luni, august 31, 2009

Victimizare

Cum reuşesc oare anumite comportamente, persoane să aibă o influenţă atât de puternică asupra noastră? De ce oare sunt momente în viaţă când involuntar devenim victime ori ne temem de situaţii pw care nici măcar nu le cunoaştem ori nu ştim care ar fi adevăratul lor impact asupra noastră însă ne asumăm unul (poate) cu totul eronat?
Este conştiinţa cea care ne face să ne pierdem cumpătul şi să luăm această mizeră postură de victimă? E un mod de a ne persecuta pe noi înşine... e neplăcut, umil, groaznic.
Încerc să îmi explic... această lecţie de sociologie pe care o tratez în mintea mea dpdv psihologic. Găsesc cauzele, efectele, modul în care se manifestă această victimizare dar nu pot găsi o soluţie concretă pentru a o combate. Uneva am citit că o posibilă soluţie ar fi în asumarea libertăţii pe care nu ne-o dă nimeni ci ne-o luăm singuri dar tot nu pot înţelege cum. Poate prin a învăţa să spunem "nu" atunci când am vrea să lăsăm liber caracterul de rănit. Problema cea mare intervine în momentul în care deja este o trăsătură de personalitate, o deprindere, ceva involuntar ce foarte greu, cu mult efort, poate fi controlat. Îngrozitor...
Şi totuşi... cum să învăţăm mai eficient să nu mai fim victime?

duminică, august 30, 2009

Old school mix

Nu mai număr de mult treptele pe care le lăsa cândva un chip acum străin în urma sa, nu mai ştiu cum e să te doară praful sau să vrei să înaintezi dar să te blocheze gemuri imaginare... singurele trepte rămase acum sunt cele pe care mă aşez şi aştept ca timpul să alunge praful... singurele geamuri sunt cele pe care privesc lumea exterioară, străină mie dar pe care totuşi o iubesc cu atâta putere... E o schimbare, e un nou. Nu suport noul, dar pe acesta îl ador.
Nu cred în fericire. De fiecare dată când o simt mă trezesc brusc cu picături scurse uşor pe spate. Transpir. Emoţii. Şi totuşi îmi place această fericire efemeră în care nu cred. Îmi place să mă ştiu aşa. Aş vrea să scriu versuri ce încep cu "te iubesc". Aş vrea să scriu bileţele pe care să le împarfumez şi să le decupez în forme angelice... dar nu e aşa. E mult mai pur ce simt. Încă mă mai urmăresc demonii trecutului în vis, încă mai lăcrimez când mă simt bine, încă nu pot crede... e aiurea. Promite-mi că va rămâne totul frumos. Promite-mi că voi fi mereu fericită şi că nu îmi vei da drumul. Strânge-mă în braţe şi taci. Nu spune nimic, voi ţine ochii închişi dar te voi visa. Sttt! Lasă-mă să-ţi ascult liniştea încă o clipă, învaţă-mă să te ador aşa cum ador ploaia caldă de vară, dar nu te scurge din viaţa mea aşa cum o fac stropii când ploaia încetează... mai rămâi o clipă şi lasă-mă să aberez...

sâmbătă, august 29, 2009

De pe margine...

Schimbăm haine, dispoziţii, sentimente, poveşti, oameni, gânduri, locuinţe, oraşe, ţări... ne schimbăm pe noi înşine din dorinţa de a ajunge cândva să schimbăm tot ce se învârte în jurul nostru sau dimpotrivă pentru a ne adapta schimbării pe care suntem incapabili de a o controla.
... sunt încă în peluză. Nu am înaintat. Privesc viaţa mea ca pe un stadion în care urmează să îşi facă apariţia jucătorii, arbitri şi desigur...să se dispute meciul. Ştiu că va fi un meci mare, ştiu că unii se vor alege cu fracturi, se vor flutura în aer cartonaşe galbene şi poate chiar roşi. Va trebui să mă opresc. Dar deocamdată încă mai aştept să se aprindă farurile pe stadion. E meci nocturn. E viaţa mea...
Pot schimba oricând unghiul din care o privesc... fiindcă porţile sunt închise şi nimeni altcineva nu va putea urmări ca mine meciul.
Până acum am mai privit pe stadionul acesta al vieţii... antrenamente. Nimic spectaculos. Poate că mi-am dorit de multe ori să pot intra pe teren, să controlez ceea ce se întâmplă... poate chiar să arbitrez... dar din păcate nu am pregătirea necesară şi intrarea e blocată. Alţii pot intra în viaţa mea -pe teren- eu din păcate sunt blestemată să o privesc numai de pe margine...

joi, august 27, 2009

Hmm...

