Clonarea - da sau nu?

Astăzi la engleză ne-a împărţit doamna profesoară în două grupe să susţinem un debate pe această temă. Eu am făcut parte din echipa afirmatorilor (pro). A fost interesant cu atât mai mult cu cât am aflat unii de la alţii mai mult decât am fi crezut. Nefiind un debate propriu-zis, lipsind cronometrul din joc, nu am ajuns la un rezultat final (sau poate ţine de egalitate), cele două ore nefiindu-ne suficiente. Ideea e că acest fenomen este legal, este benefic dar nu şi necesar (ca să nu fiu rea şi să îi acuz pe negatori că mă lasă fără inimă) :)).

În biologie clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau a organismelor. Uneori termenul este greşit utilizat ca referindu-se la identificarea locaţiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secventei genomice relevante. În esenţă, pentru a amplifica o secvenţă ADN într-un organism viu acea secvenţă trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secventei capabil să direcţioneze propagarea ei însăşi şi a tuturor celor conectate de ea. În practică totuşi, un număr de alte elemente sunt dorite şi există o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN şi ADN de sine stătători.

Comentarii

Postări populare