joi, martie 29, 2012

29

Încet, încet, mă îndrept spre ceva ce-mi pare cunoscut. Încep să mă simt din nou în pielea celei ce eram acum câțiva ani, când mă știam prea bine. Mai am totuși mult de muncă până acolo.

Am renunțat la facebook. Era full of crap și-mi cam ocupa tot timpul liber. Acum pot din nou să citesc articole fără însemnătate, să fac ceea ce îmi place și să scriu. (Mă simt ca după rehab)

În orice caz, stau acum și mă gândesc... cu atâta potențial cât aveam când am pornit la drum... oare unde ajungeam acum dacă nu era numai o chestiune de moment? De ... soarta? Dacă luam alte hotărâri, oare câte variabile ar fi fost constante și câte cunoștințe ar fi fost uitate? Ar fi fost mai ușor? Ar fi fost mai greu?
Și stau și meditez asupra condiției create și asupra tot ce însemna beatitudine personală în momentul schimbării și nu-mi rămâne decât să mă întreb încotro...
Și aș vrea să mă mai pot arunca în vreo carte care să mă salveze, așa cum se întâmpla demult, însă gusturile sunt schimbate iar lectura obligatorie nu mai are nimic fantastic, singura magie rămâne cea naturală. Nimic fabulos, nimic luciferic.
Așa vom realiza la nesfârșit un drum în vederea inițierii, dar niciodată nu vom putea depăși cenzura transcendentă. Niciodată nu vom ști.

marți, martie 27, 2012

O poveste despre Capitalism...

...învățătură pe timp de criză.

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist!

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska ).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării? Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o miică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spunce cleor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator!

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini facut tăiței, etc!). Nu fiți eskimoși!
Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele! Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări! Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri! Trăiți sănătos și curat!

(un eskimos în mică măsură)
Succes tuturor!


Povestioară primită pe mail de la mami.

miercuri, martie 14, 2012

Meet the parents

Încă un film relativ vechi pe care nu am apucat să îl văd, decât abia acum... e atât de bine să mai ai de învățat din când în când, ai mai mult timp de filme :)).
În fine, un scenariu destul de reușit, o regie pe măsură. Comedie de sfârșit de mileniu II, are în rolurile principale pe Ben Stiller, Robert De Niro și Teri Polo.
Cu o notă de 7 pe IMDB, readuce în peisaj umorul tipic american, comicul de situație și absurdul dus la superlativ. Conflictul este exagerat însă pe gustul oricui. Te ține captivat și, deși destul de previzibilă acțiunea uneori, tot nu poți tremura puțin de suspans.

Recomand.

marți, martie 13, 2012

Doctori... part 4

Nu știu câți dintre voi își amintesc de articolele mele din martie 2010 despre doctori respectiv doctori part 2și doctori part 3, dar astăzi, doi ani mai târziu am avut o revelație.

De vreo săptămână (de remarcat coincidența datelor) am probleme tot mai insubortabile de colecist și stomac -gastrită-. Datorită faptului că mi s-a făcut foarte rău și devenise îngrijorătoare starea mea de sătătate, am fost nevoită să merg în policlinică să îmi fac un control de specialitate.

De aici începe comparația. Dacă acum doi ani mă văitam de modul în care am fost tratată, acum pot spune că încă de la început -ignorând cozile, băgatul în față, și raportându-mă strict la medic - s-a văzut o diferentă enormă. Doamna doctor a fost foarte drăguță, mi-a ascultat în totalitate problemele și a făcut în așa fel încât toate analizele să se lege și să nu fiu nevoită să mai pierd zile aiurea internată în spital, ci să stau mai mult într-o zi dar să le rezolv pe toate. Este adevătar că domnia sa lucrează mereu cu studenți ca mine... fiind profesor la UMF, dar nu cred că este un pretext pentru comportamentul foarte deschis și plăcut, ci cred că este pur și simplu dovadă de profesionalism.
În fine, cum spuneam, nu a trebuit să aștept leșinată nu știu câte zile ci am mers direct la analize. Încă o dată ciudat. Deși ne-am comfruntat cu aceeași problemă de găsire a venelor și perforarea inutilă a mai multor zone în speranța colectării sangvine, pot spune că atitudinea doamnelor mi s-a părut de apreciat. Mă durea cumplit, dar comunicau cu mine și se vedea blândețea și se simțea mâna ușoară. Nu era vina dumnealor că eu nu am vene... și totul a fost mult mai încurajator atunci când am primit sprijin, suport și vorbe bune.
În final, ecografia. Încă o dată la doamna doctor de la care pornisem. Aici am mai cunoscut un nou cadru medical, o doamnă asistentă, care de asemenea m-a tratat foarte frumos.
Nicio clipă nu a negat cineva starea mea de sănătate, nu am fost jignită și nici acuzată că aș fi gravidă -cum s-a întâmplat acum doi ani-.