Sunt în vacanţă încă, am picioarele pline de vânătăi şi zgârieturi, am muşchii mai încordaţi, sunt incredibil de obosită, uneori la fel de incredibil de fericită... Acum în schimb sunt nervoasă. Am răcit... destul de rău, iar eu când răcesc o cam iau razna. Am sinusurile iar pline de praf de la atâţia adezivi, ochii inflamaţi, gâtul sub orice critică de roşu... sunt obosită, aş vrea să mă odihnesc însă mă trezesc indispusă, cu o grămadă de gânduri idioate şi dispoziţii proaste. Ah, plus dureri.
Vreau să mă întorc la zilele trecute... să mă plimb pe faleza Oltului, să ne ţinem de mână, să povestim... să urmăresc stelele şi luna şi să uit de orice supărare. Singura grijă să fie câinii ce oricum nu ne atacă şi cel mult ceasul ce ameninţător îmi aminteşte de chemările tatei.
Sunt clipe, sunt ale mele... şi sunt fericite. Iar eu, odată cu clipele... sunt fericită. Acolo, în umbră, departe de tot ce am plâns cândva şi aproape de ceea ce numesc chemare spre o altă viaţă.

luni, august 24, 2009

Test şi pildă

Am primit acest mesaj de dimineaţă de la tati, în mail. Este într-adevăr o lecţie de viaţă şi un test.

DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL VA DESCIFRA CELELALTE.

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4.... M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.


Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(ã) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata. DACA NU IL DESCIFREZI, NU-L TRIMITE MAI DEPARTE !!!

duminică, august 23, 2009

Mahmureală cu apă de Olt



Iar sunt acasă... în trecere. E plăcut să ştiu că mâine mă duc înapoi la Călimăneşti:)). Am atât de multe lucruri înregistrate pe banda timpului încât mi-ar lua o grămadă şi pentru a face un rezumat. Mai curând pot scrie o carte. În fine. Nici nu are importanţă- De bază e că sunt fericită. E un fel de purificare a sufletului ceea ce s-a întâmplat. Chiar preotul predica astăzi: "iartă-l pe nefericit şi uită-l, priveşte mai departe".
Acum îmi vine în minte expresia aceea pe care o auzeam la nesfârşit (menită să îmi rupă aripile): viaţa bate filmul. Folosită în sensul respectiv îmi aducea tristeţe dar trăită pe propria piele îmi aduce doar fericire. Îmi dau seama că viaţa mea chiar e mai mult decât un film. Nu există coincidenţe, ci doar destin. Mi-e scris să mă lovesc de persoanele din alte vieţi... problema intervine în momentul în care uit că trăiesc în această viaţă. Frumos. Mi-e somn. Debitez ca de obicei şi totuşi nu am mai fost de mult atât de liniştită cu mine însămi. Am mai crescut:)). Somn uşor.

PS: Oriât de maturi (adulţi) am fi, tot nişte copii cu mintea îngustă suntem.

vineri, august 14, 2009

Salut. La mulţi ani. La revedere.

După o săptămână de hoinărit şi de muncă (mai ales...) am revenit şi eu frântă acasă. Nici nu ştiu cum de am mai îndrăznit să mai pornesc calculatorul (ţine de oboseală). Mâine e sărbătoare şi cred că plec iar la plimbare cu aceeaşi destinaţie finală ca până acum... Călimăneşti (aka "la ţară" - deşi e puţin impropriu spus). Mi-e teamă că nu mai apuc să scriu mâine urări (mă duc la bââââlci :))--- nu am mai fost de când mă ducea bunicul - Dumnezeu să-l ierte) aşa că n-am decât să spun de pe acum că sunt mai mult decât fericită să vă doresc vouă, sărbătoritelor şi sărbătoriţilor, numai împliniri, sănătate cât cuprinde şi distracţie maximă (şi atenţie la excesele de mici şi bere).
În rest toate bune şi frumoase. Sper. Zic. Cred. Sinusurile mele nu sunt chiar de aceeaşi părere dar... noi să fim sănătoşi. Aberez. Pic de somn. Noapte bună.
Once again... LA MULŢI ANI!

joi, august 06, 2009

Hai cu amiaza

M-a trezit glasul stropilor de ploaie... Nimic în lumea asta nu e mai pur şi mai plăcut, relaxant decât ploaia. Cu cât mai puternică, cu atât mai bine. M-am culcat rugându-mă să plouă... rugăciunile mi-au fost ascultate. Ador cenuşiul cerului, ador haosul de pe trotuoare, sunetul fin şi totodată crud generat de alunecarea cauciucului pe apă. Apoi să nu uităm de fulgere, tunete, prelingerea picăturilor pe frunze sau geamuri. Efectiv superb.
... e încă dimineaţă. Nu îmi plac dimineţile şi nici nopţile aşa cum nu-mi plac nici începuturile sau încheierile. Nu-mi plac situaţiile albe sau negre... tind spre perfecţionarea neutrului. Sunt atât de multe lucruri care îmi displac. Abia acum remarc. Sunt prea pretenţioasă. Cer prea mult de la viaţă şi nu ştiu să mă mulţumesc cu puţin. Nu îmi place să mă compar cu alţii dar uneori e inevitabil. Numai astfel putem face constatări în ceea ce ne priveşte. Numai astfel putem ajunge la aceste concluzii... văzând cu câtă degajare îşi trăiesc alţii viaţa, văzându-i mulţumiţi de cele mai mărunte lucruri nu alergând după cele mai înalte idealuri, ca mine. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că suntem construiţi diferit. Credeam că toată lumea aleargă după putere, forţă, ieşire în evidenţă... dar nu e aşa. Poate cer eu prea mult, poate pur şi simplu aşa ştiu să trăiesc... dar nu cred că e un lucru rău. În fine, e dimineaţă, o iau pe câmpii cu floricele în căutarea stropilor de ploaie. Sunt trează de la 7 când a început ploaia. Mi-e somn.

marți, august 04, 2009

Horoscop distractiv

Nu m-am putut abţine să nu postez un "horoscop distractiv" pe care l-am găsit în "piscina relaxării". Sarcastic, extrem de adevărat şi foarte amuzant.


