vineri, noiembrie 23, 2012

Seară culturală - lansare de carte

Rămân în același registru în care m-am plasat cu ocazia ultimului articol, și anume acela al șocului cultural, al eleganței intelectuale și al căldurii sufletești degajată de oameni minunați, oameni de carte, ce-și găsesc timp să intre în dialog cu noi, cei mărunți.

Vineri, 23 noiembrie 2012, de la ora 16.00, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea.

Astfel, am avut plăcerea de a participa astăzi, ca interlocutor - lector, la o lansare de carte. Este vorba de ceva special și diferit, și anume de lansarea unei cărți ce la prima impresie ar putea fi de memorii profesionale sau de ziaristică. Dar este departe de realitate această afirmație. În realitate, volumul superbului jurnalist Carol Roman, ce poartă demumirea simbolică ”Ziaristul și fascinația clipei”, este mai mult decât o carte de interviuri, de portrete literare memorabile; este un ghid practic, o colecție de aprecieri și sfaturi, ale unori nume mari din sfera publicisticii.

Eu am ajuns aici la îndemnul coordonatorilor mei culturali, respectiv al domnilor profesori Ramona Chițu și Constantin Mihai, doi oameni deosebiți... ce în ciuda încăpățânării și descurajării mele, continuă să mă formeze, să mă împingă să scriu și să mă aprecieze. Și mă bucur că au făcut lucrul acesta.

Revin. În sală, am avut onoarea de a mă plasa tocmai lângă Autorul acestui volum de memorii culturale și îndemnuri profesionale, în persoana căruia am descoperit ceva mai mult decât ceea ce citisem în carte și pe minunatul, multuzatul internet: am descoperit o simplitate debordantă, o sinceritate magică și un umor fin. Mult bun simț, multă cultură și o lumină interioară deosebită. De asemenea, am avut plăcerea de a-l cunoaște și de a dialoga cu moderatorul acestei întâlniri, dezbateri... și anume domnul doctor, scriitor Ion Soare, despre care auzisem numai lucruri extraordinare și pe care așteptam de mult timp să îl cunosc.  Am descoperit astfel, pe această cale, doi oameni, doi Scriitori - în adevăratul sens al cuvântului, de o eleganță incontestabilă. Discursul meu pueril nu a avut valoare în fața unor astfel de personalități, însă onoarea pe care am simțit-o spre a-l dezlănțui... liber și neregizat, pe marginea textului pe care efectiv l-am savurat, acum câteva zile când am intrat în posesia lui, este de nedescris.

În orice caz, cu privire la carte, „Ziaristul și fascinația clipei” scrisă cu multă implicare de către Carol Roman, învață tânărul scriitor, jurnalist, în formare: cum, ce și cât să scrie. Desigur, acest lucru se realizează prin intermediul unor nume mult mai rezonante ale secolului trecut precum F. Brunea-Fox, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Sașa Pană, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Fănuș Neagu și mulți alții. Trebuie precizat faptul că această scriitură nu se adresează NUMAI viitorului publicist, ci chiar oricărui om, oricărui tânăr ce trebuie să își formeze anumite principii morale, să-și dezvolte valorile intelectuale minime, și să respecte rigoarea bunului simț, calitate atât de rară vremurilor noastre. Îndemnul general este spre lectură. Și pe bună dreptate, acest impuls trebuie respectat.

În fine, nu voi mai insista. Mi-aș dori să scriu mai multe, însă mă voi opri aici. Încă o dată, mulțumesc enorm mentorilor mei culturali că mă încurajează, că mă trimit să particip activ la astfel de evenimente și mă bucur că am descoperit cu această ocazie niște oameni demni de toată stima.

Recomand cu multă căldură acest volum și de asemenea recomand și restul volumelor scriitorului Carol Roman, cu promisiunea că odată începută lectura, va fi greu a mai fi întreruptă până la final.

marți, noiembrie 20, 2012

Hoinar

Tot spun de ceva timp că voi scrie... dar din păcate în ultima vreme sunt în continuă mișcare. Am prins iar viață, sunt iar cufundată în activități, ceea ce nu poate decât să mă bucure.
Astăzi mi-am făcut timp să dau o fugă până în capitală, la un eveniment select, ce avea să adune nume mari ale culturii române contemporane. Din motive subiective nu voi da mai multe detalii, dar voi spune doar atât: mi-am găsit vocația. Mi-am găsit locul: printre tinerii și veșnic tinerii academicieni, cercetători, scriitori... la patru ace și scoși parcă din cărțile de istorie ori din Ghidul Bunelor Maniere.

Un alt punct pe ordinea zilei este Patriarhia Română. Astăzi fiind sărbătoare mare - Sf. Grigorie Decapolitul ... urmată de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (mâine), mi-am făcut timp să ajung - de data aceasta fără grabă și în ritm propriu - la minunata Catedrală a Patriarhiei.
 Dincolo de relaxarea deosebită, reîncărcarea spirituală și revenirea la un timp de mult pierdut, am descoperit și ceea ce îmi spunea un om minunat cu o cultură extraordinară... și anume faptul că pe vremea Patriarhului Miron Cristea, când a fost pictată scena iadului de pe exteriorul Bisericii Patriarhale, diavolul a fost înfățișat având chipul lui Nae Ionescu...

 Hmmm... cam așa ceva. Domn'le, o aberație mai mare nu puteau face.

În altă ordine de idei, la intrarea în Biserică am fost întâmpinați de doi porumbei... ce stăteau strategic în dreptul Sfinților Împărați Constantin și Elena.








Și cam atât. Deja se lasă frigul peste București.

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...