vineri, aprilie 30, 2010

Azi

Azi am avut o zi foarte plină şi extrem de obositoare. Ideile de bază se rotesc în jurul faptului că am parcurs distanţe mari pe jos, în timp record... am petrecut câteva ore în oraş cu frate-miu care mâine pleacă în Grecia şi cu Ana, am mai stat la o şuetă cu scumpa mea cumnăţică în timp ce aşteptam un delfin să naufragieze, mi-am văzut bărbatul la costum (ştiţi cum se zice, un bărbat se îmbracă de 3 ori la costul: la banchet, la nuntă şi la înmormântare... o dată l-am văzut... vreau să îl mai văd în al doilea caz. Pe al treilea nu am de gând să-l apuc), am fost să-mi dau testul psihologic, să-mi fac dosarul şi să încep oficial şcoala de şoferi (mwhaha), mi-a spart mama capu' (de fapt m-a dat cu aloe... că m-am umplut de coşuri :( şi nici nu sunt foarte stresată :-").



joi, aprilie 29, 2010

Geanta

Okay, i-am promis Mariei azi la ora de germană că voi scrie acest articol... în legătură cu toate porcăriile pe care le ţin în geantă.
Cum timpul nu mi-a permis... am filmat doar, scoţând chestiile dubioase.

Cheers,
enjoy!

duminică, aprilie 25, 2010

Nuntă în cer

Cine mai stă prin preajma mea ştie că eu citesc foarte mult, însă nu beletristică. Nu mă pot împăca de nicio culoare cu ceea ce nu ţine de concret ... şi cu toate astea am citit "la viaţa mea" destul de multe romane, nuvele, povestiri etc. Majoritatea pentru şcoală... şi în momentele critice ale vieţii, din proprie iniţiativă. Ei bine... trebuie să recunosc că mereu când citesc romane istorice/romantice ori drame... există un "ceva" care să mă atragă şi să mă facă să-mi doresc să citesc şi mai mult.
Ei bine, de data aceasta nu pot să nu scriu despre ultima carte pe care am citit-o (aparent pentru a-mi putea realiza prezentarea pentru teza de la română): "Nuntă în cer" de Mircea Eliade. Încă din incipit am fost captivată de filozofia de viaţă (sunt o împătimită a filozofiei - deşi da, aici ar putea cineva să-mi sară în cap spunând că nu e tocmai "concret", dar nu asta am vrut să spun. În fine) şi de gândurile pe care poate vreodată le-am gândit, dar niciodată nu am avut curajul să le notez, acuzându-mă singură de misoginism şi existenţialism. În fine:
"Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înţeles şi prin ignorarea căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplător. Te trezeşti că ai devenit ceva, aproape fără să-ţi mai aminteşti începuturile acelei transformări."
"Niciun bărbat nu s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre bărbaţi, oricât de proşti ar fi în majoritatea lor, lucrurile nu pot fi explicate atât de simplu. E aici un fel de vrajă, şi asta nu vine din dragoste, pasiune, ci dintr-o nebunie nesimţită, care cu orice chip încearcă să ne umilească..."
Mai apoi, când sorbeam parcă slovele... am descoperit personajul feminin. Cu fiecare descriere suplimentară şi fiecare gest, mă abţineam tot mai tare să nu am o reacţie nepotrivită, să nu izbucnesc în râs sau în plâns... nici măcar eu nu ştiu ce ar fi fost cel mai adecvat. Poate am mai trăit în vremea lui Eliade. Poate el trăieşte în vremea mea şi-şi bate joc de mine punându-mi în faţă o oglindă menită să-mi deschidă ochii, să mă trezesc la realitate şi să înţeleg anumite lucruri, care mereu m-au speriat. În fine, descrierea tinerei femei -cel puţin în ceea ce priveşte compotamentul, psihicul, gândurile - mi se potriveşte perfect. Şi nu ştiu dacă este totuşi un lucru bun, căci realizez acum cât sunt de exagerată şi de iubită.
Apoi întâlnirea, descrierea dansului... tot. Parcă ar fi pătruns în viaţa şi în mintea mea.