Berbecii au sprâncene stufoase, iar chipul lor este inexpresiv. Aceştia foarte rar spun ceva şi fac cu totul altceva. Când realizează greşit un lucru, ţin acest fapt pentru ei şi nu vor să discute despre asta. Nu bate la cap un Berbec, dacă nu vrei să te ia la bătaie. Berbecii se îndrăgostesc uşor de Peşti, deoarece aceşti din urmă îi fac să se simtă importanţi. Berbecii râd de lunatici şi de cei care îşi sug degetele şi la vârsta de 35 de ani. Berbecii folosesc armele pentru a descrie conceptele filosofice. Persoanele născute în această zodie iau foarte greu decizii. Ei se căsătoresc din amuzament şi nu divortează niciodată. Soţii sau soţiile lor sunt implicaţi în multe accidente ciudate în care îşi pot pierde viaţa sau pot rămâne paralizaţi. Fiind infailibil, Dumnezeu ar putea fi Berbec, ceea ce l-ar face pe Satan să fie Vărsător. De obicei Berbecii ocupă poziţii de şef. În situaţia în care este pus să cureţe toaletele, va organiza imediat o adunare generală cu toţi angajaţii şi vor picheta în faţa companiei. Berbecii urăsc să stea de vorbă cu Scorpionii, deoarece le place să fie ei mereu în centru atenţiei. Berbecii sunt cei mai mari farsori dintre toate zodiile şi adoră să fie o bătaie de cap pentru toată lumea.

Taurii sunt foarte emotivi. Dacă acum sunt bine dispuşi, în următoarea secundă pot devii posomorâţi, pentru ca apoi să-şi împuşti operatorul de cablu. Îi place să fie natural, ceea ce înseamnă că nu se spală prea des. Taurii preferă comediile, se răfuiesc cu chelnerii şi nu suportă clasamentele. Le place să îşi psihoanalizeze prietenii chiar dacă nu au experienţa de viaţă. Taurii mormăie atunci când îţi descriu concepte filosofice. Sunt destul de ciudaţi pentru că au obiceiul de a se plânge de lucruri care nici nu s-au întâmplat. În plus, sunt invidioşi pe Berbeci deoarece aceştia din urmă se află pe prima poziţia în lista zodiilor. De aceea, Taurii nu se vor clasa niciodată mai sus de locul doi. Toţi Taurii vor să fie Dumnezeu, din păcate Dumnezeu este Berbec. Taurii răspund mereu la o întrebare printr-o altă întrebare. Cei mai mulţi Tauri se dau în vânt după situaţiile conflictuale, cum ar fi certurile în bar. Dacă nu sunt implicaţi într-un scandal în vreun bar, atunci vor inventa unul pentru a avea ce povesti prietenilor. Dacă nu ar exista desenele animate, Taurii nu ar ştii cu ce să-şi ocupe timpul liber. Taurii sunt nerăbdători şi insistenţi şi se grăbesc mereu să alerge spre nicăieri. Taurii dau foarte rar petreceri la ei acasă, iar atunci când o fac, invită numai cunoscuţi cărora le prezintă scenarii despre cum ar fi lumea dacă ei ar fi Dumnezeu.

Gemenii. Toată lumea iubeşte Gemenii, pentru că toată lumea iubeşte schizofrenicii. Le place să creadă că personalitatea lor seamănă cu cea a lui Socrate şi Michelangelo, însă în realitate aduc mai degrabă cu Prince. Stiu, vor nega tot ce au citit până aici despre zodia lor. Gemenii conduc maşini haioase pe care le lovesc de copaci sau clădiri. Sunt insistenţi şi aroganţi. Le place să se bată cu copiii şi cu lunaticii la nunţi. Le place şi mai mult să folosească Balanţele în loc de sac de box. Gemenii bisexuali sunt ca o întâlnire dublă, restul sunt hermafrodiţi. Gemenii îşi vandalizează propria locuinţă. Foarte rar o să vezi o persoană născută sub această zodie care să participe la Jocurile Olimpice. Atunci când totuşi o fac, vor concura la proba de înot sau hockei. Jocurile electronice sunt şi ele o distraţie pentru Gemeni. Ei se află mereu sub tratament, însă de cele mai multe ori acesta nu este legal. Gemenii vorbesc foarte tare pentru a se face auziţi, de cele mai multe ori fac acest lucru când vorbesc cu ei inşişi. Gemenii nu sunt decât nişte Peşti paranoici.

