joi, august 06, 2009

Hai cu amiaza

M-a trezit glasul stropilor de ploaie... Nimic în lumea asta nu e mai pur şi mai plăcut, relaxant decât ploaia. Cu cât mai puternică, cu atât mai bine. M-am culcat rugându-mă să plouă... rugăciunile mi-au fost ascultate. Ador cenuşiul cerului, ador haosul de pe trotuoare, sunetul fin şi totodată crud generat de alunecarea cauciucului pe apă. Apoi să nu uităm de fulgere, tunete, prelingerea picăturilor pe frunze sau geamuri. Efectiv superb.
... e încă dimineaţă. Nu îmi plac dimineţile şi nici nopţile aşa cum nu-mi plac nici începuturile sau încheierile. Nu-mi plac situaţiile albe sau negre... tind spre perfecţionarea neutrului. Sunt atât de multe lucruri care îmi displac. Abia acum remarc. Sunt prea pretenţioasă. Cer prea mult de la viaţă şi nu ştiu să mă mulţumesc cu puţin. Nu îmi place să mă compar cu alţii dar uneori e inevitabil. Numai astfel putem face constatări în ceea ce ne priveşte. Numai astfel putem ajunge la aceste concluzii... văzând cu câtă degajare îşi trăiesc alţii viaţa, văzându-i mulţumiţi de cele mai mărunte lucruri nu alergând după cele mai înalte idealuri, ca mine. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că suntem construiţi diferit. Credeam că toată lumea aleargă după putere, forţă, ieşire în evidenţă... dar nu e aşa. Poate cer eu prea mult, poate pur şi simplu aşa ştiu să trăiesc... dar nu cred că e un lucru rău. În fine, e dimineaţă, o iau pe câmpii cu floricele în căutarea stropilor de ploaie. Sunt trează de la 7 când a început ploaia. Mi-e somn.

5 comentarii:

Ana Luiza spunea...

Lasa k eu nu sunt pretentioasa si tot nu primesc ce vreau de la viata:))) Life is not fair:|

zarathrusta spunea...

sa-i credem pe budisti...chestia cu absenta dorintei,,,mie unul nu-mi suna prea bine....
atunci sa ne dorim totusi lucruri mai simple.Sa invatam sa gasim fericirea in stropii de ploaie,in padurea inverzita la sfarsitul verii(-in curand vine toamna,si atunci ne putem bucura de un pastel de culori si apoi goliciunea absoluta,lumea in non-culori alb si negru...a si gri).Demult,-nu sut batran dar ma simt asa, scriam o poveste care incepea cu "Cautam fericirea in locuri nepermise"...
Povestile nu-mai incep cu a fost odata.Acel odata a fost de mult in copilaria mea,a ta Gratiela...nu stiu cum o simti tu dar s-a dus.Atunci cand scriam acea poveste gandeam ca intr-adevar voi putea ajunge si eu la acel loc,in Shamballa,dar....insa sti am renuntat de mult sa mai lupt sa mai sper....
nu scuze,mint inca mai sper-blestemul lui Epimetheus nu scapa de noi,e un fel de pacat...dar nu mai vreau atat de multe.Ei au lumea lor-sti ce ma intreb oare cine e mai fericit aceia care se multumesc cu viata lor cotidiana,acei prieteni cu care ma intalnesc vinerea la bar si nu stiu altceva decat sa povesteasca despe bere...
Vremea povestilor,berii a trecut acum ramane doar singuratatea si visul....

Eduard spunea...

uite ca mai traiesti... si-o faci bine. ;))

Grațiela spunea...

@Zarathrusta... mda. Fericirea se gaseste in orice lucru cat de mic. Dar uneori si tristetea. Aceia despre care vorbesti tu in viziunea mea nu sunt decat niste alcoolici notori fara viata [adica scuze, viata au... dar nu stiu sa si-o traiasca] ... oameni complexati, debusolati ce nu au reusit sa gaseasca fericirea la timp si s-au resemnat in a nu o mai cauta-o. ;)...

riimaruca spunea...

imi place mult blogul tau. l-am adaugat la blogroll !

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...