"Femeia ne invită întotdeauna s-o privim cum vrea ea."
„Simt că mă rătăcesc, îmi dau seama că spun foarte prost o sumă de lucruri pe care le văd şi le ştiu totuşi cu precizie, dar îmi place să vorbesc la întâmplare. Asta mă stimulează şi mă odihneşte.”
„Îmi dau foarte bine seama că o femeie poate gusta un dans cu un partener imperfect, dacă acesta nu e cu desăvârşire imbecil. Stângăciile, ca şi timiditatea, au un farmec discret prin surprizele pe care le provoacă, prin panica naivă care o răspândesc. Femeile iubesc uneori imperfecţiunile acestea atât de calde, şi niciodată n-au suferit din pricina mediocrităţii dansului meu.”
„Era o mare frică totuşi în extazul ei calm.Nu tremura, cuprinsă de braţele mele, dar simţeam făptura ei întreagă încordată... Mai târziu, în ceasurile care au urmat, am înţeles cât i-a fost de frică şi am ştiut, de asemenea, cât s-a apărat împotriva-mi.Ea a bănuit, de atunci, tot ce se va întâmpla. Şi s-a împotrivit din răsputeri farmecului...”
„E adevărat, se temea de dragoste, o înfricoşase întâlnirea aceea neaşteptată. Mi-a mărturisit-o deschis în ziua următoare.”
În fine, lista citatelor ar putea continua la nesfârşit. Acţiunea este şocantă, captivantă, poate puţin previzibilă pentru o persoană ce trăieşte acel rol în viaţa de zi cu zi.
Şi tot nu îmi vine să cred ce carte puteam rata pentru totdeauna -dacă nu eram forţată oarecum de împrejurimi a o citi- şi mai ales faptul că din comentariile celorlalţi nu părea să fie genul meu. Dar cred că personajul feminin şi momentele de filozofare au reuşit să mă atragă într-un cerc cu totul nou şi nebănuit. Acum, eu am multe de învăţat de aici, spre a nu realiza aceleaşi greşeli şi a nu mă mai răni singură. Sper doar să reuşesc să respect concluziile pe care le-am tras.
În final, recomand tuturor visătorilor şi celor fascinaţi de "nimicuri" duse la un extrem ce depăşeşte graniţele inefabilului (chiar) să citească romanul de dragoste "Nuntă în cer" de Mircea Eliade.

vineri, aprilie 23, 2010

La mulţi ani!

Astăzi este o zi mare: am dat teză la limba latină. Ah nu, nu asta... Azi foarte multă lume se îmbată şi cântă. Aşadar să trăiască toţi Georgeii şi toate Georgienele!!
Bunica!!
Dar mai sunt şi alţii... care astăzi îşi celebrează aniversarea. Aşadar... la mulţi ani Shakespeare! Ah, Cipi!
Şi mai e unul... unic şi de neatins ca valoare... frate-miu, care azi devine mai înţelept. 23 de flori duce în buchetul vieţii... 5 drepte şi alte 18 chinuite de mine. Pentru asta trebuie să zic "Să trăieşti mami! Felicitări că ai făcut un băiat ca el!"...
Well. N-am texte. Da mă, bine că eşti tu deştept :)) dar tot profit de ocazie să-ţi spun, dragul meu Mike, că nimic nu mă face mai fericită decât faptul că exişti şi că orice ar fi, necondiţionat... eşti fratele meu, mama mea, cea mai bună prietenă şi sfătuitorul meu. La mulţi ani frăţioare, te iubesc şi te aştept acasă!!