Racii. Le place să ştie ce se întâmplă în vieţile tuturor oamenilor de pe Pământ. Cu toate astea, nu ajung să se cunoscă niciodată pe ei inşişi. Racii se îmbracă doar pentru că "aşa trebuie" şi nu sunt deloc constanţi în ceea ce priveşte ţinuta lor vestimentară. Când vor să aibă hainele călcate, soluţia lor este să le bage între saltea şi pat înainte de culcare. Locuinţa le este cel mai bun refugiu, motiv pentru care pot sta închişi în casă luni la rândul. Cu toate că vor să fi sprijinul prietenilor, nu simt nevoia să socializezi. De multe ori, trupele SWAT vor intervini gândindu-se că au fost luaţi ostatici. Nu o să exceleze niciodată la niciun sport, deoarece trebuie să se odihnească 15 minute după fiecare efort de a respira. Este mulţumit atâta vreme cât pot să-şi clădească o carieră din confortul propriului pat. Oamenii îi iau peste picior din când în când, de fapt, mai mereu. Dacă li se pare că cineva îi exploatează, au dreptate, iar cel mai interesant lucru e că le face plăcere când se întâmplă aşa. Racilor le place să inventeze cuvinte atunci când vor să descrie concepte filosofice. De aceea, nu e de mirare că George W. Bush este Rac. Aceştia nu au nicio influenţă asupra prietenilor săi, chiar dacă au impresia că sunt suportivi. Racii nu sunt niciodată invitaţi la petreceri. Ei pretind că sunt persoane pe care prietenii lor se bazează, însă nu sunt de neînlocuit. Racii au mereu grijă să-şi conducă acasă prietenii care au băut peste măsură, aceşti amici sunt de obicei Peştii.

Leii
încearcă să atragă atenţia în toate modurile posibile. Le place să-şi sărute imaginea reflectată în oglindă. Gingis Han şi Barney din familia Flinstone aparţin acestei zodii. Leii vor întrerupe întotdeauna o discuţie şi nu se vor lăsa până nu vor fi ascultaţi până la capăt. Leii nu se căsătoresc pentru că niciun partener nu este suficient de bun pentru ei. Dacă totuşi fac şi acest pas, atunci îşi vor ţine soţul sau soţia sub papuc. Au nevoie permanent de atenţie, din păcate nu o vor obţine deoarece reuşesc să irite pe toată lumea. De aceea, cei mai mulţi condamnaţi pentru necrofilie sunt Lei. Unii Lei pretind că sunt homosexuali pentru a ieşi mai mult în evidenţă. Se aşteaptă ca atunci când intră în cameră să fie aplaudaţi. Vărsătorilor le plac posterele cu staruri rock, Scorpionii îşi atârnă pe pereţi postere cu dezastre naturale, Capricornii cu matematicieni renumiţi, Peştilor le plac unicornii, însă Leii îşi vor agăţa întotdeauna pe pereţi postere cu imaginea lor.

Fecioarele
sunt o bătaie de cap pentru toată lumea. Hainele celor născuţi în această zodie sunt într-o ordine desăvârşită. În istoria omenirii, nicio Fecioară nu a eructat vreodată. Toate obiectele lor îşi au locul lor foarte bine stabilit, iar locul lor este pe podea, frecând de zor până se asigură că bacteriile au dispărut. Fecioarele sunt campioni la accidente rutiere, iar scuza lor în faţa poliţiştilor este că: "nenorocitul circula cu o maşină murdară". Poliţiştii nu le vor da amenzi şi îi vor lăsa în pace pentru şi ei sunt tot Fecioare. Este foarte uşor să enervezi o Fecioară, spune-i că are ceva între dinţi şi apoi urmăreşte-o cum se scobeşte frenetic. Fecioarele sunt foarte amuzante pentru ticăloşi ca noi. Un iad pentru Fecioare este să rămână blocate în lift cu un Vărsător dezbrăcat. Si asta pentru că în iad, Vărsătorii au voie să bea bere, pe care o mai şi varsă pe podea. În schimb, Fecioarele au mereu grijă să măture şi să spele podea în jurul tronului lui Dumnezeu. O altă bătaie de cap pentru Fecioare e să scoată mizeria de sub frigider, iar de obicei acolo este un Taur deprimat. Fecioarele nu văd lumea în negru şi alb, ele o văd în nuanţe de curat şi murdar. Sunt de treabă pentru că vor avea mereu grijă de rufele tale. Întotdeauna vor pune hainele în maşina de spălat în ordine alfabetică şi după numele producătorului. În frigiderul unei Fecioare să nu pui niciodată brânza acolo unde nu îi este locul.

Balanţa
este o persoană duală şi nu poate lua decizii pe cont propriu, de obicei îşi consultă terapeutul sau ghidul TV. Balanţele sunt mereu la modă şi maleabile. Sunt amuzante, pentru că vor purta întotdeauna o haină pe care o urau înainte ca aceasta să devină la modă. Balanţele mănâncă mereu mâncăruri tradiţionale din culturi de care nici nu au auzit. Întotdeauna vor fi preocupate de ce cred oamenii despre ele. Dacă ar fi mai atente la cei din jurul lor, poate că ar ajunge să se facă plăcute. Nu ştiu niciodată unde se aruncă gunoiul menajer şi vor avea mereu pe cineva care să le lege şireturile pantofilor scumpi. În istoria umanităţii au fost găsite doar două Balanţe în magazinele cu reduceri. Au o uriaşă colecţie de CD-uri pe care nu au ascultat-o niciodată. Hollywood-ul este plin de Balanţe. Invită o Balanţă la restaurant şi vei afla care este diferenţa dintre cafe latte şi cafe au lait. Este o pierdere de timp, câtă vreme noi ştim că nu este nicio diferenţă.

