Victimizare

Cum reuşesc oare anumite comportamente, persoane să aibă o influenţă atât de puternică asupra noastră? De ce oare sunt momente în viaţă când involuntar devenim victime ori ne temem de situaţii pw care nici măcar nu le cunoaştem ori nu ştim care ar fi adevăratul lor impact asupra noastră însă ne asumăm unul (poate) cu totul eronat?
Este conştiinţa cea care ne face să ne pierdem cumpătul şi să luăm această mizeră postură de victimă? E un mod de a ne persecuta pe noi înşine... e neplăcut, umil, groaznic.
Încerc să îmi explic... această lecţie de sociologie pe care o tratez în mintea mea dpdv psihologic. Găsesc cauzele, efectele, modul în care se manifestă această victimizare dar nu pot găsi o soluţie concretă pentru a o combate. Uneva am citit că o posibilă soluţie ar fi în asumarea libertăţii pe care nu ne-o dă nimeni ci ne-o luăm singuri dar tot nu pot înţelege cum. Poate prin a învăţa să spunem "nu" atunci când am vrea să lăsăm liber caracterul de rănit. Problema cea mare intervine în momentul în care deja este o trăsătură de personalitate, o deprindere, ceva involuntar ce foarte greu, cu mult efort, poate fi controlat. Îngrozitor...
Şi totuşi... cum să învăţăm mai eficient să nu mai fim victime?