.
Universul îmi eşti mie,
Tu eşti pixul, eu hârtie.


luni, mai 17, 2010

Aşteptare

Cred că e ceva stricat în aer. M-am împăcat cu ai mei. De fapt nici nu ne certaserăm. Am înţeles şi eu unde am greşit dar şi ei că am fost foarte încărcată şi obosită.
În orice caz. Ziceam că voi scrie despre ce am făcut la Bucureşti. Încă nu am primit poze. Încă mai sper.
Până una alta am să povestesc despre cum mergeam azi spre maşină şi, în dreptul ei (maşinii mele) o femeie stătea şi se uita lung holba înăuntru să citească ce scria pe o factură pe care o pusese tata pe scaunul din dreapta. Şi eu vin, mă apropi de maşină... dumneaei se uita în continuare privind în ambele părţi să nu vină cineva şi apoi eu... deschid uşa. Tresare. Se întoarce brusc şi se face că de fapt are treabă la maşina de lângă.
Mda. Nimic interesant în asta... huh?
Am chef de o Maginga. Am chef de Haka. Am chef de Bucureşti. Dezbateri. Muncă... oameni extraordinari... Asta mă face să-mi amintesc de faptul că luni e regionala Debate. Uhm.
Haka:


Green Peace


Altele...



De-abia aştept pozele...

duminică, mai 16, 2010

Acasă

Acasă. După o saptămână.
Am să scriu zilele următoare despre ce am făcut pe la Bucureşti. Sper din suflet să fac rost cât mai repede posibil de toate pozele <3... au fost nişte zile solicitante dar superbe! Am descoperit nişte oameni minunaţi şi mi-am schimbat foarte mult viziunea asupra viitorului meu.
Păcat doar că mama nu mai vorbeşte cu mine şi am senzaţia că sunt nervoşi atât ea cât şi tata. Nu am sunat. Şi am urlat. Am fost o proastă şi acum degeaba mai regret. Oricum nu am curajul şi nici puterea de a mă duce şi a-i spune cât de rău îmi pare.
Mno. În rest sunt fericită. Îmi vor lipsi cei din USR. M-am simţit şi eu studentă printre ei... Tot respectul!!

duminică, mai 09, 2010

Mâncare

Una din marile mele pasiuni este gătitul. De când eram mică mami obişnuia să mă ţină pe lângă ea în bucătărie şi să-mi insufle din dragostea ei pentru gătit şi mai ales din îndemânare. Cu timpul deja mă punea să îi iau locul. Ei bine... aşa, pe bucăţele, din nevoie, am învăţat să gătesc. Şi deşi o fac rar, o fac cu plăcere.
Aşa am ajuns ca azi să petrec 2 ore în bucătărie preparând micul dejun: gogoşi umplute cu tot mezeluri (şi bla), cu aluat de pizza. Cu alte cuvinte Pizza Calzone împăturită şi în loc de pusă la cuptor, făcută în tigaie. E adevătar că am făcut cam multe porţii având în vedere că nu suntem acasă decât eu şi Gabi... dar mai contează? Surprinzător e că sunt eu mulţumită de rezultat - cei ce mă ştiu cunosc faptul că sunt perfecţionistă şi niciodată nu sunt mulţumită de nimic din ce fac.

În altă ordine de idei... se aude superb ploaia de afară. Tunetele sunt absolut geniale. Azi trebuia să avem un proiect cu Interactul... dar l-am amânat. De supărare mai că îmi vine să renunţ şi la şedinţă. Nu ştiu. În fine... am pus cam multă maioneză şi de când mă ştiu reacţionez urât la maioneză (deşi o ador) fiindcă am fierea ştrangulată din naştere.

Măh rog... see ya later.