Scorpion. Cei mai mulţi hackeri sunt Scorpioni. Iar paranoia este o caracteristică a acestei zodii. Cei mai mulţi dintre ei au găsit o modalitate de a fuma sub duş. Cel mai mare regret al lor este că nu au fost răpiţi de extratereştrii sau nu au fost victima unei conspiraţii guvernamentale. Viruşii din calculatorul lor sunt un bun pretext de a mai scormoni o poveste legată de Bill Gates. Ironic, Bill Gates este Scorpion. Planul lor de a cuceri lumea nu va da niciodată roade, deoarece presupune ca ei să fie cârmacii. Le este greu să accepte că Star Trek este o ficţiune şi că nu sunt unul dintre liderii rasei Borg. Partidele de sex ale Scorpionilor sunt foarte rapide, acestea dându-le altă posibilitate de a fuma. Când vrei să verifici dacă cineva este Scorpion, pune o intrebare, după cinci minute de linişte raspunsul va fi "Scuză-mă, ce ai spus?". Scorpionii sunt de obicei păroşi, asta îi face să creadă că sunt virili. Acest lucru se aplică în special femeilor Scorpion. Scorpionii înşeală la Loterie, dacă jocul ar fi automat, ei l-ar putea hăcui.

Săgetătorii sunt aventuroşi. Le place să strivească păianjenii cu palmele şi să meargă noaptea la baie fără să aprindă lumina. Săgetătorilor se pricep să-şi distreze prietenii, familia şi ... pe străini. Asta presupune chiar să se şi travestească. Aproape toţi Săgetătorii ar dori să-şi schimbe sexul. Aceştia sunt lipsiţi de bun gust şi nu sunt deloc graţioşi. Au de obicei porecle, precum Vomitua Maximus. Animalele şi copiii mici sunt prietenii Săgetătorilor, iar asta se întâmplă de când adulţii au ajuns să-i urască. Obişnuiesc să arunce mâncarea scumpă de la restaurant şi pun o mulţime de întrebări în mijlocul slujbei de la biserică. În niciun caz să nu aduci acasă un Săgatător pe care să-l prezinţi părinţilor tăi.

Capricornii
sunt muncitori, demni de încredere şi blegi. Aceştia sunt întotdeauna buni la matematică, asta explică de ce sunt o aşa mare bătaie de cap. Rene Descartes a fost un matematician renumit, dar nu şi un filosof prea bun, deci trebuie să fi fost Capricorn. Cei mai mulţi politicieni sunt Capricorni, asta explică de ce ţara noastră se află mereu în impas. Nu e de mirare de ce politicienii au nevoie de forţe de protecţie în jurul lor în permanenţă. Capricornii sunt o combinaţie între Leu şi Fecioară. În cazul unui război nuclear, doar insectele şi Capricornii vor găsi un mod de a supravieţui. Noi, ceilalţi, nu vrem să trăim într-o astfel de lume. Capricornii au învăţat de mici să fie nesuferiţi. Probabil că de Crăciun părinţii le făceau cadouri cărţi despre drept, iar ei le studiau şi subliniau punctele slabe ale legilor. Capricornii nu pot descrie concepte filosofice pentru că acestea nu presupun ecuaţii. Le place să vorbească la telefon, însă nu-l deschid niciodată pentru că nu au prieteni pe care să-i sune. Capricornii cred că Donald Trump este un vizionar. Cei mai mulţi oameni arestaţi pentru fraude fiscale au fost Capricorni.

Vărsătorii iubesc petrecerile. "Oricând, oriunde" este motto-ul lor. Vărsătorii se gândesc cu nostalgie la perioada anilor '60, deoarece atunci a fost ultima dată când au umblat dezbrăcaţi şi beţi în public. 97% din cantitatea de droguri din ultimii 30 de ani a fost consumată de Vărsători. Ei sunt singurele semne din zodiac care pot juca volei cu ei înşişi şi o fac destul de des. Pentru a descrie concepte filosofice folosesc expresia "Hei, frate..!". Vărsătorilor le place astronomia pentru că au "explorat" toate planetele. Daca vrei să ştii ce se mănâncă pe Saturn, întreabă un Vărsător. Aceştia pot să meargă pe apă dacă se străduiesc foarte, foarte tare, iar asta se întâmplă de obicei în cadă. Vărsătorii sunt deschişi la orice viciu de pe lume şi nu se gândesc de două ori. De aceea ei fac pipi peste tot pe unde ceilalţi oameni nu o fac. Cele mai multe staruri rock sunt Vărsători.