Powered By: VideoBuzz

miercuri, aprilie 21, 2010

For all those dickless assholes

I just found out that my mom is actually reading my blog. And she is even wise enough to use google translator to explore the hidden paths of my mind.
However, ceea despre ce vroiam să vorbesc azi nu are legătură nici cu acelea spuse mai sus şi nici cu ziua de azi în particular... ci cu un lucru general. Don't you just hate those mo'fo's who tease you and bully you all the time and act like total dickless assholes? Well... de 3 ani, de când sunt "licean(c)ă" păstrez în mine conservată o dorinţă malefică a de a transforma fundurile unor anumiţi indivizi în garaje. Sunt acei indivizi care se cred mari cuceritori, care de fapt sunt nişte frustraţi fiindcă în afară de paraşuta de pe trotuar pe care o plătesc şi care nu dă doi lei nici pe ei nici pe talentele de care dau dovadă... nicio altă fată normală, simţită şi cu sentimente nu şi-ar sufla mucii pe vreunul din ei.
Şi cum spuneam, aceşti indivizi dubioşi... pur şi simplu îşi merită o bătaie... dar nu aşa, un pumn, o palmă... ci o manifestare NATO :)) care să atragă zâmbetul şi satisfacţia tuturor celor câteva zeci (dacă nu chiar sute) de fete ce au fost agresate fizic/psihic/verbal de ei. Un fel de răzbunare...
Ei bine, acum am să trec la subiect. Pentru aceşti drăguţi, frustraţi de dimensiunea minusculă a... creierului şi de habitat (mamă curvă, tată beţiv), frate-miu m-a pus să port după mine un spray paralizant. Din păcate însă mi-e teamă să îl folosesc în spaţii închise şi pe stradă când bate vântul... aşa că nu este chiar atât de eficient. Apoi mi-a propus trucul cu bătaia. Dar mi-e teamă şi de această mişcare.
Într-un final mi-a venit o idee: electroşoc! Americancele poartă mereu câte un astfel de obiect cu ele pentru acei Johnny Bravo ce le racolează. Şi mi se pare corect!
Aşadar:

M-am îndrăgostit de acest Electroşoc 200.000V în valoare de 219 RON. Of. Crudă viaţă. Tocmai sunt în tratative financiare pentru şcoala de şoferi...dar tot nu mă las până ce nu îmi cumpăr acest dispozitiv de apărare.
Dacă aveţi în minte să îmi luaţi vreun cadou, de curând (aşa, de drag şi fără motiv) :)) acesta ar fi ideal. Sau un Audi A3.

luni, aprilie 19, 2010

Grăbit

Sunt obosită. Mi-e somn. De-abia aştept să se termine tot tărăboiul cu şcoala. Mă doare stomacul îngrozitor.
În fine.
I just wrote to say I love you :). And I mean it from the bottom of my heart! :)
LMA!

duminică, aprilie 18, 2010

2 în 1

Astăzi am avut o lecţie demonstrativă de oratorie (debate) în cadrul Liceului Energetic... în condiţiile în care această activitate este foarte promiţătoare şi chiar propusă pentru introducerea ca disciplină şcolară. Nu ar fi rău.
Ei bine, a fost şi doamna Mocanu (despre care orice debater serios cu siguranţă a auzit multe, şi pe care o întâlneşte cu siguranţă la fel de veselă şi binevoitoare la fiecare open în Bucureşti).
Weeelll... moţiunea noastră era ceva legat de obligativitatea introducerii uniformelor în licee. Eu am fost negator (deşi dacă ar fi să aleg...). În fine asta după ce două zile la rând am stat într-un proces continuu de ridare a feţei prin râs şi distracţie şi după numai 2 ore de somn (5 jumătate - 7 jumătate) şi nici nu cred că am adormit imediat. Deci acum, deşi nu mă ating de fel de alcool... mă simt ca după o beţie. Sunt în ultimul hal de obosită.
Nici nu mă pot pronunţa în legătură cu dezbaterea. Nu îmi amintesc mare lucru decât că iar am lovit puternic discursul Ştefaniei şi cel mai evident - că am vărsat paharul de apă al Iuliei pe toată masa şi pe foi în timpul unei argumentări a echipei adversare.
Mda. Fail. Memorabil. Mor de somn dar nu îmi permit să mă culc pentru că pe urmă când mă voi trezi voi fi tot obosită dar plus de asta morocănoasă şi cu mult chef de bâzâială fără motiv.


sâmbătă, aprilie 17, 2010

Maybe I'm addicted

Îmi place să închid ochii şi să mai văd o dată totul. Spuneam că nu mai trăiesc de mult în trecut şi totuşi acum privesc la ieri.
Have I told you how good it feels to be me when I'm with you?

joi, aprilie 15, 2010

Am primit un premiu

Am mai primit şi acum ceva timp de la Mike un premiu asemătător... aşadar mă simt mândră de mine.
Trebuie să scriu despre acest premiu, să scriu de la cine l-am primit, să-l ofer altor bloggeri din lista mea, pe care trebuie să-i anunţ printr-un comentariu, apoi să scriu 10 lucruri care îmi plac şi care mă fac fericită in momentul de faţă.
Am primit acest premiu de la Iulia şi mai departe va merge la:

Mike
pentru că este cel mai genial frate cu putinţă. Şi e midget.

