sâmbătă, septembrie 06, 2008

Nimic

Sângele meu e încă rece... obosit! Nu am forţa să zâmbesc decât la nivel de scânteie. Nimic glorios, nimic memorabil... doar nimicuri. De aş lăsa prioritate lucrurilor ce contează cu adevărat, aş putea vedea iar soarele... şi cu ochelari.
E un lucru obişnuit, ceva ce deja nu mai are o semnificaţie deosebită dar mă împinge involuntar într-o monotonie înfricoşătoare de care mereu am încercat să fug...
Nimicul ce m-a monopolizat îmi dezvoltă o doză de indiferenţă îngrozitoare. Nu cred că-l pot arunca. Îmi rămâne un singur lucru: să-l accept.

4 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

Bă, e dramatic!
De ce?

Zet spunea...

:) new blog. Alless

Lorin-Bogdan Popescu spunea...

Bai, ce buna e piesa asta, "what about love?", Lemar...

B.

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

Lemar... soul... chiar că pentru "suflet". E superbă, mă bucur că e apreciată.

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...