Peştii râd şi se ţin de comedii mereu. Îi confuzează ideea de sex. Femeile Peşti poartă rochii lungi, vaporoase şi bijuterii masive din argint. Pretind că le plac stelele, însă singura constelaţie pe care au găsit-o este Adâncul Oceanelor. Pot să ţină minte ce au făcut pe 3 martie 1981, însă uită propria adresă. Nu se pot orienta; oamenii care la ora 7.00 merg în direcţia opusă metroului sunt Peşti. De obicei ei mor în două situaţii, ori cad de la fereastă, ori sunt călcaţi de vreun camion. Asta în cazul în care nu locuiesc cu un Rac. Peştii sunt atât de protectori, încât ar putea să le complexeze pe femeile Leu. În vreme ce Leii ţin să obţină cât mai multă faimă, Peştii vor să fie apreciaţi corect pentru ceea ce fac şi nu le plac vorbele gratuite. Vor ca munca lor să fie criticată în mod pozitiv, iar dacă spui că nu îţi place ce fac, îşi vor face hara-kiri. Sunt mândrii să-ţi spună că Michelangelo, Galileo, George Washington şi Albert Einstein au fost Peşti. Nu încerca să porţi o discuţie logică cu Peştii, sunt mereu cu capul în nori ... sau în Narnia. Peştii plâng atunci când vad un animal mort în mijlocul străzii, însă nu au remuşcări atunci când întorc spatele oamenilor care îi displac. Racii spun un lucru si fac altul, Scorpionii spun ceva şi-l fac din răutate, în schimb, Peştii spun că fac un lucru, însă procedează cum îi taie capul.

E trist

The truth is painful. Deep down, nobody wants to hear it, especially when it hits close to home. Sometimes we tell the truth because the truth is all we have to give. Sometimes we tell the truth because we need to say it out loud to hear it for ourselves. And sometimes we tell the truth because we just can't help ourselves. Sometimes, we tell them because we owe them at least that much.


E trist. E foarte trist când vezi că acel adevăr în care credeai cu atâta forţă era defapt o minciună pe care nu o vei afla niciodată. E trist când îi crezi fiecare cuvând şi te încălzeşte acel "nu am minţit niciodata, mai ales nu pe tine" care la rândul său este o minciună. E trist când ajungi să nu mai crezi în nimic, când nici să urăşti nu mai poţi... fiindcă nu se merită să urăşti o minciună. Atunci ştergi tot ce credeai că a fost atât de sincer şi de adevărat, ştergi acel "tot" din memorie care credeai că îţi aparţine şi rămâi cu tine cel real... departe de minciuna în care ai trăit.
Mai rămâne ceva de simţit? Ceva în care să crezi? Nu... Nu mai rămâne nimic. Vroia sinceritate dar te minţea. Nici după 4 luni nu ştii adevărul. Ai trăit în întuneric, în umbra unor cuvinte pe care le credeai cu atâta forţă şi nu puteai decât să le iubeşti fiindcă erau prea "adevărate". Te-ai ars. Te doare. Ai fruntea încreţită de atâta dezamăgire şi tot tu te gândeşti unde ai greşit. Nici măcar acum nu poţi înceta din a da vina pe tine. Ai fost avertizată dar nu ai crezut. Acum stai aşa, împietrită şi suportă. De data asta cred că ai înţeles că trebuie să te ridici şi să pleci. Să dispari pentru totdeauna din calea unei minciuni. Acum nu mai ştii nici dacă lucrurile mărunte erau adevărate. Acum nu mai ştii nimic. Ştii doar că ai vrea să plângi dar te abţii. Nu ai pentru cine sau pentru ce să plângi. Totuşi nu regreţi că l-ai apărat mereu. Nu regreţi nicio clipă. Ţi-ai făcut treaba cum se cuvenea. Sinceritatea ta măcar a existat. Ai încercat. Poate d-aia eşti acum, în final, singura care se loveşte şi se răneşte cu aceste minciuni. Încerci să te uiţi în trecut, să-l deculpabilizezi dar parcă nici nu mai poţi. Acum chiar nu mai poţi judeca. Ţi-a fost atacată singura valoare, singurul atu pe care îl avea şi pentru care îl iubeai. Uneori vrem să ştim adevărul dar vezi prea bine că nu poate fi frumos momentul. Dar a fost deştept fiindcă dacă ştiai toate aceste