Cu alte cuvinte, deși încă mi-e rău (ar fi fost culmea din control să mă fi și făcut bine), deși am stat 6 ore în spital, deși mă dor mâinile de la ace... am plecat împăcată și cu un gust dulce. Acesta este partea pozitivă ce constituie paradoxul despre care vorbeam într-un post precedent. De fapt cred că aceasta este doar partea de normalitate de care vorbeam și de care ar trebui să avem parte.

Recunosc, așa cum am mai făcut-o de fiecare dată când am avut ocazia, chiar dacă sunt cam îngâmfați (dar aici e vorba de studenți, nu de doctori) cei de la UMF, mai ales în ceea ce ne privește pe noi, cei de la Medicină Veterinară, totuși, recomand cu mâna pe inimă tuturor celor ce vor să facă medicină adevărată, din toate punctele de vedere, Clujul. UMF Cluj și USAMV Cluj scot într-adevăr studenți de calitate, pregătiți la nivel european.

... de-asta îmi pare rău că voi părăsi meleagurile acestea atât de roditoare. Este lucrul pe care îl regret cel mai mult... dar... asta este altă poveste.

duminică, martie 11, 2012

Retrospectivă

Urmează să mai scot încă vreo 400 de poze... să mai aranjez câteva albume, să închei în sfârșit capitole din viața mea de care mă țin strâns legată și cărora nu le-am putut da drumul: precum liceul.

În fine, până acum mi-am răsfoit blogul ... și am observat toată evoluția mea din clasa a IX-a până acum. Am onorat câteva petreceri, am cunoscut ceva oameni, am uitat alții, am câștigat premii, am pierdut reputații, am redobândit succesul, am fost în centrul atenției, m-am retras pe bancă... am consolidat prietenii, am ratat ocazii... și de cele mai multe ori am oscilat între păreri.

Concluzia mea acum este că... nu sunt cu nimic diferita, oricât mi-ar plăcea să cred că m-am schimbat sau maturizat. Pur și simplu am alți oameni în jurul meu. În rest totul e la fel.

joi, martie 08, 2012

La mulți ani, mamelor din lumea întreagă!

Celor mai speciale femei din viețile noastre le urez să aibă parte de tot ce este mai bun în lume, de multă dragoste, apreciere și să nu înceteze niciodată să fie deosebite!

La mulți ani!!

sâmbătă, martie 03, 2012

PS: I love you

În 2007 a apărut filmul "PS. I LOVE YOU" care a cucerit foarte multe adolescente. Îmi amintesc și acum că mi-l recomandase Adina...dar nu știu de ce, nu l-am vizionat. Apoi a devenit cu adevărat celebru... multe citate, multe imagini, facebookul era invadat șamd. Tot nu m-am uitat. Apoi mi l-a recomandat și Sana... tot nu m-am uitat. Mai târziu mi-a picat în mână chiar și cartea. Degeaba.

Acum câteva luni, fix după ce mi-am formatat laptopul, când m-am întors la Cluj... mi l-a recomandat Mike. L-am downloadat, dar l-am uitat pe hard.
Azi am avut iar o zi în care am fost cranky. Am căutat ceva pe laptop și, spre surpinderea mea, am găsit acest film... nu știu ce anume m-a determinat să îl deschid.

... și nu l-am mai putut opri.

Am înțeles că nu era momentul. Probabil dacă l-aș fi văzut oricând în trecut aș fi spus că e bullshit și că nu se poate să existe un astfel de bărbat... fiindcă... *și aici ar fi continuat scuze din categoria "bărbații sunt niște...". Dar acum a fost momentul perfect, fiindcă am învățat că nu este adevărat. Deci, acum a venit la fix.

Adorabil filmul, adorabil scenariul. Mulțumiri și felicitări tuturor bărbaților din viețile noastre ce ne fac să ne simțim cu adevărat speciale și iubesc toate defectele noastre și ne iubesc exact pentru ceea ce suntem.

PS: Guess what!

I love u bb!



Nghh

Fiecare lucru este deosebit prin natura aminitirilor pe care le ai legate de acel ceva. Fiecare loc este apreciat subiectiv în funcție de sentimentele pe care le trezește analizatorului... și cred că, mai mult decât atât... atunci când vine vorba de a aprecia un loc -spre exemplu- contează foarte mult și cu cine ești...

...acum unele lucruri nu mai par atât de colorate.

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...