PS: Nu sunt sexistă, dar... lăsaţi femeia unde îi este locul: la cratiţă! :))) I keed I keed.

vineri, mai 07, 2010

Femeia... cu şi despre

Mă stresează teribil ce se întâmplă la ora actuală cu ţara asta. Vor să ia 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii şi o palmă peste faţă de la popor.
În fine, am discutat deja pe această temă de 3 ori şi mereu mă aprind la fel de tare. Oricum degeaba că nu mă aude nimeni.
Sunt stresată că mi-e foame dar sunt în una din acele zile în care nu am chef de mâncare. Îmi place ploaia...dar nu când trebuie să ies din casă într-un anumit scop... şi nici când sunt singură acasă şi e vineri şi aş prefera să văd un film cu cineva drag sau să fac ceva interesant. Cred că mă apuc iar de teste... legislaţie... până plec.

În altă ordine de idei, am o cărticică foarte veche - a fost a lui tata cred - despre femeie în proverbele şi cugetările lumii. Acum observ cam de prin ce perioadă e având în vedere cui îi aparţine prefaţa (mă abţin să nu râd zgomotos): lui Nicolae CEAUŞESCU (şef de stat, tată!). Şi mai rău, începe astfel: "De la începuturile existenţei sale, Partidul Comunist Român a considerat emanciparea femeii ca unun din obiectivele importante ale luptei pentru lichidarea exploatării omului de către om (...)" bla. Citatul continuă pe toată pagina cu abureli... într-o singură frază. Nea ăsta vorbea mai mult ca mine aparent.

În fine, ideea era alta: îmi place foarte mult această cărticică. Deseori când sunt supărată ori plictisită o deschid la întâmplare... şi citesc diverse proverbe. Acum, făcând acelaşi lucru, am dat peste unele chiar drăguţe:
"Femeia iartă mai repede celui care forţează ocazia, dar niciodată celui care o pierde."
"Femeile preferă bărbaţii care le iau fără să le înţeleagă, celor care le înţeleg fără să le ia."
- cea mai crudă realitate
"Trebuie să iei bărbaţii aşa cum sunt şi pe femei aşa cum vor să fie."
- deseori formulez această idee şi nici nu ştiam că este deja pusă pe hârtie
"Un bărbat timid n-a avut niciodată o femeie frumoasă."
- înainte da... Şi cam aşa este... singura problemă e că de când cu emanciparea femeilor, se merge mai mult pe ideea femeie inteligentă + bărbat inteligent (indiferent că e timid sau nu) = poveste de dragoste. Mai poate face şi femeia primul pas.

Şi acum că mi-am amintit... citeam cândva într-un power point nişte adevăruri absolut geniale. Le-am căutat şi... uitaţi-le:

Adevaruri general valabile

barbat inteligent + femeie inteligenta = poveste de dragoste

barbat inteligent + femeie idioata = sarcina nedorita

barbat idiot + femeie inteligenta = aventura fara viitor

barbat idiot + femeie idioata = casatorie

patron inteligent + salariat inteligent = profit

patron inteligent + salariat idiot = productie

patron idiot + salariat inteligent = avansare

patron idiot + salariat idiot = ore suplimentare

vanzator inteligent + client inteligent = dialog

vanzator inteligent + client idiot = teapa

vanzator idiot + client inteligent = discount

vanzator idiot + client idiot = produse Microsoft

stapan inteligent + pisica inteligenta = afectiune

stapan inteligent + pisica idioata = smotoceala

stapan idiot + pisica inteligenta = zgarieturi

stapan idiot + pisica idioata = imparteala a patului

barbat frumos + femeie frumoasa = sex

barbat frumos + femeie nasoala = idiotule!

barbat urat + femeie frumoasa = bani

barbat urat + femeie nasoala = disperare

barbat tanar + femeie tanara = dragoste

barbat tanar + femeie in varsta = mama!

barbat in varsta + femeie tanara = bani

barbat in varsta + femeie in varsta = amicitie

barbat motivat + femeie motivata = insomnie a vecinilor

barbat motivat + femeie obosita = viol

barbat obosit + femeie motivata = frustrare

barbat obosit + femeie obosita = sforait + insomnie

job pasionant + viata de familie pasionanta = dificultati de planning + mare oboseala

job pasionant + viata de familie idioata = ore suplimentare

job cretin + viata de familie pasionanta = concedii medicale si fara plata

job cretin + viata de familie idioata = adultere si/sau Internet

femeie inteligenta + amanta inteligenta = viitor celibatar

femeie inteligenta + amanta idioata = amanta bomba!