lucruri de atunci... cu siguranţă nu mai beneficia de dragostea şi protecţia ta. Are totuşi acest merit... că te-a făcut să îl crezi. Ai vrea să te răzbuni... dar ce rezolvi cu asta? Răzbunarea e arma prostului. Ştiu că-ţi vine greu să accepţi, ştiu că te doare să laşi lucrurile aşa... dar pentru prima dată e bine ca şi din inima ta să îi dai ignore. După atâtea minciuni în care ai crezut, după atâta păcat cât ascunde în inima-i de fiară... nu se mai merită. Iar îi iei apărarea? Iar crezi că face lucrurile astea cu un scop? Nu trebuie tu să faci decodificări, nu trebuie tu să mai munceşti atât să crezi. Ţi-a zis ceva... de data asta crede. Poate o dată în viaţa lui a zis adevărul. Şi dacă a minţit, nu mai e momentul să mai crezi. S-a lins pe bot.
Ştii că stomacul tău e praf de la câte lacrimi ai vărsat pentru el şi câţi nervi ţi-ai distrus ... şi cu toate astea încă te mai macină? Tu chiar nu vrei să înţelegi? Ţi-ai periclitat sănătatea. Nu o distruge. Putea avea tot. Nu a vrut. Move on. Unde e fata aceea puternică pe care a cunoscut-o? De când iei tu apărarea? Înainte nu ştiai să ierţi... acum nu mai ştii să judeci? Ştiu că acum cu atât mai mult ţi-e frică să treci mai departe dar... nu ai altă alternativă. Poate undeva în lume se va găsi cineva care totuşi să fi fost acolo când s-a împărţit sinceritatea. Ştiu că acum nu mai e vorba de asta. E o rana care se va vindeca în timp, chiar dacă a fost de atâtea ori răscolită. Dacă el chiar nu era acela... îţi spunea şi nu păstra orgoliu. Dar s-a terminat copilule. Înţelegi? Acum chiar nu mai merită. Nu îi mai lua apărarea. Nu mai căuta să te întorci în trecut. Priveşte înainte. Ai trecut cu mai multă forţă prin lucruri mult mai grele. Ştiu cum eşti. Ştiu că lucrurile mărunte te doboară, ştiu că la tine "buturuga mică răstoarnă carul mare" şi înţeleg că ţi-ai pierdut încrederea... dar nu poţi sta aici la nesfârşit. Poate crezi că acum te-ai ridicat dar mâine vei coborî iar. Poate crezi, poate aşa va fi. Totul depinde de tine. Nu te ami lovin singură când auzi lucruri frumoase. Nu mai considera că nu ţi se cuvin. Nu te mai gândi că nu te poţi distra. Ai purtat doliu unei amintiri... poate mai sincer şi mai curat decât a făcut-o el. Poate mai puţin. Nu ai de unde să ştii. Acum e timpul să uiţi. Să te mai şi distrezi. E deja prea mult. Nu mai asocia locurile şi lucrurile... cu el. Bine. Nu poţi să nu te gândeşti că a fost frumos. Atunci păstrează aşa. A fost frumos, nu va mai fi, nu contează că te-a minţit, nu contează că i-ai dat totul pe tavă sau că ai vărsat atâtea lacrimi pe care oricum nu le-a ştiut ori crezut. Chiar nu te mai plictiseşti să te tăvăleşti pe covor? Chiar nu te plictiseşti de atâta durere? Singură te răneşti gândindu-te. Poţi fi iar acea persoană puternică şi sensibilă care erai. Vei iubi iar, te vei răni iar, vei râde şi vei plânge iar... poate o vreme te vei gândi la el chiar dacă te-a rănit. Dar va trece. Şi tu ştii mai bine asta. E undeva şi chirurgul acela brunet şi înalt, timid, rezident anul 7 :)). Ştii prea bine că e. Sau dacă nu ştii... prefă-te! :)) Tu îl iubeşti pe Dumnezeu, nu pe omul care credeai că poate comunica cu El.
Mă bucur totuşi că nu ai mai plâns cât am vorbit cu tine deşi la început purtai în ochi lacrimi crude, gata să coboare... le-ai păstrat şi le-ai uscat. Ai un chip senin. Aşa cum mi-aş dori să îl ai mereu. Coase-ţi inima la loc şi nu o mai descoase până ce nu este perfect vindecată. Dacă nu mai vrei să auzi acum de nimeni, te înţeleg. E normal. Ai iubit. Nu eşti ca el. Dar e un avantaj, e o calitate. Nu mai contează nimic acum. Nimic! Te rog să înţelegi. Te rog mult. Oricum nimeni nu va avea răbdarea să citească tot ce ai scris. Monologul tău interior. Stai liniştită. Mergi mai departe!