Ana reprezentând motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă să merg la şcoală (fir-ar! Mai am 10 minute şi sună Ana la interfon. I have to move my lazy ass!!)

Livia pentru că scrie atât de profund domn'le şi se îndrăgosteşte de atâta timp zilnic de acelaşi om <33.

Mihail Simionescu... pentru că ne-am descoperit reciproc acum ceva timp şi de curând redescoperit.

Şi cele 10 lucruri care îmi plac sau mă fac fericită în momentul de faţă:
1. Am avut o zi chiar bună la şcoală.
2. Mă iubeşte.
3. Îl iubesc.
4. Gabi tocmai a venit să mă anunţe că e mâncarea gata.
5. Episod nou South Park.
6. Speranţa unei vieţi frumoase.
7. Mirosul de şniţel şi cartofi prăjiţi ce vine tentant din bucătărie.
8. Gândul că în curând mă voi apuca de şcoala de şoferi.
9. E ziua lui tati azi.
10. Mai am puţin şi scap de tot tărăboiul ăsta.

miercuri, aprilie 14, 2010

Concluzii

Făceam ceva mai devreme baie şi... în timp ce ascultam simfonia bulbucilor de şampon din păr am realizat un lucru: majoritatea tipilor pe care îi cunosc sunt născuţi noaptea, în timp ce tipele... ziua! :)) Nu e regulă, de exemplu mama a refuzat aparent să nască noaptea... ba mai mult, nici dimineaţa ori seara. Ne-a făcut pe toţi trei la prânz.
Şi mai târziu, când înjuram pentru a nu ştiu câta oară senzaţia extraordinară de şampon în ochi (asta că mami nu se îngrijeşte de mine să-mi ia Dalin - 23 fix btw), am mai ajuns la o concluzie... sunt prea mulţi Ioni şi prea multe Mării. Deja încep să am alergie la numele astea. În România toţi părinţii au fantezie grozavă. Ce e mai rău e că unii săracii nu au alte nume pe lângă astea.
Mda. Mai uşor pentru popa să-i pomenească, nu se crăceşte prea mult când citeşte cum face de fiecare dată la mine. Cred că uneori am fost şi sărită de pe listă numai de teama de a nu strâmba numele :)). Aşa am ajuns eu să mă semnez Teodora. Cum îi place popii.

Gata cu glumele astea. Nu-i amuzant. Ştiu.
Mă duc acum, ma pregătesc pentru botezul nepoatei mele: Leuştenia =)))).
I just kid my midget brother and his short buss names :))

Crize

Ce mai fac? Păi... am avut şi zile mai bune, mulţumesc de întrebare. De fapt nu ai întrebat. Felicitări, faci parte din consiliul celor 99 cărora nu le pasă.
Mi-aş dori să mai tacă tata... nu. Nu mai vreau nimic. Mă doare deja stomacul în ultimul hal. Aş vrea să plâng dar lacrimile mele sunt la el şi nu vrea să mi se returneze. Sunt dependentă de vocile din capul meu. Mă zbat, mi-e scârbă de exterior... şi totul porneşte de la dureri. Of. Vreau să se oprească o dată.
Aş vrea să scriu tot ce gândesc, tot ce simt... dar s-ar întoarce împotriva mea.

luni, aprilie 12, 2010

Noapte bună!

De ce nu pot face şi eu un articol interesant?? Sunt obosită. Creierul meu funcţionează retrograd momentan. A intrat în perioada de graţie. Sunt atât de zob încât nici nu mai ştiu ce vroiam să fac - şi pun pariu că era ceva important ce nu implica scrisul pe blog.
Mi-e frig, am frisoare... şi asta de la oboseală probabil... şi de la somn. Nici să visez nu mai reuşesc. Mă blochez. Şi mâine e marţi 13. Superb. E 21:19... şi eu nu mai pot. Îmi fac ghiozdanul şi mă culc. Nu mai rezist mult trează. Am ajuns să lăcrimez de somn.
Noapte bună!

sâmbătă, aprilie 10, 2010

Ziua recunoştinţei

Pff... iar m-a luat pe nepregătite. Nu am idei, nu am inspiraţie, am numai gânduri de toate tipurile şi o durere (aparent nejustificată) de stomac. Mda. Cred că rămân la structura veche... deşi mi-aş fi dorit să revoluţionez puţin sistemul. Dar nu sunt în stare. Nu acum. Sorry.