femeie idioata + amanta inteligenta = divort la orizont

femeie idioata + amanta idioata = visul oricarui barbat

joi, mai 06, 2010

Am trecut şi peste asta

Mi-am terminat programul mai devreme decât am preconizat. Şi asta numai fiindcă mă doare capul. Şi stomacul. Şi am obosit :)).
Okay, deci a trecut şi ziua aceea super încărcată de care mă speriasem. Am cam avut de alergat zilele acestea dar ştiam că dacă nu mă stresez şi las clipele să se scurgă, îmi va fi mai bine. Nu e el sfârşitul niciodată.
Ieri mi-am eliberat cazierul. Normal că nimeni nu m-a anunţat şi pe mine că trebuie mai întâi să iau de la poştă timbru fiscal de 2 lei, apoi să plătesc taxa la Trezorerie şi abia apoi să mă duc în Ostroveni să am pretenţia de a elibera actul. Ei bine. M-am dus eu devreme la şcoală, mi-am luat adeverinţa de elev, m-a mustrat lumea pe acolo fiindcă fac acest lucru în timpul orelor de curs (dar nu e vina mea că programul este dimineaţa permanent), în fine... m-am dus pe jos până Lenin Sud şi surpriză! Nu era cum mi-a spus toată lumea că pot achita taxa acolo şi timbru tot de acolo (bla)... ci a trebuit să mă întorc.
M-am dus eu în centru... şi am dat ture. Îmi spusese A. că e vis a vis de Şcoala de Artă, dar eu cum sunt mai tineret... mă uitam şi nu înţelegeam unde, că doar e parcul în faţă. Asta până mi-a picat fisa şi m-am prins că e vorba de vechea clădire a Şcolii de Artă.
În fine, am achitat taxa... m-am dus spre Ostroveni şi mi-am amintit că nu am luat timbru. M-am întors la poşta din centru, am luat timbru şi am pornit spre Poliţie. Am completat cererea, nu am fost scutită nici de această dată de onaniştii prezenţi pretutindeni să cheme o fată la un suc, tipu' de la ghişeu vorbea la telefon, ăia lângă mine mă stresau... nu ştiam cum să mai scap odată. Aproape îmi venea să iau ştampila şi să fac singură treaba şi să plec.
Până la urmă am putut părăsi clădirea. M-am dus la Sanmed (e reclamă? Nvm). Acolo... stau la cozi ca să aflu că abia după o anumită oră se poate realiza fişa medicală.
Mă duc acasă, mi-era cam foame, cam sete... m-am apucat de teste (legislaţie ca de obicei) şi apoi a trebuit să plec (înapoi) să-mi realizez fişa medicală. A fost distractiv. Am aflat fix înainte de activitatea ce s-a desfăşurat astăzi şi că "oamenii ăia chiar vor să mă pună pe mine, domn'le... păi e ceva!". Am trecut pe la A. să îmi primesc mai mult încurajarea :))... şi ca destinaţie finală: Sanmed.
Acolo am avut baftă că m-am întâlnit cu Teo care pare-se abia acum se apucă şi ea de treaba asta (ha!), deci am avut de alergat din cabinet în cabinet împreună.
De ce zic că a fost distractiv... păi, la primul cabinet (n-am să dau nume ca să nu fiu chiar aşa indiscretă), mi s-a spus că am ochi frumoşi (deşi nici nu cred că putea medicul să îi remarce... era cam în vârstă şi nu părea prea atent, dar trecem peste) şi m-a întrebat dacă mi-a cumpărat "tăticul maşina"... apoi am mai aşteptat... am ajuns la o doamnă care mi-a complimentat numele şi modul de a vorbi, urându-mi în final de câteva ori succes... apoi a urmat un alt cabinet cu o discuţie cam ciudată (dar având în vedere specializarea la care mă aflam, nu mai zic nimic). Pe urmă am avut de citit de pe un panou "C T F G E" şi m-a bufnit râsul (prietenii ştiu de ce :)))... Mai departe mi s-a spus că vorbesc foarte direct şi strict şi pe un ton ca de jurnalistă :))... a urmat un cabinet despre care nu îmi amintesc decât că erau multe consultaţii şi tot ce a trebuit eu să fac a fost să îmi spun numele... şi la ultimul cabinet am stat pe scaun până m-am plictisit... 2 asistente derutate... şi nu s-a întâmplat nimic.
Am plecat în sfârşit acasă... dar nu la mine :)). Am avut discuţii lungi şi frumaoase cu m.s. (mereu o plăcere)... am asistat la nişte lupte cu papiţoaie şi sprayuri de toată savoarea :))...
Şi am stat şi am stat şi am stat... şi până la urmă am ajuns acasă, unde am scos idei şi multe treburi pentru dezbaterea de azi (pe care nu le-am folosit, desigur).