Doctors give patients a number of thing. We give them medicine, we give them advice and, most of the time, we give them our undivided attention. But, by far, the hardest thing you can give a patient is the truth. The truth is hard. The truth is awkward and very often the truth hurts. I mean, people think they want the truth. But do they really?

duminică, august 02, 2009

Confessions.

Well... here we are. Momentul confesiunilor ascunse dar totuşi atât de ireproşabil vizibile. Nu sunt un elev bun. Ştiu asta... nu îmi place să ascult, contrazic a lot când nu sunt sigură de ceea ce se întâmplă, ai nevoie de o întreagă armată de soldaţi să mă ţină de mâini şi de picioare ca să înţeleg or at least să mă prefac că am înţeles. Nu mă pricep la a primi sfaturi... cu atât mai mult cu cât ţin de modul în care ar trebui să îmi administrez propriile doze de sentimente. Da, nu sunt nici măcar un bun pacient. Niciodată nu îmi iau tratamentul la timp, decât dacă stă asistenta lângă mine să mă forţeze, aproape că leşin când mi se aduce plosca (ştiind ce mă aşteaptă), simt că turbez când mi se bagă meşe în nas şi fac spasme când văd că se apropie un instrument medical de mine (eu ... ca pacient). Până şi la dentist îmi ţin mâinile strânse, pe furiş şi privesc pe tavan continuu... Nu sunt un bun învăţăcel, nu sunt un bun sfătuitor, nici un bun ascultător. Sunt prea directă cu ceilalţi şi prea firavă cu mine. Nu mi-e frică să îi terorizez sau tratez pe ceilalţi dar mor dacă vine vorba să fiu tratată. Mă victimizez involuntar peste măsură (cât am stat în spital am observat că bărbaţii tind să facă asta - no offense... I'm not saying that this might be a rule) şi sunt un vulcan de sentimente contradictorii. Deseori sunt nesigură pe mine şi cred că ştiu ce fac... când în realitate nu ştiu decât că o voi da rău de tot în bară. Da. Ştiu că e cretin(oid) din partea mea... like... tot ce fac and stuff... în general. All that Mr I don't give a shit, I don't care... când de fapt uneori chiar am nevoie să îmi pese de ceva... Ceva mai mult decât de propriile iluzii... fantome rezultate din prea mult stat în casă, rugat la stele să... se întâmple ceva dar totuşi să nu se schimbe nimic... De fapt tot ce credeam că vreau e să ajung acolo... să ajung la facultate, să scap de dilema asta, să trec peste liceul ăsta pe care se pare că îl fac absolut degeaba, complet inutil la un profil care nu mă avantajează absolut deloc în ceea ce urmează. Poate mi-am schimbat perspectiva, poate ca e un şut în fund pe care trebuie să îl primesc continuu sau poate într-o zi când voi ţine un bisturiu în mână voi avea ocazia să povestesc unui "really old guy" how it was like learning about darn knows what that never suited on me. Da... poate mă va admira. Poate asta mă ajută pe mine să mă admir mai mult fiindcă e vorba de mult efort on my own pentru acel viitor. Dar never mind. Nu despre asta era vorba.
E vorba că uneori în viaţă trebuie să acceptăm cine suntem. Acum mai bine de 3 ore mă văitam că nu mai ştiu cine sunt anymore... că îmi irosesc anii încercând să aflu ceva ce oricum niciodată nu voi afla, că niciodată rezultatul nu este aşa cum l-am aşteptat şi că viaţa e complet useless... dar acum... acum am realizat că până nu ne acceptăm pe deplin greşelile, până nu vedem şi vina celuilalt, până nu acceptăm că numai clipele sunt ale noastre şi că viitorul există prin mâinile prezentului şi este ceea ce suntem noi... we won't be able to succeed. Anyhow, the only way to be happy with what we are and what we have got... is by accepting who we are and what we or others done for us. So we won't be happy until we learn to let go. And for me I believe that the time have come... to stand up, to grow up and to let go.
Sper că toată această acceptare şi eliberare să îmi păstreze de acum înainte o continuă stare de împăcare cu mine.

I let go.

Aşa... de drag.

Te stingi uşor pe ritmul singurei lumânări încă aprinse.
Te privesc şi nu încetez să înfăţişez zâmbetul meu mirific… ştii tu, acela cu ochii lacomi, însetaţi de sânge. Aş muşca din tine cu cea mai mare poftă… n-am inimă, n-am suflet dar pot să împrumut din inima ta o bucată. Poate artera aortă mi-ar fi de ajuns. Chiar mai ai nevoie de ea? De ce? Ce-ţi trebuie să mai respiri? „Cordul” ţi-l las. E un muşchi prăpădit ce oricum nu-şi face treaba. Oricum te stingi, oricum vei fi mortul meu şi eu „legistul” tău, oricum nu ştiu să fac autopsii decât după ce te voi despica complet… ca pe un pui de găină. Te-aş rupe os cu os şi m-aş bucura de sunetul malefic al tendoanelor sfărâmiţate. Vertebre… măduvă. Gunoaie ce vor putrezi într-un final. Ahh… ce-aş muşca din tine, din carnea pieptului tău, să mi se scurgă printre dinţi sângele tău… şi saliva mea. La un loc. Ştiu că nu am fantezie. Nici imaginaţie. Ce-mi trebuie? Sunt realistă. Sunt vegetariană. Eşti medicamentul meu. Nu mai ştiu cum te cheamă sau cine eşti… nici măcar eu nu ştiu cine mai sunt dar chiar mi-e poftă să îmi colorez unghiile în gâtul tău.

sâmbătă, august 01, 2009

Aiurea

Mică pauză din Grey's Anatomy... N-am visat prea frumos în ultima vreme, mă presează o grămadă de gânduri. Fac atâtea pauze. Sunt obosită. Mi-e lene, mi-e greu, mi-e frică. Aş dormi continuu... numai ca să nu fiu trează. De ce? Nu ştiu. Momentan nu am niciun motiv. Şi tot nu-mi vine sa cred că e deja 1 august şi eu n-am făcut nimic. Şi mai rău, nu intenţionez să fac altceva în afară de ceea ce am început: să mă izolez. M-am îndepărtat deja de lume. Singurul port de comunicare încă valabil e blogul. În rest am rupt orice fel de legătură cu realitatea. Şi mi-e bine aşa. Gata cu oamenii "căzuţi din copaci". Cred că mi-e dor de acel umor sec:)). Mie îmi plăcea. Dar nu contează.
În rest... fac autopsiile unor găini forţate de mâini umane să moară:)), chipurile mai şi gătesc, bombănesc continuu când sunt scoasă din bula mea de săpun şi beau apă. Mai şi mănânc uneori când îmi aduc aminte. Dar mă simt bine. Aş vrea să arunc atâtea cuvinte şi să fug... dar le arunc în mine. Bună idee. Cred că trec pe Counter Strike :)).

*a se asculta şi piesa*

Faptele ne definesc

Nu este zi în care să nu am cel puțin un lucru pe care să vreau să îl fac public... și cu toate astea, cu greu găsesc un moment să mai înre...