Aşadar...
La mulţi ani:

Martie (după 10): Silviuţa, Alexandra, Adriana
Aprilie (so far): Vlad

Puţini. Puţini...

Mai departe mulţumiri speciale aceloraşi oameni ca în totdeauna, +,- câţiva

Adina care ca în fiecare lună este cap de listă... Am atât de puţină energie momentan încât nici nu ştiu ce să spun. Ştiu doar că luna asta nu a fost tocmai uşoară...aşa că-ţi mulţumesc că m-ai lăsat în pace atunci când am avut nevoie... şi nu uita că... e ceva! :))



Ana care e blondă :)). Luna asta am să-ţi mulţumesc pentru faptul că m-ai făcut să râd
de tineca de obicei. Sunt rea. Tu deja ştii prea bine totul. Nu e nevoie să-ţi explic.




Flory care aparent foloseşte aceleaşi strategii de învingere a crizei economice pe care le folosesc şi eu :)). Merci că treci în pauze pe la noi şi mai schimbi şi cu mine câte o vorbă când sunt prea plictisită să spun cuiva.



Gabi care luna asta, incredibil, nu m-a scos din pepeni. Merci că nu m-ai dezamăgit în anumite situaţii şi că eşti fratele simpatic de cândva.


Heliana care e simpatică. Daaa... ştiu. Sună dubios :)). Mulţam că mi-o mai iei pe Adina din cârcă from time to time.


Mike care deja îmi lipseşte mult. Mulţumesc că ai mai venit şi pe acasă, că mi-ai schimbat monitorul şi că eşti such a good brother.


Sana care în sfârşit îmi împărtăşeşte anumite senimente. Mulţumesc că eşti mereu acolo să îmi aminteşti de latura mea optimistă.


Silvia care e mereu numai zâmbet. Mulţumesc pentru tot ce faci şi ce zici, dar mai ales pentru ceea ce eşti.

Silviu care este un prieten devotat. Mulţumesc că mă laşi să te maltratez verbal :))).


Şi mulţumiri speciale tuturor celor ce îmi citesc, urmăresc şi comentează blogul, hi5-ul şi facebook-ul :))). Mulţumiri celor ce au avut grijă să nu mă deranjeze în timp ce pierdeam vremea şi... celor care au înţeles că nu-mi pasă de nimic... mai ales nu de ei.

joi, aprilie 08, 2010

Senzaţional

Mda. Au trecut sărbătorile. Eu am fost cam ocupată zilele astea (NFS, Warcraft :-" damn busy) aşa că nu am mai avut nimic interesant de scris. Aşa cum nici acum nu am. Viaţa-mi e frumoasă dar nu cred că are nimeni chef să vadă cum o petrec în mare măsură numai cu o singură persoană şi probabil că nici lucrurile amuzante nu mai sunt atât de... amuzante când sunt scrise. Aşa că... ce pot zice? Nimic. Încă mă mai gândesc. Am zis să nu las blogul să moară.
Ah da, Adina zicea despre maşinuţa mea de la NFS Porsche că arată ca maşina lui Batman :|. Heeey... de unde şi până unde?




Tu ce părere ai?

Ah, şi încă ceva. My beloved fiance gave me this song yesterday. I really find it naughty and nice. What do you think?

duminică, aprilie 04, 2010

Sărbători fericite!

Îmi pare rău că nu am reuşit să urez până acum nimănui nimic... am fost foarte ocupată în ultima vreme. Abia am ajuns acasă şi sunt epuizată. Fără vlagă. Obosită...

În primul rând vreau să vă urez tuturor (adică vouă, cititorilor mei) să aveţi parte de cele mai frumoase sărbători, să fiţi fericiţi, să nu consumaţi prea multe produse alcoolice, să ajungeţi în acea stare de leşin general şi moleşală de la prea mult râs (cazul meu - aproape am vomitat de râs)... şi acest râs să nu aibă natură organică (încă o dată... fără alcool!) şi să aveţi parte de nişte oameni deosebiţi lângă voi care să vă iubească la infinit şi cărora să le puteţi răspunde măcar dublu <3.

În altă ordine de idei... am monitor nou. Mda... asta datorită bunului mei frate Mike, ce a venit aseară. Deci acum pot vedea clar.
În fine, mi-am pierdut ideile. Sunt zob de oboseală. Şi de prea multă mâncare... şi dulciuri... şi alergat... şi râs... şi aşa mai departe:)).