Astăzi... nu am făcut nimic foarte important de dimineaţă. La 12 am ajuns la şcoală. La ora de limba română unde m-am oferit să mă dau exemplu negativ. Era vorba de un eseu liber "Mekka personală". Înaintea mea vorbiseră două colege (asta însemnând ora trecută), cu nişte discursuri superbe. Ştiam ce aveam eu... tocmai opusul. Apreciez atât de mult oamenii care ştiu să se bucure de lucrurile mărunte în viaţă! Îi invidiez! Eu una nu prea pot să mă rezum decât la lucruri grozave, peste limite obişnuite. Doar acelea îmi oferă cu adevărat satisfacţii... şi numai de moment. În fine.
S-a ajuns la concluzia că am o gândire foarte matură şi pesimistă. Şi că-mi reneg vârsta. Mereu am avut această problemă şi niciodată nu m-am regăsit în generaţia mea. Cine mă citeşte, cine mă cunoaşte de aproape ştie deja acest fapt. Nu o dată mi s-a întâmplat să vorbesc cu o persoană fără a ne cunoaşte direct şi a-mi atribui cu cel puţin 10 ani mai mult. Deci nu e chiar de faţadă. Apoi... stau şi mă gândesc că uneori sunt atât de derutată, cred atât de puţin în idealuri având în vedere cât de repede se schimbă viaţa şi cât de aiurea, încât prefer să mă bazez pe fapte concrete, să cred în ceea ce fac şi să fac numai ce văd. Ceea în legătură cu ce am o certitudine că poate avea o finalitate.
Nu ştiu dacă mă înţelege cineva. Nu sunt chiar o pesimistă. Adică ba da, sunt. Mereu ştiu că există un rău şi o piedică. În orice. Dar ştiu să râd, ştiu să mă distrez. Dar nu este un ideal pentru mine faptul de a mă distra. Acestea sunt numai mijloace de relaxare care nu au niciun fel de legătură cu idealurile. Da, trebuia să fie o Mekka descoperirea adevărului, libertăţii, puterii, iubirii... dar toate acestea sunt valori intangibile. Sunt chiar imparţiale. Mie una îmi place politica. Îmi plac dezbaterile, îmi place filozofia, îmi plac legile... dar peste toate IUBESC puterea. Eu sunt o persoană rece. Şi nu e o aparenţă. Sunt rece pentru că m-am izbit de viaţă. Poate am aproape 18 ani, poate nu ar trebui să vorbesc despre experienţă, dar sunt destul de trecută prin viaţă şi într-adevăr doamna dirigintă a punctat bine... mediul în care am copilărit m-a făcut să fiu aşa. Mereu mi-am dorit să fiu egala adulţilor. Şi nu era uşor având în vedere gradul de pregătire al acelora.
În fine. Trec mai departe deşi e un subiect frumos care chiar mă incită. La 13 mi-am cerut voie pentru a mă duce la Biblioteca Judeţeană unde trebuia să fiu moderatorul unei dezbateri privind noua lege a învăţământului. N-am să comentez ce s-a întâmplat fiindcă mă doare şi aşa suficient capul şi oricum nu ştiu câţi dintre voi au ajuns până aici... dar pot spune doar că a fost obositor. A trecut şi asta. Trebuia să mă duc la cursurile de legislaţie după dar nu am mai putut. Citesc acasă mai bine... mai fac nişte teste când mă voi simţi în regulă şi cu asta b-asta. Trebuia să ajung în final la 20 acasă. Dumnezeu e cu mine. E 18 şi sunt acasă. M-aş culca dar sigur nu adorm la durerea de cap pe care o am. Cred că e de la sinusuri. Groaznic tată.
Ah, altă chestie care mă disperă. Am fost foarte filmată şi pozată. Şi stăteam din profil. În fine, acum sunt curioasă dacă va ajunge şi pe la mine vreo poză curând.
Dacă nu... asta e.

marți, mai 04, 2010

Random

Nu am mai scris de multicel. Nu am prea avut subiecte interesante şi continui să nu am. Lucrez diverse pentru şcoală, cânt la chitară tot mai mult, mi-a apărut o vânătaie dubioasă în forma de "131" sau ceva de genu (unii au zis că e de fapt 15.I sau 151 sau 751, 731. În realitate nu ştiu ce era. În fine) dar de ieri până azi mi-a şi dispărut. Aproape complet. Miraculos. Mda. Whatever.
Mai am o singură teză de dat, o grămadă de proiecte de făcut, la legislaţie e neaşteptat de bine, de-abia aştept plimbările prin oraş... <3 şi apoi să vezi fericire...
Mda. Am fost irascibilă rău zilele astea şi exagerată şi... bla. Dar m-am vindecat. Circulă o vorbă populară destul de bună... :)):-" (acum râd dar să vezi când ... nvm).

Big booty bitches? :)) I keed, I keed.
În fine. Nu am idei. Voi ce mai faceţi? :)) Sper că nu asta:
:)).
PS: Aveţi idee... au apărut pe undeva costume de baie? :))

sâmbătă, mai 01, 2010

A plecat!

Of... detest "despărţirile"... astăzi pentru o clipă m-am simţit atât de singură... azi toată lumea a plecat din calea mea pentru o clipă... i-am privit plecând pe cei pe care îi iubesc. Şi nici măcar nu am fost eu cea care pleca - ci mereu ei.
A plecat Mike. Câtă melancolie. A luat cu el o părticică mică din mine, i-am pus-o pe furiş în buzunar pentru a mă asigura că nu mă uită şi a ştii că mereu sunt lângă el şi este lângă mine.
L-am privit plecând pe scări, plin de bagaje, supărat... străduindu-se a se arăta neafectat.
Apoi... mami şi tati. Au plecat pentru weekend la Cluj. Şi pe ei i-am privit plecând, îngânduraţi şi îngrijoraţi.
Şi într-un final, am coborât pe beznă din maşină, l-am mai privit o dată în ochi şi i-am spus tremurat "pa". Trebuia să se întoarcă acasă. Nici nu am apucat să mă întorc că l-am văzut plecând. Am vrut să mă opresc... să urc înapoi, să-l iau în braţe şi să nu-i mai dau drumul... dar m-am mulţumit prin a lăsa vântului gândurile mele zăpăcite... şi un "Te iubesc" cu care urechile-i n-au putut fi încântate. Deşi am auzit motorul întorcându-se, când eram pe scări... singurătatea din suflet a fost imensă.
Am ajuns în faţa uşii. Era încuiată. Mă aştepta aceeaşi singurătate de care mă tem şi de care fug. De ce nu puteam rămâne acolo? Am intrat. Singură în cameră. Cu o bucată de ciocolată amăruie - nici măcar nu îmi place ciocolata amăruie. Dar am mâncat-o pe toată în timp ce-i scriam mesaj. Mă îngrozeşte liniştea acum. Cu jumătate de clipă înainte îi număram bătăile inimii, cu un sfert de clipă adormise... şi acum, în prezent... privesc spre cei pe care îi iubesc dar nu sunt aici.
Of. Nu vreau aici. Vreau în lumea mea.
De-abia aştept regăsirea de mâine.

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...