Hristos a înviat!

vineri, aprilie 02, 2010

Ouă

Aceasta este „Vinerea Mare”... teoretic ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit. Zi de doliu pe care –la fel de teoretic- oamenii o ţin postind. Practic (pe de altă parte) este ziua în care mulţi dintre noi vopsim ouăle, faţa de masă, degetele şi gresia.
Ei bine, în fiecare an, vinerea seara, eram ajutorul tatei în bucătărie la vopsitul ouălor şi mai departe al lui şi mamei la gătit. Anul acesta, cum ai mei sunt foarte preocupaţi cu terminarea casei, eu am rămas pe post de maistru în apartament. Aşadar am vopsit ouăle singură (să mă aştept să sune în orice clipă să fac salată de boeuf sau ouă umplute?). A fost destul de distractiv. Aveam muzică... mă zbenguiam pe cât posibil fără a da ouăle pe jos :)) şi îmi imaginam tot felul de scenarii sinistre. Îmi amintesc din ceilalţi ani că era tare păcătoasă vopseaua de ouă: mă coloram eu mai mult decât oul. Anul acesta am avut baftă că am ales producătorul mai mult ca pamflet, după nume... pentru a nu mă simţi singură în bucătărie:


S-ar părea că a fost totuşi o alegere bună: nu am murdărit nici faţa de masă (prin ziar), nici mâinile, nici vasul în care am ţinut ouăle dar culoarea a prins bine acolo unde trebuia. Aşadar victorie:



După ce am stat vreo două ore cu mâinile pe ouă (=))), acum îmi admir opera. Hmm… deocamdată ţin cu Barcelona (asta ca să nu zic Steaua), am numai roş-albastre. Diseara continui cu a doua serie... verzi, albastre, roşi.

joi, aprilie 01, 2010

Book fail

Hey, don't you just hate it when you wait for the right moment to do something... something that is somehow illegal or at least immoral... or it just makes you blush when thinking about it and then, when you have the guts to do that thing, and you are so scarred, and tensioned and stuff… you find out that it is actually total bullshit?
Well… it happened to me. I have been waiting for a long time to change the books in my personal library. But when I did that, I still kept some of my parent’s books. And one of them was called “sexual massage” and it had a weird cover with a couple naked ). And I said “wow. My parents actually read this type of shit. Hee hee!”. I was… 14 I suppose, back then.
Even more, Ana came by that time and stared at it and wanted to read, but I was too shy and asked her to put it back and forget about it.
Well… then High School came and the book was still there. Adina saw it as well and the same thing happened.
Now… Monday I believe… It was one of those full mooned days when the level of my kinkiness is high and it is safer for me to stay indoors. So here I was, inside, having nothing to do. Bored. I took my time to think and in the end couldn’t resist the temptation. So I took the book and started reading. 10 pages… the author was presenting the problems that couples come across. Another 10 pages: the importance of religion and yoga in our lives . Another 10 pages: still nothing kinky. But he started speaking about centers and illnesses. Booooriiiing. 40 pages: DUDE! STILL NOTHING ABOUT SEXUAL MASSAGE!!! But there was always a passage announcing the importance of it. Then, after another 6 pages I finally found a chapter about the importance of pleasure and how you can please yourself without having a partner! Dude what?? And moreover how the gender of the other doesn’t count. WHAAAT?? I am reading a gay book? A book about masturbation and homosexuality? I remember saying something about religion. An then “you have to do everything you can not to think about any sexual reward when you practice the sexual massage”. If I am not doing it with this intention, why in the Earth is it called this way? ) So this book is fake and gay. Really now. After reading 50 pages of Ying and Yang and Chinese therapy and then the power of your hands in giving pleasure to yourself, I managed to close the book and throw it away. Can’t read shit like that. And now, that the full moon is gone, I am happy.

This whole thing reminded me of the latest episode of South Park ).
http://www.southparkstudios.com/episodes/ The tale of Scrotie McBoogerballs ).


Ok, they have a new episode... about KFC :|

Faptele ne definesc

Nu este zi în care să nu am cel puțin un lucru pe care să vreau să îl fac public... și cu toate astea, cu greu găsesc un moment să mai înre...